325 matches
-
la un moment dat, toți ajung să semene între ei. Toți poartă un singur chip care este al tău. Cei care te tortu rează, cei care îți pândesc somnul și îți vatămă starea de veghe, care îți afundă gura în hârdăul cu nevoile altora, care îți împing cu bocancul zeama pe care s-o lipăi, în patru labe și fără lingură, ca jivinele, cei care îți măscăresc amintirile și îți sleiesc așteptările, toți ajung să poarte chipul tău. Și atunci nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce refuzau să mănânce erau ținuți cu gura deschisă ca să li se toarne pe gât zeama fierbinte. Iar după aceea, cu gâtul numai o rană, mâncatul devenea o tortură. Cel ce refuza apa își primea, în schimb, porția duhnitoare din hârdăul cu nevoi. Ori erai silit să bei apă, dar nu de oricare, ci un fel de saramură grunjoasă care îți sugea apa din oase până le lăsa ușoare, ca scheletul unei păsări. Încât, peste voința ta, ajungeai să cerșești apa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sociale, s-au insinuat ca șerpii și marii șmenari ai comunismului, care în felul acesta si-au perpetuat privilegiile avute înainte. Credeți că degeaba PSD-ul a considerat în 2004 că legea aceasta înrobitoare pentru poporul român este absolut necesară? Hârdăul politic din zona aceea colcăie de așa ziși revoluționari, care cred că se vor zbate ca să nu le fie luate privilegiile. Românul de rând, acum nu poate acum decât să spere, că PDL va avea voința politică pentru a sparge
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
am... Crezi că mă laud? Octav: Și-atunci de ce stai ziua și noaptea în cimitir?! Groparul: Interes de serviciu... Și de ce te miri?! Tu n-ai apartament?! Domnule, după patru ani de stat într-o celulă, cu pat și un hîrdău, un apartament ți se pare ori prea mult ori prea puțin... așa că... Octav: Mama mea spune că ești un pierde-vară... Groparul: Păi după cîte mi-ai spus tu, mama ta are dreptate întotdeauna... (rîd complice) Groparul: Băiețel, eu doar am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
martor la închisoare” (Militaru, 2008) sau că erau scene pe care n-ar îndrăzni să le povestească și nu le va povesti niciodată. O astfel de scenă se petrecea de Paști, când un preot ortodox a fost azvârlit într-un hârdău cu excremente ce-i ajungeau până la brâu și silit să facă slujba de înviere ținând într-o mână o gamelă cu excremente iar în cealaltă una cu urină și să dea împărtășanie celorlalți deținuți. La data de 2 februarie 1952
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
La sfârșitul anului 1937, pe străzile proaspăt asfaltate puteau fi văzuți „comercianți ce etalau în mod vulgar și inestetic toate felurile de fructe și zarzavaturi, până în mijlocul trotuarului, (...) negustori ce sparg ghiața chiar pe trotuarele din centrul orașului, aruncând cu hârdaiele în stradă apă și chiar zoaie, (...) vânzători de semințe, covrigi, mere murate, păpușoi fierți, expuse prafului și muștelor, ce dau ocaziunea la fel de fel de gunoaie”. O dovadă în plus a faptului că oamenii și, mai ales, obiceiurile lor au rămas
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vedeam în cale mi se părea chezășia viitoarei mele fericiri. În case îmi închipuiam ospețe rustice; pe cîmpuri, jocuri nebunatice; de-a lungul apelor scăldări, plimbări, pescuit; în pomi, roadele cele mai gustoase; la umbra lor voluptoase îmbrățișări; pe munți, hîrdaie cu lapte și smîntînă, o trîndăvie fermecătoare, pacea, simplitatea, plăcerea de a merge fără să știi unde. J.-J. Rousseau, Confesiuni, p. 75 Se înțelege așadar că descrierile expresive aparțin cu prioritate ceea ce nu înseamnă exclusiv structurilor narative cu anumite
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
gând să-și autojustifice atitudinea. Își amintea nopțile copilăriei când se trezea speriat de urletele celor ce aveau coșmaruri, de bombănelile neînțelese, de gemetele și scrâșnelile lor din dinți. El se scula întotdeauna primul, să se spele cel dintâi în hârdăul cu apă proaspătă, se așeza primul cu fața spre răsărit în așteptarea țipătului tânguit care-i chema la rugăciune. Niciodată nu dormea adânc, mereu era la pândă ca să nu întârzie, și acum i se părea că-i răsună în urechi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zile schimbarea devenise pronunțată. Bătăile încetaseră cu desăvârșire. Deținuta fusese mutată într-o altă celulă, mai mare, la etaj. I se permitea o plimbare suplimentară de o oră, prin curte, singură, înainte de culcare. Seara, apăruse un gardian încruntat, să schimbe hârdăul cu o oală nouă, emailată. În ziua următoare, ceaiul fusese cald și dulce. Mâncarea de la prânz și seara, mai bună. După-amiază, în intervalul rezervat altă dată bătăii, deținuta fusese dusă la baie. Când s-a întors, a găsit patul acoperit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
arta nu a încheiat pacea cu morile de vânt. Postmodernismul învelește arta în staniolul divertismentului. Jurnalul este o încercare de ordonare retroactivă a vieții. Toate privighetorile sunt talentate. Poeții - numai unii. În artă, complimentele se administrează cu pipeta, nu cu hârdăul. În artă e mai greu decât la spital. Suferi și pentru alții. Scrisul adânc duce spre sensul înalt. Opera mă interesează, nu autorul. Când mănânc brânză, nu țin neapărat să - mi fie prezentată și vaca. Marea creație ține de revelații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
demnă de condeiul dantesc: Mai întâi de la barieră dai de o murdărie vrednică de cei mai originali africani; colea niște băieți la o cârciumă toacă fel de fel de cărnuri pentru cârnați, un vârtej de muște roiește împrejur; dincoace niște hârdaie cu struguri borșiți din cari un zaplan cu mâinile pline de zeamă dulce și de praf își umple mereu teascul, pentru must un fel de sirop îngroșat cu țărână: aci un alt vârtej de muște clocotește fără astâmpăr; pe jos
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ei bătaie. Căci ea nu e ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși dorința să-și ungă trupul cu mirodenii. Femeia cu carnea dulce miroase ca ugerul vacii în timpul mulsului, ca laptele crud și cald încă în hârdăul înspumat, ca iuțeala bălegarului și acreala pișălăului proaspăt căzut de sub rădăcina cozii. Când Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mea s-ar fi putut citi de-a îndărătelea, sau sărind intenționat una dintre litere.” - „Da, obiectai indiferent, dar mi se pare că ai uitat culoarea cea mai importantă: lipsește „negrul”. Ferdinand Sinidis tresări și aruncându-mi în obraji un hârdău de dispreț cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Însă ochii ei sunt goi și gura îi pute a mort, când mai vrea să mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și că bătrânica îi făgăduise să nu moară, până când nu o să-l mai vadă încă o dată. Și ne mai spuse sora Nineta, că toată noaptea, Gheorghe Chihaia dădea fuga la hârdău, apucat de pântecărie, pe semne din pricina groazei de moarte. La revărsarea zorilor, spălăcite și murdare, mă găseam în fața ușii lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
latrinelor trupei, în care colcăiau viermii, o pedeapsă care în jargonul militar se numea „centrifuga de miere“, el o îndeplinea ore întregi temeinic, fără să crâcnească, scoțând, înconjurat de un nor de muște, căcatul din groapă și umplând cu el hârdaiele până la margine, pentru transport, pentru ca la scurt timp după aceea, proaspăt dușat și aliniat în formație pentru primirea armelor, să refuze din nou să pună mâna pe carabină: parcă filmată cu încetinitorul, văd arma cum cade și se lovește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toată vârsta, că iera văduva lu salvatoru meu și mama lu pretenaru meu. Am Întrebat-o dacă așa, dân Întâmplare, Julito făcea act de prezență. Făcea, și m-am băgat năuntru. Doamna m-a făcut să trec În revistă patru hârdaie nebune și a zis nușce plictiseală că Îmbătrânea - ie-te, ce veste coaptă! - și că iera bună decât să-și Îngrijească fiu și iasomiile. Cu așa serbezeli am ajuns În sofragerie, care dădea și ea În ălălant patio, care pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
versuri cicatricea, tristețea) n-o pot Înțelege deși m-am străduit, am făcut meditație, zodiac. Pentru că există un sistem mental mult mai normal conform căruia torționarul va fi speriat, izolat, electrificat, topit În ulei, așezat În menghină, În acid, În hîrdău, i se vor dezarticula falangele și i se vor smulge limba, ochii și urechile cu cleștele de cuie, cu voie bună, creștinii care-au suferit prin Închisorile patriei iar acum strîng mîinile gîzilor Îmi provoacă repulsie. Ba chiar frică, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul ușii, avea impresia că și-ar putea auzi mișcarea degetelor sau chiar rostogolirea ochilor în cap, o liniște părând că-l cufundă cu totul și dintr-odată, mereu mai adânc, într-un hârdău sau o peșteră fără fund în care își aude până și dorința de a respira, urechile îi țiuie preț de o clipă, apoi i se afundă cu dopuri de liniște, parcă ar pluti într-o lume ireală, cu zgomotele atenuate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii ciudate chiar și o vreme după ce calul potcovit de el, în urma căruia ieșea în porțile atelierului să privească, va fi dispărut de mult din vedere, până într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai odihniți, vă duc iar acolo, Împreună cu doamna doctor Hamilton. O să ne fie de mare folos părerea dumneaei... Mi-am petrecut după-amiaza pe balcon, cu gîtul ros de gulerul ortopedic, odihnindu-mi picioarele pe podeaua zgîriată. În solul Împrăștiat din hîrdaiele cu plante ornamentale, un geometru nebun schițase diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deștepți, care abia așteptau să-ți ia locul la repartiție. Treceau multe conversații până să-ți dai seama că tu mai mult vorbești, iar ei mai mult te-ascultă. Întâi i-aș fi îndesat pe gât vata de zahăr, cu tot cu hârdău și mecanismul rotativ. Apoi l-aș fi lăsat să se descurce singur cu explicațiile. Așa l-ar fi găsit Gloria, timid, nemișcat, cu mâinile înghesuite-n buzunare (nu știa niciodată ce să facă cu ele, erau ca un obiect suplimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și parcă și mie îmi venea să fac la fel. Dar poate nu era el; la urma-urmei, nici eu nu-mi mai aminteam uneori cine sunt. Am continuat să mișc cursorul. Da, doresc notorietate, să se știe despre mine că hârdaiele rahate într-adins le-am lins prea-pline, să mă afle strănepoții cât de iscusit cu gura am contribuit Puterii să clădească dictatura! Cum? Mă întrebați de Rege, dacă i-am jurat credință? Tot ce știu e că sperjurul face multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]