412 matches
-
mâhnirile în suflet. Fata făcu drumul până la poartă însoțită doar de un cățel tărcat, un ghemotoc cu ochi care n-o cunoscuse până atunci pentru că, la plecarea ei în lumea largă, acesta nu se afla în gospodărie. I se alăturase gudurându-se, voind ca măcar el să-i dea un semn de afecțiune în această ogradă care fusese cândva și a ei. Simona se uită în urmă. Nici o mișcare. Vestea adusă de ea topise nu numai lumina din casă, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
decật ar fi trebuit să înțeleagă. Nu eram încă pregătită pentru dragostea lui. Am rămas singură la bucătărie, încercậnd să-l alint măcar pe Codiță, pisoiul de rasă, foarte atașat de Yon, care nu pierdea nici o ocazie de a se gudura lingușitor pe lậngă stăpận. Ce n-aș fi dat să fiu în locul lui Codiță!.. Dar Codiță nu ma băga în seamă, supărat probabil că-i nefericisem stăpậnul. Dintotdeauna am iubit animalele mai mult decật pe oameni, considerậndu-le mult mai sincere
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pun În aplicare proiectul. Dumneata vei fi acela care-l vei duce la bun sfârșit. Gilding pale streams with heavenly alchymy, amintește-ți. Aveam să-mi amintesc, și William Împreună cu mine, și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi acela care-l vei duce la bun sfârșit. Gilding pale streams with heavenly alchymy, amintește-ți. Aveam să-mi amintesc, și William Împreună cu mine, și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
multe ori la birou. Hugo a calculat că cea mai bună șansă a lui era să-și programeze o întâlnire cu șeful după prânz, când acesta era deja beat. N-are vreun moment liber după-amiază, nu-i așa? s-a gudurat Hugo, la telefon, pe lângă Shauna, folosind cel mai dulceag ton de care era capabil. Se îndoia că strategia lui ar putea avea efect, dar a perseverat. La scurt timp după ce venise la Dunn și Dustard, Hugo își dăduse seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cincizeci de bani. Și pe ele le iubeam, cu-o seriozitate care creștea cu cât părinții mei întârziau mai mult la serviciu. Eram un pupăcios și, dacă stau să mă gândesc bine, nu unul oarecare. Căpătasem anvergură, știam să mă gudur în așa fel încât să obțin glezne și coapse, umeri și-ncheieturi. Cu un zâmbet și puțin noroc, mi se dădea voie să trec sub masă: acolo, printre pantofi și gentuțe, primeam acces liber la rochiile cu bumbi și ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prea-mi vine să te cred. Regula număru’ unu a ipocriziei: nu-ți bați joc decât de oamenii la care ții:“ „Ipocrizia e-o artă, nu un păcat.“ „Da-da... Mai ales când vine vorba de colege. Recunoaște că te gudurai și tu puțin pe lângă ea...“ „Tot nu mi-ai spus: ce căutăm noi în jurnalul lui Paul?“, am schimbat eu vorba. „N-o întoarce!“, m-a prins Mihnea. „Ce, n-ai chef să bârfești?“ Aveam, cum să nu. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mutat unii ziceau chiar retrogradat ca președinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Educație Socialistă la București. De la această dată s-a modificat, s-a schimbat radical și atitudinea numeroșilor trepăduși suspuși, care o propulsaseră în catedra mea; se guduraseră pe lângă Ea, atenți și consecvenți, câtă vreme Miu era șeful șefilor la județ și membru în Comitetul Executiv al PCR. Elvira s-a văzut dintr-o dată singură, izolată. Ba chiar, uneori, tot mai des, luată ușor peste picior că, dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea un câine care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se ajută Întotdeauna! Apoi, dintr-o dată, deveni bănuitor, aruncându-i o privire cercetătoare. - Tu ai dat ordinul să fim Îmbrobodiți? adăugă el. Lui Dante i se păru un reproș dureros mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu botul și urechile ascuțite, mă privește grav, cu o pereche de ochi bicolori. Ceea ce simt nu se mai cheamă de mult frică. Un an și patru luni! Băga-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu mine (altfel l-aș fi lăsat la părinți). I-am așezat cușca lângă peretele magaziei - o cușcă mare pe care o ocupa vesel și mândru. Se împrietenise foarte repede cu stăpânii casei, ceea ce născu simpatia acestora față de el. Se gudura, era fericit. Proprietarul fusese funcționar la primărie, șef al registraturii, și o anume solemnitate regizată de cele patru clase gimnaziale de care amintea cu importanță, ca și funcția de a cărei însemnătate nu se îndoise niciodată, reclamând, spunea el, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi glumit și-ar fi continuat să-și facă vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea, noi oamenii, ne uităm uneori spre cer: s-ar putea să fie acolo un adevăr ignorat, de care suntem însetați. Aici toate sunt așa cum sunt și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bulevardul mare, pentru ca în ziua respectivă aceeași oameni să se facă a nu-l vedea”, Mă uit la Rex: - „Tu, n-ai ajuns, îi spun, la o asemenea formă de perfecțiune. Tu latri pe cine ai de lătrat și te guduri pe lângă cel pe care-l știi că-ți vrea binele. Până la ipocrizie mai ai - sunt câteva milioane de ani de dezvoltare (căci așa se cheamă), a spiței tale, care înaintează, după cât se vede, foarte încet, deși ne-am ivit oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vor curge la suprafață dimpreună cu strălimpezimile apei, aceeași de milioane de ani și doamna Carolina Pavel va ieși peste o oră în fața bucătăriei, va scutura în curte fața de masă de fărâmiturile rămase după prânzire. Și Rex se va gudura vesel, crezând că deschiderea ușii e o atenție față de el. Seara târziu, după plecarea Margăi Popescu, pe care o condusei până în fața porții ei, mă aflam în casa tatălui meu, el mă îmbrățișa cu o bucurie reținută, și de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmările - spuse el - s-ar putea ivi prudente, în timp, el se gândește la oroarea terorii. E visător. De altfel și eu. Ceva totuși se va schimba. Rex fu îngăduit în bucătărie, se întâmpla rar, mișca vioi din coadă, se gudura pe lângă doamna Pavel, care-i arunca din când în când câte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrând într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
una din după-amiezile astea ca să-și poată ea alege trusoul pentru copil și restul echipamentului de care are nevoie. Ruby ar fi vrut să-i spună lui Stella atunci că asta era pupincurism maxim și că dacă voia să se gudure așa pe lângă ea, mai bine-i cumpăra o lesă, dar n-a fost totuși aăa de directă. Așa că doar Îi sugeră Stellei că dacă se oferea să Închidă magazinul pentru ea, acest lucru ar putea fi văzut ca exagerat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
arăta că nu prea știe să se joace. Privea sfios, călca nehotărât, vorbea rar și cu glas slab. Câinele se ținea alături de el. Se aveau bine. Se vedea acest lucru din devotamentul animalului. Mângâiat din când În când, câinele se gudura prietenos." FIȘE DE EVALUARE CLASA I 1. Așază propozițiile În ordinea desfășurării acțiunilor: Călătorii se instalează pe locurile lor. Copiii și părinții sosesc la gară. Călătoria cu trenul este plăcută. Ei se urcă În tren. 2. Jocul „Cuvântul În plus
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
este de trebuință înainte și după aceea. Permite Umilirea de sine fără să se bage de seamă înaintea opulentului bufet al Realității. Și tot ce-i Propriu-Personal va fi costumat de către Oferta absolută. (EA-VEHICUL apare cu o tavă supraîncărcată, se gudură fără succes pe lângă EA, lovește furios în podea și dispare. EL dă peste cap un pahar de tărie) EA: D-voastră beți, ca de obicei, ca să vă faceți înțeles. Iar vreți să vă cufundați în Cercul d-voastră incolor, ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înecat. 3. Granițele marilor democrații La granița țărilor Uniunii Europene se află cele mai performante aparate de pază: în mod normal, nici un câine n-ar putea pătrunde ilegal în spațiul comunitar. Doar câinii din interior pot să latre, să se gudure și să muște acolo. Uniunea Europeană, asemenea Statelor Unite ale Americii, dispune de cea mai mare democrație de pe pământ. Nu există o șansă mai minunată pentru un cățel decât să se nască într-una dintre țările cu economie, asistență socială, învățământ și democrație dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în special din maniera ermetismului, precum și (filtrate) reminiscențe din Lucian Blaga: „Pe lespezi de piatră se zdruncină ziua / și totuși mai suge lumină șopârla / murmură frunza de viță absența / boabelor ei de dulceață. În pulpa / verii bătrâne un vierme se gudură moale. Mieii demult au murit în speranța / ierbii mai dulci decât laptele mamei. Și iată acesta e leșul cetății/ de toamnă, cu oase golite de măduvi/ Și-acesta prin ele, cum șuieră vântul,/ acesta e totuși cântecul nostru.” Volumul antologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
la oamenii printre care trăise toată viața. Dacă foamea nu-l încearcă până atunci, măcar în ziua de deschidere a vânătorii sau în zilele următoare avea să dea, inevitabil, peste urma mea, avea să vină la mine, avea să se gudure fericit. Descoperind puștile, avea să i se alăture haitei, să vâneze pentru noi, să le dea o lecție celorlalți. A mai trecut o săptămână, și el tot nu apăruse. În fiecare seară, la Cafeneaua Sportivă, la ora când se servea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
poetică a spațiului închis: „m-am născut dintr-un spin/ care n-a luminat în nici o rană”, „mă simt bine în colțuri/ acolo unde uiți mereu să ștergi praful”, „înlăuntru pândea cineva/ speriat de întâlnirea cu mine”, „melcul memoriei/ se gudură și scheaună în cochilie” sau „într-o brazdă aștept/ ghemuit într-un sîmbure”. Singurul martor exterior lucrurilor este Dumnezeu, un Dumnezeu tentat uneori să nu mai ia parte la joc: „S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
ieșirile lui Jens Lehmann pe centrări. După ce s-a făcut de rîs în fața lui Berlusconi prin cunoștințe fotbalistice egale cu zero, premierul aterizează pe stadion și împărtășește unui public cunoscător înțelepciunea sa novice, de care nimeni n are nevoie. Se gudură pe lîngă un fenomen pe care acum cîteva luni îl trecea la „și altele“, dînd dimensiunea exactă a politicianului român. Priceput la toate și la nimic, depășit și ridicol în multe discuții de specialitate pe care le abordează. Chiar, îl
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
-mi spuneți numele lor. R. R.: Îi știu. Erau unul Ștefan Rusu, care a și murit în perioada în care am fost deportați, altul Pantazi parcă îi spunea. Pe Pantazi l-am găsit când am revenit din deportare și se gudura pe lângă noi, încerca să ne "perie". Eu n-am vorbit deloc cu el. A vorbit fratele meu care era mai diplomat. Mai era Dumitru Racoviță, care era un fel de rudă mai îndepărtată cu mama. Acesta a venit apoi, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
purta dintr-o parte în alta ca pe-o frunză... Deodată am zărit o luminiță. M-am apropiat de lumină. Era o casă. Câinele a mai lătrat de două ori apoi a venit la mine și a început să se gudure așa cum fac când sânt bucuroși și cunosc oameni. I-am dat o bucată de pâine ce o cumpărsem din Iași. După lătratul câinelui a ieșit un bărbat din acea casă și a întrebat cine e acolo. Câinele îmi dăduse putere
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]