21,683 matches
-
capul locului ce valoare au. Ea l-a numit pe Eminescu poetul-geniu, Înaintea altora, cam În același timp cu Maiorescu, dar cu mai multă fervoare. Chiar numai pentru intuiția ei fără greș, ar trebui să Îi recunoaștem inteligența și calitatea gustului artiștic. Eminescu, Îndrăgostindu-se de frumoasă, spirituală, cultivata Veronica, cea plină de mister și poezie, romantică și provocatoare, Își va Întrerupe studiile și se va Întoarce la Iași ca să fie aproape de „dulcea minune”, „Îngerul blond”. El Îi dedică poezii eminente
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
bună, rea, a dat urbei o față de capitală. În perioada modernistă, Bucureștiul a căpătat grație unor arhitecți precum Horia Creangă amprenta de originalitate și de îndrăzneală rațională care transformă blocurile de pe marile bulevarde ale orașului într-o lecție de bun gust și de identitate apăsată a fiecărei clădiri în parte, fără ca aceste imobile să se respingă, unele pe altele. Acel București al unui vis armonios supraviețuiește, dar să ne ferească Dumnezeu de un cutremur mai zdravăn! Vom rămîne cu blocurile ceaușismului
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
nu-și subțiază nicicând bugetul pentru cultură (mai mare decât cel al armatei) și care-și conservă cu gelozie și mândrie valorile, chiar dacă nu a fost așa mereu în istorie. Pasiunea aproape maniacală a vienezilor pentru muzică, "ifosele" lor imperiale, gustul pentru dezbaterile de idei ce au stimulat comtinuitatea unei adevărate școli filosofice, chiar și proclamarea gastronomiei la rangul de cultură - sunt tot atâtea valori care se bazează de fapt pe democrație, susține implicit și explicit Grete Tartlet. Indiferent de tulburările
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
judecător al ei. Procesul de intenție este atât de rău ascuns și argumentația "conjuraților" atât de aproximativă încât la încercarea de a le sistematiza am constatat că n-am rămas pe hârtie decât cu câteva generalități și câteva judecăți de gust. Nu se citează aproape niciodată vreun pasaj incriminat, totul reducându-se la etichetări pretins ironice ori la invocarea unor sintagme scoase din context. Reaua-intenție e atât de evidentă, încât regizorul întregii tevaturi mărturisește că după lectura cărții a ezitat între
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
dar și foarte ocupați... Nu pretind nici o clipă că Omul recent e o carte fără fisură. Sunt destule lucruri pe care le văd în altă perspectivă decât H.-R. Patapievici - de la definirea postmodernismului până la plasarea prea în prim-plan, după gustul meu, a unor chestiuni ale ortodoxismului. Mă dezamăgesc, însă, în egală măsură reacțiile vizibile la aceste atacuri năvalnic orchestrate: pentru că anti-Patapievicianii sunt ei înșiși puternic marcați ideologic, tot mai multă lume dinafara spațiului cultural vede în Omul recent nu ceea ce
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
cele mai importante condeie scriitoricești. Privim în urmă cu nostalgie și în viitor cu încredere. Ne socotim capabili a ține pasul cu lumea și cu epoca. Nici societatea, nici cultura nu stau pe loc. Apar necontenit nevoi spirituale, se preface gustul oamenilor. Se pun întrebări la care nu se pot da vechile răspunsuri. Oricît de mare ar fi inerția (și, în cultură, ea este foarte mare), vine o vreme cînd dorințele scriitorilor și așteptările cititorilor se schimbă. Noi credem că această
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
în spațiu. Am încercat să izolez substanța invizibilă care este timpul", sau ca acesta: "Memoria voluntară, care este mai ales o memorie a inteligenței și a ochiului, ne dă despre trecut doar imagini falsificate; dar dacă un miros sau un gust, regăsite în condiții cu totul diferite, trezesc în noi, fără voia noastră, trecutul, simțim în ce măsură el este altul decât cel pe care am crede că ni-l amintim și pe care memoria voluntară îl expune întocmai cum pictorii fără har
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
dinții ei mari mesteca umbră și viclenie grozavă - și - în clipa de primejdie cea mai fierbinte am izbit-o fulgerător pe mama cu pumnul în față.// Bucăți a căzut povestea între noi. Într-un rug ardeam, de rușine căință./ Ce gust, ce culoare a avut mîna aceea cum lovise în hotarul ciudat" (Scufița Roșie). Sau: "E o răscruce unde îți iese în cale Spînul, băbuța prefăcută, Piticul cel Rău. O răscruce unde ți-a ieșit în cale spaima cea mare. Ea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
țarcul rotund al zilei, mai ții minte, plictiseala era cea mai gravă amenințare. Creștea din unghere, nu știai cînd. Ce era strălucitor prindea fără avertisment o boală. Rîsul stătea sălciu între maxilare. Nimic din ce-ți plăcuse nu mai avea gust.// Între tine și lucruri - un perete lăptos. Urîtul ca o durere. Arlechini vlăguiți de cîrpă, cuvintele ieri pline de haz cădeau de pe ață" (Plictis). Istoria convertită în plictisul nimicirii lente care inundă frageda conștiință infantilă, ce-ar putea fi mai
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
simțeam foarte mândru, și nu atât de încredere, cât pentru faptul că mă socotea un fel de asociat... Dacă-mi pare rău de ceva și azi e că, o dată, i-am șterpelit vreo câteva napolitane și-o curmală al cărei gust îl simțisem întâia oară... Necunoscuții care intrau în prăvălie își închipuiau că sunt de-al familiei, vreun nepoțel mai isteț, și urma interogatoriul: Cum te cheamă... Câți ani ai?... Mergi la școală?... Știi tabla înmulțirii?... Cât fac trei ori patru
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
Finanțe întrebîndu-l unde sînt banii de la bugetul țării. În primul Parlament ales al României, majoritatea votaților semăna cu majoritatea celor care i-au votat: pantofi scîlciați, haine de gata. Acum parlamentarul autohton e impecabil îmbrăcat. Asta mai ține și de gust, firește. Dispune de aparat logistic și mai dispune și de un post în vreo AGA, dacă nu are firmele sale care-i aduc ceva bani. Iar dacă nu e nici în AGA și nu are nici firme, el se străduiește
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
dramaturgului. Personajele pe care acesta le-a gîndit nu seamănă însă cu indivizii din berăria de peste drum. Ele aparțin clasei de mijloc de la 1900, pe care Zarifopol a sintetizat-o foarte bine în studiul despre Caragiale, sînt îmbrăcați corect, cu gust, domnii poartă pălării (canotierele epocii) și bastoane, costumele fiindu-le adaptate la anotimp și la împrejurări, iar doamnele cu sau fără căței, sînt elegante, poartă ciorapi și bluze de mătase naturală, demibotine de piele și nu uită umbreluțele de soare
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
Viena la Budapesta, era perfect sincronizată. Despre ea vorbesc Momentele și, în bună măsură, teatrul caragialian. Mahalagii din Noaptea merg (totuși!) la Grădina Union, unul din locurile cele mai șic ale Capitalei, iar toaletele Ziței și Vetei sînt acomodate cu gustul general. Dacă ar fi scris, la Berlin, Titircă, Sotirescu et. co., un fel de urmare a Scrisorii pierdute, Caragiale ar fi făcut din politicieni liberali de provincie senatori, deputați și miniștri, colegi cu Maiorescu, Brătianu și Carp. E cît se
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
timiditatea. Asta m-a dus, de timpuriu, la o aventură, cam dubioasă poate, pe care n-am mărturisit-o până azi. Poate, din jenă. Poate, din teamă de ridicol. Eu n-am visat, ca alți adolescenți, să reformez lumea după gustul meu. Vă vine, nu vă vine să credeți, mi-am dorit să fiu “inactual”, să duc o existență clandestină, paralelă, unde să pot privi cerul, norii, pietrele, lumina, fără să fiu decât spectator. Și mi-am ales ca loc de
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
cuvinte, cei mai mulți dintre “optimiștii” care sunt activi azi au, după părerea mea, probleme de caracter. Inclusiv ei îmi dovedesc că în societatea românească de azi criza e, în primul rând, morală. Uitați-vă cum arată televiziunile noastre. Vulgaritatea și prostul gust nu mai au nici un fel de trac. Mitocănia e curentă și fără complexe. Ca să nu mai vorbesc de secăturile și nulitățile care fac carieră în politică. Să tot fii optimist! Și, mă tem, domnule Alex. Ștefănescu, că degradarea valorilor e
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
cred că asta se simte în orice scriu. Ar fi o explicație. - Ce citiți (în afară de “România literară”)? - N-am mai citit demult o carte cu interesul pe care mi-l provoacă Jurnalul Monicăi Lovinescu. Începusem să mă tem că și gustul lecturii se uzează. Aveam tendința să citesc pe sărite, să răsfoiesc ori să las cărțile citite doar pe jumătate, ceea ce nu mi se întâmpla altădată. Trec, cum v-am spus, printr-o perioadă dificilă, și din motive de sănătate, și
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
a reușit cenzura. Nu puțini scriitori s-au îndreptat spre alte îndeletniciri. Spre gazetărie, mai ales. Însă n-aș putea să vă spun ceva serios despre ce se scrie în prezent. Stau prost cu lecturile. Nu sunt sigur nici că gusturile mele sunt la zi. Eu cred în autorii care au obsesii, nu în cei care au idei. - De ce scrieți numai eseuri? De ce nu mai scrieți o carte de ficțiune, de literatură propriu-zisă, cum ați făcut pe vremuri (și ați avut
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Eugenia Vodă Să Începem anul 2003 cu un gust bun, cinematografic vorbind, și să recunoaștem - nu în cadrul unui plugușor întîrziat, ci în cadrul unei realități surprinzătoare - că, în ciuda tuturor "lipsurilor, neajunsurilor și deficiențelor", ultimele luni ne-au pus în fața unei avalanșe de evenimente de o densitate fără precedent în peisajul
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
Andrei Pleșu, am intrat eu însumi în joc. Lista mea a apărut în numărul 3. În pofida aparențelor, jocul cu pricina are o mare doză de seriozitate. Eu cred că poți analiza, pornind de la titlurile indicate de fiecare, nu doar niște gusturi în materie de lectură, dar și felul în care dorește fiecare să fie perceput. Nu sînt sigur de onestitatea absolută a răspunsurilor. În astfel de cazuri, oarecare paradă, mască, afectare par obligatorii. Nu sînt sigur nici măcar de mine însumi: cele
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
la mijloc niște preferințe de lectură, am eliminat spontan tocmai literatura de care m-am ocupat din obligație. O obligație liber asumată, e drept, dar nu mai puțin constrîngătoare. Iar preferințele sînt forma noastră maximă de libertate în materie de gust. Al doilea lucru este tot o absență: a cărților de poezie. Nici Emily Dickinson, nici Arghezi n-au intrat pe listă. Iar Odiseea n-am citit-o niciodată ca poezie. Al treilea, la fel, absența cărților de critică, eseu, istorie
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
dar în acela că n-am făcut nici un fel de, cum să spun, calcul cultural, că nu mi-am propus o anumită configurație și nici o anumită impresie). În principiu, ea este sinceră, dacă sinceritatea are vreo valoare în probleme de gust ori de judecată critică, ambele supuse unui cod cultural sau unei mode. Și primul uimit de cum arată sunt eu însumi.
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
secolul douăzeci (previzibil, pe locul întîi se plasase Ulysses, al lui James Joyce, capodoperă mai mult invocată decât citită - dar asta este o altă poveste cu snobi!), criticii au început să-și dea seama de mutația de valori produsă în gustul publicului avizat din ultimele decenii. Considerat un titlu doar ceva mai spectaculos din seria cărților despre „generația pierdută", o romanță ca atîtea altele, orchestrată în gama minoră a literaturii melodramatice, Marele Gatsby a cîștigat cu trecerea vremii nu doar în
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
să iubești mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc o întreagă națiune, însuflețită de același sentiment și anume: de supraviețuire. Iar dacă editorii o perpetuează fizic, cititorii
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
adăugat pasajele de veritabil roman polițist și de aventuri care condimentează parabola prințului "actualizat". Autorul își construiește narațiunea ca un spațiu interstițial între sarcasmul mușcător și ironia à la manierè de "Cațavencu", pe de o parte, și observația lucidă, de gust tragic, pe de cealaltă parte. Culoarea portretelor tinde spre caricatural, spre grotesc, excepție făcând personajele disidente și Dracula, singurul lucru care i se poate reproșa fiind mustățile imense, răsucite până spre urechi, care încadrează figura bărbatului în floarea vârstei. Acțiunea
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
GUERRE ET VIE, nu mi-au cumpărat nimic. În Franța, ca să poți intra În librării, trebuie să distribui gratis cel puțin 1700 de volume, ceea ce Înseamnă cam 35.000 de dolari. Fără nici o garanție că vei putea intra În pielea gustului cititorilor... Devin mari romancieri de profesie numai aceia dintre scriitorii buni sau foarte buni care au NOROC, sau baftă, să intre În gustul marilor mase de cititori, care, obosiți și depășiți de stresul zilnic, doresc să citească ceva ce-i
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]