461 matches
-
dogme și doctrine din ce în ce mai primejdioase. Desigur, munca nu ar trebuie să fie o rușine, ea trebuie însă făcută cu onoare și respect atât în țările bogate cât și în țările sărace, cu atât mai mult cu cât munca este de gunoieri, lucrători agricoli, îngrijitori de bătrâni sau de salahori pe șantier. Din păcate, aceste munci grele, chiar dacă sunt cât de cât respectate în țările așa zis bogate, precum Germania, Anglia, Franța, Spania și Italia, în România nu numai că nu sunt
JURNAL ATEMPORAL. CUM PROCEDEAZĂ AUTORITĂŢILE ROMÂNE PENTRU EXTERMINAREA POPULAŢIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345607_a_346936]
-
Arhipelagul Școlar, fiind una mămoasă suprem de a lumina cetățenii pe tot parcursul vieții, tălmăcindu-le pe carte ieftină panseurile Autoelitei, una dintre consecințele maidanizării spirituale pe haite fiind eutanasierea sau măcar castrarea spiritului critic, care nemaiputând descoperi noi ca gunoierii și întâmpina ca vameșii valorile, adică stârpindu-se aproape de tot de către promoteri instituția critică, s-a generat și marasmul că Epoca Mooye pare una de steril, în care s-ar fi importat totul de către negustorii de carte și dvd-uri, adică
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SĂRUT MÂNA, GUNOIERULE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 21 Octombrie 2011. Sărut mâna, gunoierule, mâna care adună în fiecare noapte resturile noastre de peste zi, precum adună poetul neliniștea în cuvinte! Acolo, între munți de gunoaie și mirosuri ciudate, printre câini vagabonzi, gândurile tale oftează în voie- câtă risipă, Doamne, câtă risipă! Și totuși e
SĂRUT MÂNA, GUNOIERULE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356517_a_357846]
-
zi, precum adună poetul neliniștea în cuvinte! Acolo, între munți de gunoaie și mirosuri ciudate, printre câini vagabonzi, gândurile tale oftează în voie- câtă risipă, Doamne, câtă risipă! Și totuși e atâta sărăcie aici pe pământ!... Referință Bibliografică: Sărut mâna, gunoierule... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SĂRUT MÂNA, GUNOIERULE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356517_a_357846]
-
era practicat, nu reușea să acopere nevoile unui popor plecat în bejenie peste Dunăre pentru a căuta o bucată de pâine. Nici nu bănuiam că abia începusem a răsfoi o carte a cărei primă filă ne definea condiția noastră, de gunoieri la porțile Europei pentru încă douăzeci de ani". Singurul sprijin i-a fost dragostea caldă ce-o purta familiei lui, oamenilor și locurilor minunate ale țării de care nu s-a putut dezlipi, indiferet la ce distanță s-a aflat
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
parte, nici în cealaltă, în mintea celui cunoscut ca „El Desconocido” se foiau amintirile și se așezau în file de carte în cumințenia tăcerilor dintre tărâmuri: „[ ... ] începusem a răsfoi o carte a cărei primă filă ne definea condiția noastră, de gunoieri la porțile Europei, pentru încă douăzeci de ani. Mă pomenii din nou singur, pe peronul din Vicalvaro, unde mă lăsase metroul de Rivas. Mă predaseră din mers, ca pe un consemn de intrare dintr-o lume în alta ... Devenisem parolă
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
luat-o razna? Este de așteptat, cu atâta singurătate și stress. Îmi ajunge! Nu blastăm, dar păcatele astea trebuia să le tragă altcineva care m-a făcut să plec de acasă, să-mi iau lumea în cap, să fiu un gunoier la alte porți, și să las copiii. Nu eu sunt vinovat! Va veni vremea când toți or să plătească, noi am plătit destul, și noi și copiii. Îți aduci aminte cum prințișorul nostru a văzut o portocală și nu a
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
franchețe. Mi-a făcut o adevărată declarație de dragoste, fapt la care nu mă așteptam din partea unei femei, mai ales al unei tinere profesoare. - Inima crezi că întreabă ce statut ai? Că ești măritată sau nu? Că ești ministru sau gunoier? - Eu ce să-ți răspund colega? Acum ce facem? Mergi la mine sau mai stăm în stație să-ți povestesc? - Hai, spune-mi acum. Nu-i chiar așa de ger ca ieri. Se simte primăvara apropiindu-se. Cât mai este
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370986_a_372315]
-
Mielului Lichefiat în cubul de gheață albastră. -Cocktailul pentru petrecere-i gata! Scriu de o sută de ori în caietul dictando. Între timp Pe plita de fonta Porumbul explodează gălăgios și obez. Străzi fără sens pornesc spre rigola Și vin gunoierii cu instalații hiteck, Matură, adună la groapa comună Petale de piersic conservate-n oțet. METÀ DEL SANGUE DELL'AGNELLO Fendo l'aria con guanti senza dita. Intanto, Le api și son procurate îl miele del sostentamento Direttamente dalla mensola. În
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
atelierul de marochinărie din Est Uncenicii în serie răzuie șozii De pe pielea șarpelui ucis În Eden. Ei da, doar un cerc mă mai desparte De clopotul ce bate a restriște în cer. Ferestrele mele au degete în gratii De trec gunoierii prin ele Cu tomberonul în care Doarme iepurește Noaptea dinspre miercuri spre joi. LE MIE FINESTRE Col cubetto di zucchero în pugno E furente come perfetto macchinario di lotta Vado con mani tremule, Con occhi ardenți Sopra schegge di bottiglia
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
la ea. Când eram tânăr magistrat, mă simțeam foarte încântat atunci când polițiștii mă salutau cu formula: Să trăiți ! Acum am devenit impasibil. Singurele mângâieri ale mele sunt astăzi momentele în care mă întâlnesc cu oameni (arieni sau țigani, senatori sau gunoieri, ortodocși sau budiști) care rezonează plăcut la cuvântul iubire și care reacționează reverbativ la bătăile inimii mele. M-am întrebat odată cum poate Dumnezeu să fie în milioane de locuri, în același timp. Răspunsul mi-a venit de la soare: și
V de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369524_a_370853]
-
poți să zici ?! OMUL e ZERO printre dobitoace c-așa a judecat un „păcălici”. Veniți, turiști! Poftiți în stațiune și garantăm că o să vă distrați ! V-așteaptă ursul lângă pensiune să v-antreneze! Nu vă speriați ! Vin la container urșii gunoieri !!! Haideți să faceți poze... „din mașină” ! Ocazia-i acum,ce să mai ceri, când foamea lor e parte din rutină. Luați copiii, să-i duceți de mână, să vadă animale-n libertate că nu-i nici-un pericol ! Să vă spună
GHICEȘTE STAȚIUNEA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352637_a_353966]
-
Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n care azi te-
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358321_a_359650]
-
Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n care azi te-
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358323_a_359652]
-
Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n care azi te-
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358322_a_359651]
-
mi-ați promis: Dați-mi dreptul meu la vis Că l-ați invocat prea des Dați-mi liniștele care Le răpiseră ceilalți Când cobori să te înalți Stinge vântul felinare S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă, să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă Un pikamer ce nu sparge Nici asfat, nici asfaltite Leagă nopțile tihnite Cu o spaimă de catarge Ce să facem împreună Când nici singuri nu puteți să-i
DREPTUL LA VISARE de ION UNTARU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359354_a_360683]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ORICE FES ARE UN ÎNȚELES Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă, să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă! Sluga care nu e slugă Nu știe cuvântul rugă - Ce frumoasă ești în păr Cu atâtea flori de măr: Delicată și involtă Păcat de biata recoltă! Cine câștigă
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359507_a_360836]
-
care refuza să moară-n maidanul plin de gunoaie, de bălării, de ciulini și de ceață. Calul renunțase. Stârvul lui înghețat a mai fost văzut o vreme pe câmp, într-o ciudată agonie pietrificată, până l-au găsit și ridicat, gunoierii. Și eu mă zbăteam între a renunța și a lupta pentru viață. Nici acum nu știu cum m-am ridicat. Poate că nu din propria dorință. Am scris atunci un poem tulburător, poate că el m-a eliberat de angoasă, de anxietate
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
extratereștrii și alte lighioane de pe lângă blocul omului. Ultima dată îi chemase să le spună că cineva a furat gunoiul din tomberon. - Și ce să facem noi, mamaie?, îndrăznise victima comunitară cu trese pe epoleți. - Cum ce? Să vă deghizați în gunoieri și, lucrând sub acoperire, să dați de urmele nemernicului. Că nici pe gunoi nu mai poți să fii sigur în țara asta! Am uitat să vă spun că mamaia se uită nu doar la telenovele, ci și la filme polițiste
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
aplomb și flamuri, pierde repede aderența și se izbește de murii realității. Descoperă că înainte să-și plătească singur salariul de care avea grijă înainte un întreg departament de resurse umane, trebuie să plătească el primul fiscul, furnizorii, curentul, chiria, gunoierii. Pe 25 ale lunii când vine Ziua Socotinții la TVA, înjură birjărește și bleastemă universul nedrept în care s-a născut el, un vizionar obligat să-și frece diamantul în cocina administrării firmelor în România. El, cel bun, cel drept
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
la Brașov 2016. „Mi-a placut să dansez Brașovul, sa descopăr orașul cu toate straturile lui, cu turiștii care zâmbesc și sunt foarte deschiși, cu grafitturile de la ziduri, cu homelessii care când dansează zici că sunt dansatori profesioniști sau cu gunoierii reticenți care însa ne-au dus dorul....cea mai frumoasa zi a fost ultima zi. Ploua afară, orașul era gri iar puținii oamenii care erau pe străzi circulau grăbiți cu ochii în jos...cu toate astea am avut niște întâlniri
Dansatorii au cucerit străzile Braşovului [Corola-blog/BlogPost/100258_a_101550]
-
propune să schimbe percepția societății asupra cetățenilor care trec de obicei neobservați. Dincolo de monumente istorice, planuri urbanistice și dezvoltare economică, un oraș e definit de oamenii care îl locuiesc. Bucureștiul nu ar fi fost același oraș fără măturători de stradă, gunoieri, florărese, vânzători ambulanți, pensionari sau fără oamenii străzii. Poveștile subiecților vor deveni benzi desenate. OPEN LAB este programul sub care Bucureștiul devine un laborator de cultură urbană și se ghidează după următoarele principii: colaborare în creație, coparticipare, digitalizare. Deschidem dialogul
Află care sunt cele 11 proiecte finaliste ale Acceleratorului de idei [Corola-blog/BlogPost/100512_a_101804]
-
nu duci nicăieri, Iertați-mă, tăceri înecate-n cuvinte, Iartă-mă, chin ce nu duci mângâieri, Iertați-mă, pași înapoi și-nainte. Iartă-mă, sânge infectat de bacterii, Iertați-mă, oase îmbibate de jale, Iartă-mă, vis ce-l culeg gunoierii, Iertați-mă, cruci părăsite pe cale. Iartă-mă, țel mistuit în miraj, Iertați-mă, morți uitați în cavou, Iertați-mă, versuri fără mesaj, Iertați-mă, clopote fără ecou. Iertați-mă, foame, sete, tristețe, Iertați-mă, curve, vagabonzi, ucigași, Iertați-mă, osteneală
TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380364_a_381693]
-
care a ajuns - după cum vedeți și singuri - la cel mai înalt nivel intelectual - se iscase numai pentru că Dumitru - omul de serviciu de la instituție și - ca o a doua lui slujbă (...că nu s-ajungea cu banii și avea copìi mulți!) - Gunoierul Orașului - da - Dumitru-Gunoierul - care avusese cancer în gleznă (ca Ahille!) - ultimul stadiu - tocmai cu trei zile-n urmă „dăduse colțul” (șontâc-șontâc...) - murise...sau mă rog - „se dusese la ceruri” (...deh - 'i mai ușor să zbori prin leruri...)...care cum vrea
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
ochi oblici îl scoaseră pe ușa din spate și îl așezară cu grijă lângă un copac, pe trotuarul vecin. Profesorul visa că este ministrul învățământului și că reformase sistemul în așa fel încât cadrele didactice primeau salarii mai mari decât gunoierii, elevii aveau un model clar de raportare la performanță, părinții știau perfect ce făceau copii la școală, iar după terminarea facultății, absolvenții erau imediat angajați și primeau salarii. Însuși președintele țării îl decorase cu Ordinul de Mare Binefăcător al Patriei
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]