1,454 matches
-
disperare. O țară care nu mai așteaptă nimic de la nimeni și-a pus singură ștreangul de gât. Numele acestei disperări e astăzi Vadim Tudor. Mâine, după ce aburii minciunii paranoice se vor risipe, ea ar putea să se numească război civil, gulag ori separatism.
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
traumatizează. Atunci când victimele erau forțate să cânte ore întregi (chiar câte o jumătate de zi, de obicei în lagăre și colonii de muncă), glasurile lor deveneau niște discuri stricate care se epuizau, treptat, ajungând în stadiul de scâncete gâtuite. În Gulag și în lagărele naziste, multitudinea de limbi ale durerii depindea inclusiv de nația care le emitea, căci fiecare se tânguia în idiomul său. Care este, însă, memoria sonoră a torționarului? Ce reține el din victima sa? Supliciatorii ajung, uneori, la
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
S-ar fi zis că pe Piper îl atinsese deja o bombă. Mîna îi sîngera. Sonia îngenunche alături de el. - Ce-ai pățit, dragule? îl întrebă ea. Palid, Piper îi făcu semn spre un disc frisbee pe care erau pictate cuvintele "Gulag Go". Discul avea atașate pe margini lame de bărbierit. Sonia se întoarse spre MacMordie. - Bănuiesc că asta a fost tot ideea ta! zbieră ea. Discuri frisbee cu lame de ras. Ai putea ghilotina pe cineva cu o asemenea chestie. - Eu
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
punct de vedere, Cehov e unic. Oare nu pentru că se mlădiază, ca o ramură de salcie? Nu, nu se mlădiază. Nu e deloc flexibil. Nici măcar în cei mai cruzi ani ai vremurilor staliniste, textele lui Cehov n-au ajuns în Gulagul literar, prin care au trecut Demonii lui Dostoievski, tratatele religioase ale lui Tolstoi și ale lui Gogol și versurile erotice ale lui Pușkin. Cei mai duri teoreticieni ai realismului socialist îl recomandau pe Cehov ca pe un scriitor exemplar, se
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
ei. Și iată că, nu demult, degustătorii lexicului neconform normelor și ai aserțiunilor cinice s-au lăsat fermecați de Cehov când au fost publicate în "Literaturnoe obozrenie" scrisorile cehoviene "erotice", netipărite până acum (a avut, totuși, și Cehov micul său Gulag erotic). în scrisorile acestea, Cehov se afirmă ca un cunoscător și amator de sex, se laudă cu aventurile lui în Japonia și Ceylon, comunică detalii sau pur și simplu cugetă la cât de greu e să faci dragoste pe o
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
încorsetata, incomoda poziție de mit. Bolnăvicioasa teamă de oxigenare a ierarhiilor se traduce uneori printr-o conjurație a tăcerii instituită în jurul unor nume de către cei ce nu vor să ia contact cu o realitate atît de îmbucurătoare: aceea că în gulagul comunist au existat artiști de excepție care, marginalizați, excluși de la orice onoruri, au avut totuși tăria morală să-și făurească, volum după volum, o operă profundă și originală. Gheorghe Grigurcu este unul dintre puținii critici care avertizează de multă vreme
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
afla în comportamentul său o notă de cochetărie, o mondenitate surîzătoare și afabilă care părea a scuza cu generozitate crima ce-o ilustra persoana sa de-o înșelătoare corpolență jovială. Căci acesta e adevărul: Ovidiu Cotruș a fost asasinat în Gulag, sentința fiind executată cu întîrziere. Neîndoios, Ovidiu Cotruș era un extrovertit. Se simțea bine doar în societate, reflectat de chipurile celor ce-l ascultau cu atenție și încîntare, subjugați de verbul ce-i venea cu o extraordinară lesniciune, de-o
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
e în țara stăpânită de ea? Numai că Giovanna nu e chiar împărăteasă și n-a dat bani pentru mormintele camarazilor lui Antonio. Până la urmă funcționarul o asigură, știa italienește, că nu mai e picior de italian în URSS. Despre Gulag nu se face vorbire, Doamne ferește. URSS-ul nu arată teribil de bine, dar aproape ca alte țări, mai din vest, e drept, înainte de Planul Marshall, refuzat de „tătucul” Stalin. În fine, funcționarul dispare și Giovanna tot nu se lasă, umblă
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
știai cum era de fapt, atunci... Până la urmă, undeva, într-un sat, o babă, ba vreo două, și o rusoaică mai tânără, foarte cooperante toate, că nu le amenința nimeni că dacă vorbesc cu un străin/o străină le înghite Gulagul, chiar și pe vremea post-Stalinului, îl recunosc și, fericite, nevoie mare, o ghidează către o izbă destul de răsărită, de fapt o mizerie, dar raportată la mizeria sovietică știută e lux, unde o jună cu ochi albaștri, foarte gospodină, întinde sau
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
de lacrimi. Pe urmă el îi dă blana, ea și-o pune la gât, iar în final, iată-l pe el în trenul carel ducea înapoi spre Moscova, via Viena. Dacă nici de data asta nu-l bagă ăia-n Gulag ca spion imperialist, atunci începi să crezi că Antonio devenise kaghebist el însuși și îi spionase el pe imperialiștii cei putrezi. Dar aici Vittorio de Sica ne lasă asupra setei noastre de adevăr. Stiu că mi se poate obiecta că
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
băștinași din nordul Bucovinei”. Erau timpuri foarte grele pentru sărmanii români. Mistuiți în calvarul comunist, de foame și ger, cei deportați în siberiile de gheață și duși cu forța la muncă silnică la minele din Ural și în lagărele și gulagurile staliniste, își găseau acolo sfârșitul în chinuri cristice și nu au nici morminte, fiind îngropați în gropi comune, mai bine zis, aruncați iarna sub gheață. O soartă tragică au avut și cei dintre puținii, care au revenit la baștină. Or
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]
-
tradus în limba română cu titlul Leagănul respirației), și despre colaborarea în pregătirea romanului cu Oskar Pastior, care s-a stins înainte ca cei doi autori născuți în România să poată scrie împreună povestea inspirată de deportarea lui Pastior în Gulag. Romanul a beneficiat de o amplă cronică, scrisă de Neal Ascherson, în ediția curentă a publicației The New York Review of Books. Cronicarul notează că “Herta Müller, laureată a premiului Nobel, este o scriitoare care degajă o mare putere emoțională printr-
Literatura română la New York [Corola-blog/BlogPost/97237_a_98529]
-
nedefinit în traiectoria sa politică, încrâncenarea de pe chipurile oamenilor, entuziasmul unora (deși cam puțini) într-o bătălie continuă pentru menținerea făcliei românismului, a limbii române. S-a atașat de durerile și problemele noastre, a înregistrat drama martirilor basarabeni, supraviețuitori ai gulagului siberian, și ar dori, dacă ar fi în puterile ei, să ridice statui unor oameni minunați, care își păstrează verticalitatea și demnitatea de român în orice condiții și pe care i-a cunoscut aici, într-un sejur de o săptămână
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
istoria nordului Bucovinei îl reprezintă represiunile staliniste care s-au abătut asupra pașnicei populației din acest teritoriu, intrat prin forță sub ocupație sovietică mai întâi în1940, apoi în 1944, reflectate în articole publicate la rubricile Bucovina, file de istorie, Cronicile Gulagului stalinist, Istorie orală sau Golgota Bucovinei. Prin ținuta artistică și bogăția informațiilor oferite, noua ediție a revistei Mesager bucovinean se constituie într-o mică enciclopedie dedicată nordului Bucovinei și, totodată, într-un vibrant apel la solidaritate cu locuitorii acestei încercate
„MESAGERUL BUCOVINEAN” LA O NOUĂ EDIŢIE [Corola-blog/BlogPost/94136_a_95428]
-
cu curaj statutul de “iubitor întru Hristos “. Nu doar Sfântul Închisorilor ci, sensibil trăind exodul mistic la cea mai înaltă intensitate. Valeriu Gafencu a devenit Poetul închisorilor prin poezia lui de un lirism autentic de diament șlefuit în focul suferinței gulagului communist. Deși modernâ, poezia lui nu e țipătul material al lui Munch ci “Îngerul a strigat “.(pg.84 ). Scrise în perioada detenției de la Aiud, poeziile lui V. Gafencu surprind procesul psihic prin care suferința se decantează în spiritualizare prin convingerea
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
deținutului contau, ci vina de a fi ALTFEL, DOSARUL, de multe ori cu probe inventate și acceptate de nemestecate de o Justiție oarbă, duplicitară, școlită în mare parte, la Branul lui Țepeș Vodă. O Românie cu un număr infinit de Gulaguri, existând, vai, atât de multe cazuri în care propriile rude, soți și soții, copii, “turnau”. De bună voie, stimulați, șantajați, indiferent cum, „turnau”, fără să le pese de suferințele celor din preajmă. E bine că au apărut și cele câteva
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
inevitabile sarcini etice. Un capitol nou, cu totul diferit, începe în biografia lui Noica odată cu întemnițarea sa în timpul regimului comunist. Avem a face cu un reflux, cu o cedare, cu o abjurare formală, conduită a unui om timorat, înfricoșat, căruia Gulagul autohton i-a înfrînt cerbicia. Nu știm, nu vom ști niciodată cu exactitate ce s-a petrecut în forul său intim, însă, după toate aparențele, manifestarea filosofului conturează o retractare a la Galileo Galilei. Iată un pasaj din "Autobiografia" sa
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
un nume cât de cât cunoscut apare ca o statuie uriașă precum cele de pe Insula Paștelui. Copleșiți probabil de frenetica activitate literară și critică a scriitoarei de la Cluj, care îmbină și combină eseurile și studiile aplicate (Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească, 1998, Panopticum. Tortura politică în secolul XX, 2001) cu fantasme explorate liric și epic (poemele din Oceanul Schizoidian, 1998, romanul Tricephalos, 2002) și care, când nu-și tipărește producția pe hârtie, o deversează pe blogul personal, recenzenții
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
autor care se consideră profesionist? "Nașterea dorințelor lichide este cel mai bun dintre volumele de proză de până acum ale Ruxandrei Cesereanu", ne promitea, într-un acces de generozitate, Sanda Cordoș pe coperta a IV-a. Dar între cartea despre Gulag ori cea despre tortura politică realizate de Ruxandra Cesereanu și această catastrofă cu o copertă pe măsură, n-am ce face: aleg Gulagul, prefer tortura.
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
promitea, într-un acces de generozitate, Sanda Cordoș pe coperta a IV-a. Dar între cartea despre Gulag ori cea despre tortura politică realizate de Ruxandra Cesereanu și această catastrofă cu o copertă pe măsură, n-am ce face: aleg Gulagul, prefer tortura.
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
a adăugat "Ca adolescent - îndrăgostit de muzică rock și alte câteva genuri (ca și acum), cu plete pe care nu le-a văzut nimeni dintre cei care mă văd azi la televizor, mare consumator de presă scrisă și literatură de gulag comunist, veșnic doritor de plimbări și escapade la munte sau mare, plin de speranțe că totul va fi bine în viață.". Jurnalistul scrie că speră să nu fie redundant, însă în fiecare an spune același lucru: "Să ne ferească Dumnezeu
Cum arăta Radu Tudor când era copil. Ce-și amintește din copilărie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77714_a_79039]
-
ne întâmpină o impresionantă forță de cuprindere, dar nu pe vastitatea spațiului, ci în adâncimea timpului și a memoriei: confesiunea unui bătrân aflat într-un spital de psihiatrie înglobează mai multe vieți, cea petrecută în lagărul nazist și apoi în gulagul iugoslav, cea a regelui Islandei sau cea de argonaut. Dacă scriitorul spaniol împinge împinge romanul spre o formulă de realism dur, aproape insuportabil, Claudio Magris exploatează resursele formulei de analiză psihologică, într-o confesiune ce amintește de James Joyce. Cu
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
două totalitarisme - diabolizarea fascismului și menajarea comunismului -, practică mergînd chiar pînă la interdicția de a le pune în comparație. "Relativ la ele, găsesc că este o rușine, nu numai intelectuală, să faci din comparația între cele două sisteme concentraționare ale veacului, Gulagul și Holocaustul, un semn de antisemitism. Cum se va putea scrie istoria veacului al XX-lea interzicîndu-i-se istoricului instrumentul prin excelență care este comparația? Cu atît mai mult cu cît punerea în paralel datează din anii '40. Nu înțeleg cu
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
masiv documente, memorii, jurnale înainte interzise, corespondență necunoscută, am reluat în integritate texte altădată mutilate de cenzură. Suntem primii, între altele, care am publicat un fragment substanțial din închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid, marea frescă a gulagului românesc. Am revenit mai târziu la literatura la zi, înregistrată, selectată și comentată critic de o echipă nouă de comentatori literari, tineri pasionați și competenți , care deja au dobândit autoritate, credit. La fel în zona spectacolelor, a filmului. Cei 40
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
editoriale. De la revoluție încoace, autoarea din Cluj a publicat nu mai puțin de douăzeci de volume de poezie, proză și eseistică, dezvăluind o paletă de preocupări surprinzător de largă. O astfel de autoare capabilă să treacă fără emoții de la crimele gulagului la mărturisirea curajoasă a propriilor obsesii sexuale și de la onirism la analiza rece, științifică, a revoluției (sau, mă rog, ce o fi fost) din decembrie 1989, nu putea stârni decât admirație fără limite sau scepticism până la refuz din partea colegilor de
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]