183 matches
-
ia credite substanțiale de la familii banchere germane, în special de la familiile Baumgarten, Fugger și Welser. Jörg Baumgarten chiar a servit în calitate de consultant financiar al lui Maximilian. La sfârșitul domniei lui Maximilian, muntele de datorii ale Habsburgilor însumau 6 milioane de guldeni; aceasta corespundea valorii strânse timp de un deceniu din veniturile teritoriilor sale. A fost nevoie până la sfârșitul secolului al XVI-lea pentru ca această datorie să fie rambursată. În 1508, Maximilian, cu consimțământul Papei Iulius al II-lea și-a luat
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
clironomii Elenei Șubin (soția colonelului rus Pavel Alexe Șubin și sora domnitorului Grigore Alexandru Ghica) moșia târgului Vaslui, cu suma de 1.225.000 lei. Astfel, în același an, Gheorghe, văduvul Irenei, născută baroneasă de Sina care moștenise milioane de guldeni de la tatăl ei (renumitul bancher Simeon baron de Sina din Viena) a început împreună cu a doua sa nevastă Vera (tot Mavrocordat) construcția acestei clădiri, iar în 1892 a fost finalizată. Gheorghe a denumit palatul după domnitorul Constantin Mavrocordat. Familia Mavrocordat
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
în funcția de adjunct al lui Leopold Hofmann, capelmaistrul (în ) Catedralei Sfântul Ștefan din Viena. Funcția de adjunct era neplătită, însă Mozart spera ca astfel să îi fie asigurată succesiunea în funcția de capelmaistru, care era remunerată cu 2000 de guldeni. În cursul anului 1791, Mozart a fost însărcinat prin intermediari de groful Franz von Walsegg să compună un Recviem, primind în avans o jumătate din plată. S-a orientat după textul standard al recviemului și a renunțat doar la piesele
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
unele concesii, dacă dorea să păstreze controlul economic și strategic asupra celor două principate: tratatul oprea orice creștere viitoare a tributului și, între 1774 și 1830, obligațiile fiscale ale celor două principate au scăzut de la 50.000 la 20.000 guldeni pentru Muntenia și la doar 3.100 guldeni pentru Moldova. În perioada imediat următoare semnării tratatului, Rusia s-a folosit la maxim de noile prerogative câștigate. Astfel, demiterile lui Constantin Ipsilanti (în Muntenia) și Alexandru Moruzi (în Moldova) de sultanul
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
și strategic asupra celor două principate: tratatul oprea orice creștere viitoare a tributului și, între 1774 și 1830, obligațiile fiscale ale celor două principate au scăzut de la 50.000 la 20.000 guldeni pentru Muntenia și la doar 3.100 guldeni pentru Moldova. În perioada imediat următoare semnării tratatului, Rusia s-a folosit la maxim de noile prerogative câștigate. Astfel, demiterile lui Constantin Ipsilanti (în Muntenia) și Alexandru Moruzi (în Moldova) de sultanul Selim al III-lea, (cerute de ambasadorul francez
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
de cardinal-preot, primind bereta roșie și titlul de "Santa Maria degli Angeli" la 22 septembrie 1879. În calitate de episcop și arhiepiscop, a militat pentru menținerea disciplinei ecleziastice și pentru ridicarea standardului de studiu din școlile publice. A donat 5 milioane de guldeni pentru opere sociale. Academia Ungară de Științe i-a conferit titlul de membru de onoare ca o recunoaștere a activității sale științifice. Cardinalul Lajos Haynald a trecut la cele veșnice la 4 iulie 1891 la Kalocsa.- A fost înmormântat în
Lajos Haynald () [Corola-website/Science/304791_a_306120]
-
că francezul a fugit în unele porțiuni. Sint Maarten, partea olandeză a insulei, este un teritoriu insular care face parte din Regatul Țărilor de Jos dar care nu face parte din Uniunea Europeană. Capitala este orașul Philipsburg iar moneda locală este guldenul Antilelor Olandeze. Pentru 2013 este planificată introducerea unei noi monede, denumită guldenul caraiban. Până pe 10 octombrie 2010 Sint Maarten făcea parte de Antilele Olandeze, dar după desființarea acestui teritoriu a devenit o țară constituentă a Regatului Țărilor de Jos. Teritoriul este
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
insulei, este un teritoriu insular care face parte din Regatul Țărilor de Jos dar care nu face parte din Uniunea Europeană. Capitala este orașul Philipsburg iar moneda locală este guldenul Antilelor Olandeze. Pentru 2013 este planificată introducerea unei noi monede, denumită guldenul caraiban. Până pe 10 octombrie 2010 Sint Maarten făcea parte de Antilele Olandeze, dar după desființarea acestui teritoriu a devenit o țară constituentă a Regatului Țărilor de Jos. Teritoriul este guvernat de către un consiliu al insulei, un consiliu executiv și un guvernator
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
a sperat să își poată păstra statutul de neutralitate, tot așa cum făcuse în timpul primei conflagrații mondiale. Armata olandeză a fost mobilizată pe 24 august și și-a ocupat pozițiile defensive. Au fost cheltuite sume importante de bani (900.000 de guldeni) pentru nevoile armatei. A fost foarte dificil pentru olandezi să se aprovizioneze cu arme și muniții în condițiile în care războiul deja izbucnise. Olandezii comandaseră și plătiseră o parte a echipamentelor militare în Germania, care acum întârzia în mod deliberat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
datarea era inadecvată. În cursul recesiunii economice din deceniul al treilea și ca urmare a scăderii încordării pe plan internațional, bugetul alocat forțelor armate a fost puternic limitat. În deceniul al treilea au fost alocați doar 1,5 milioane de guldeni pe an pentru cheltuielile cu echipamentele militare. Mai apoi, în 1931 și 1933, comisii special numite au ajuns la concluzia că nu se mai pot face tăieri din bugetul armatei, mai mult chiar, au recomandat creșterea de urgență a cheltuielilor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
nu se mai pot face tăieri din bugetul armatei, mai mult chiar, au recomandat creșterea de urgență a cheltuielilor militare. O schimbare în acest domeniu a apărut doar în 1936, când a fost aprobată cheltuirea a 53,4 milioane de guldeni pentru dotarea armatei. Modernizarea armatei olandeze a fost încetinită de lipsa unui contingent numeros al militarilor instruiți și a organizațiilor lor profesionale și de o rezervă materială insuficientă. Armata avea piese de artilerie suficiente doar pentru dotarea marilor unități: opt
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
retragă Armata a 3-a de lângă Linge pentru apărarea Linei Grebbe, aceasta chiar în timpul finalizării pregătirilor germane de invazie> Noua Waal-Linge urma să fie întărită cu cazemate. Bugetul pentru aceste structuri a fost crescut cu o sută de milioane de guldeni. Pe pământ olandez urma să acționeze în afară de armata olandeză și de Armata a 18-a germană și Armata a 7-a franceză. Armata a 7-a avea propria strategie, parte a unei mai ample strategii a francezilor, care luaseră în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Florinul austro-ungar sau guldenul austro-ungar sau forintul austro-ungar (în , , iar în ) a fost moneda Sfântului Imperiu Roman, a Imperiului Austriac, iar apoi a Imperiului Austro-Ungar din 1754, până la înlocuirea sa, în 1892 cu "Coroana austro-ungară", odată cu adoptarea "etalonului-aur". Odată cu introducerea "Conventionsthaler", în 1754, "florinul
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
austro-ungar sau forintul austro-ungar (în , , iar în ) a fost moneda Sfântului Imperiu Roman, a Imperiului Austriac, iar apoi a Imperiului Austro-Ungar din 1754, până la înlocuirea sa, în 1892 cu "Coroana austro-ungară", odată cu adoptarea "etalonului-aur". Odată cu introducerea "Conventionsthaler", în 1754, "florinul" / "guldenul" a fost definit ca jumătate de "Conventionsthaler", și, prin urmare, ca 1/20 din "marca de Colonia" de argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
adoptarea "etalonului-aur". Odată cu introducerea "Conventionsthaler", în 1754, "florinul" / "guldenul" a fost definit ca jumătate de "Conventionsthaler", și, prin urmare, ca 1/20 din "marca de Colonia" de argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic și în continuare a Imperiului Austro-Ungar, rămânând în uz până în 1892. Între 1892 și 1900, cele două monede ("Guldenul / Florinul" și "Coroana") au circulat paralel. După 1900, "coroana" a fost unica monedă
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic și în continuare a Imperiului Austro-Ungar, rămânând în uz până în 1892. Între 1892 și 1900, cele două monede ("Guldenul / Florinul" și "Coroana") au circulat paralel. După 1900, "coroana" a fost unica monedă cu putere de circulație în Imperiul Austro-Ungar. În 1857, Austria a trecut la sistemul zecimal, prin crearea unui nou "creițar": 1 "creițar" / 1 "Kreuzer" = 1/100 "Florin
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Lacuri antroposaline s-au format pe locul unor foste exploatări de sare surpate. a) sectorul nordic: Lacul Toroc-Cabdic și fostul Lac nr.1. b) sectorul sudic: Lacul Iosif, Lacul Ștefan, Lacul Mina Mare.
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
Carpații Orientali, care să conecteze orașele Sighetu Marmației și Stanislau (azi Ivano-Frankivsk). La 1 iulie 1892 împăratul Franz Joseph I a semnat legea privind construcția părții austriece a traseului (Stanislau-Woronienka). Costurile au fost estimate la 9,8 milioane de florini (guldeni). Construcția și exploatarea traseului urmau să fie efectuate de către stat. Porțiunea austriacă a traseului a fost construită începând din 1893 sub coordonarea inginerului Friedrich Bischoff von Klammstein și a fost finalizată la 20 noiembrie 1894. Este de remarcat traversarea văilor
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
fiind Vladislav I în Țara Românească, el bătând "ducați munteni" din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta emițând "groși" de argint. Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538. Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100 de tipuri de monede. O emisie
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), un renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert ("Konzertmeister") de către noul arhiepiscop din Salzburg, Hieronymus von Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratându-l ca angajat și interzicându-i să părăsească orașul Salzburg. Nemaiputând suporta
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau de obicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Ocna Sibiului are 14 lacuri mai importante: O trăsătură specifică lacurilor sărate este stratificația apei, salinității și temperaturii. La suprafața lacului se găsește o pânză de apă dulce permanentă, iar la adâncime stratul de apă sărată care acumulează
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
națională. Hmelinițki și-a unit forțele de cazaci cu cele ale țăranilor răsculați și a reușit să provoace a înfrângere grea armatelor poloneze la Piliavți/Piławce. Hmelnițki nu a asediat Lvovul, primind în schimb o răscumpărare de 200.000 de guldeni. El și-a stabilit tabăra la Zamość, unde a așteptat alegerea unui nou rege. Atunci când a fost sigur că noul rege, Ion Cazimir al II-lea, era dispus să-i lase mână liberă în Rutenia, Hmelnițki și-a făcut o
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
populației era 81 locuitori/km², mai mare decât cea din Franța (71 locuitori/km²). Statisticile oficiale austriece demonstrau că Galiția și Lodomeria erau mai sărace decât alte regiuni din occident. Venitul mediu/cap de locuitor era în jur de 53 guldeni, față de 91 în Polonia Congresului, 100 în Ungaria și peste 450 în Anglia. Impozitele și taxele plătite în Galiția erau relativ ridicate, fiind de 9 guldeni pe an (adica 17% din venitul anual), față de doar 5% în Prusia sau 10
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
alte regiuni din occident. Venitul mediu/cap de locuitor era în jur de 53 guldeni, față de 91 în Polonia Congresului, 100 în Ungaria și peste 450 în Anglia. Impozitele și taxele plătite în Galiția erau relativ ridicate, fiind de 9 guldeni pe an (adica 17% din venitul anual), față de doar 5% în Prusia sau 10% în Anglia. De asemenea, proporția persoanelor bogate era mai scăzută dacât în alte părți ale Europei. Așa numita „taxă pe bogăție”, plătită de persoanele cu un
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
venitul anual), față de doar 5% în Prusia sau 10% în Anglia. De asemenea, proporția persoanelor bogate era mai scăzută dacât în alte părți ale Europei. Așa numita „taxă pe bogăție”, plătită de persoanele cu un venit mai mare de 600 guldeni, era plătită de 8‰ din populația galițiană, față de 28‰ în Boemia și 99‰ în Austria Inferioară. În ciuda taxelor foarte mari, datoria publică a guvernului Galiției a depășit la sfârștiul secolului al XIX-lea 300 milioane guldeni, adică aproximativ 60 guldeni
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]