512 matches
-
viță crasă-i Satul meu, vatră duioasă. În Ponoare pe coline Auzi cântece străbune, În satul cu nemurele Unde-s dorurile mele. Satule, tu astăzi ești Făt-Frumosul din povești, Ai alături o mireasă Pădurea verde, aleasă. La Colun și în Hârtop Săltăm horele cu foc, Cosânzene, Feți-Frumoși, Viță veche, din strămoși. Satul meu, datini străbune Strânge-ți fiii de prin lume, Hai, veniți cu toți acasă La baștina cea frumoasă, Nu mai găsiți pe pământ Sat mai frumos și mai sfânt
SATUL MEU de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376253_a_377582]
-
ducea spre pădure. Știa că nu are șanse mari în fața lui Marius. El cu ce să impresioneze? Cu ce să se facă observat? Inu începu să pedaleze tot mai repede pe poteca pietruită. Bicicleta sălta ca o căprioară speriată, prin hârtoape. Inu își ridică voios spatele, înfiorâdu-și trupul de plăcere. Părea să îl încânte această viteză printre copaci. Deodată, ceva scrâșni, băiatul nu mai reuși să mențină echilibrul și căzu de pe bicicletă, rostogolindu-se într-o râpă nu prea adâncă. Din
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
după uscături, Cu frica de-mpușcături! Voia crengile uscate, Care să le ducă-n spate! După ce și-a umplut carul, A venit și pădurarul! Mânios și încurcat, Că nu a fost întrebat, Ce să taie, Nenea Nae? În pădure la Hârtop, De topoare nu e loc, Mai în jos înspre Pleșești, Nici un loc nu mai găsești! Referință Bibliografică: TAIE, TAIE, NENEA NAE! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1303, Anul IV, 26 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
TAIE, TAIE, NENEA NAE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362236_a_363565]
-
arcul cu săgeți din nuiele de alun, ciocălăul și cârpele adiacente ce deveneau păpușă, hainele mamei sau bunicii ce ne făceau să devenim altcineva, lutul moale după ploile de vară, jocul de-a „v-ați ascunselea” de prin crânguri sau hârtoape etc.). Toate acestea Îi puteau rezerva acelui copil un câmp de acțiune și de interacțiune pe care, s-o recunoaștem, actualul arsenal de jocuri electronice doar pe alocuri este capabil să-l atingă. Jucăria nu este doar un simplu obiect
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
compus preponderent pentru copii, multe lucrări fiind menționabile: Iarna în codru (1966), Orașul din poiană (1969), Spre cosmodrom (1979) ș.a., dar a scris și câteva cărți de o calitate artistică discutabilă: culegerea Darul primăverii (1980), basmul în versuri Căpcăunul din Hârtop ș.a. F. a tradus din I. Ilf și E. Petrov, K. Simonov, V. Bianki, D. Grigorovici, M. Prișvin, N. Pagodin, Jack London, Mark Twain ș.a. SCRIERI: Versuri, Chișinău, 1956; Cioc-Prim, Chișinău, 1959; Mii de tovarăși, Chișinău, 1961; Prietenii se întâlnesc
FILIP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286999_a_288328]
-
Scriitorilor din București pentru romanele Recviem pentru cei vii (1972) și Lumina din adâncuri (1988). Primul roman al scriitorului, Cuscrii (1958), se leagă, după mărturisirile lui G., de propria sa biografie. Acțiunea este plasată în anul 1952, în satul moldovenesc Hârtoapele, unde se înființa o gospodărie agricolă colectivă. Folosind tehnica realismului „obiectiv” specific perioadei, autorul se încadrează în tipul de proză proletcultistă, ghidată de comandamentele epocii, pe care le servește „exemplar”, într-o scriitură rudimentară, maniheistă, îngroșat ideologizată. În Un Oscar
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
părți (bărbat, 70 de ani). De asemenea, Tomșaniul nu este un sat european deoarece: „Nu are condiții, gazele doar au început să fie introduse și la care au făcut instalația, nu le-a dat drumul; asfaltul e numai gropi și hârtoape, nu există locuri de muncă pentru tineret” (femeie, 55 de ani); „Nu e european că nu avem IAS, nu avem ferme, nu avem întreprinderi ca să avem unde lucra” (femeie, 51 de ani); „Primarul nu știe să vorbească cu lumea și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de frază pe care tov. Titus Ștefănescu Priboi o așterne În Viața românească pe aproape o jumătate de coloană:«(Ă)» Sunt atâția de „deci”, „fără”, „care”, etc, Încât cititorul pornit pe un asemenea drum cotit și bolnăvicios, zdruncinat de atâtea hârtoape ajunge la capătul frazei uitând complet despre ce era vorba la Început. La fel se Întâmplă cu imagini năstrușnice cum sunt cele dintr-o cronică literară din România liberă În care se spune: «Cele patru vipere se zbat unite de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care Pavel n-o mai auzise până atunci decât lătrată și pe care o credea făcută pentru asta. Mai era și propriul său trup pe care, timp de o clipă ce nu se mai sfârșea, îl văzu întins, inert, în hârtoapele înzăpezite. Detonarea unui obuz suprimă toate zgomotele și astfel, în mijlocul tăcerii unei lumi dispărute, se văzu cu o privire exterioară și foarte îndepărtată („ca din cer“, avea să gândească mai târziu): trupul unui soldat în mantaua militară pătată de noroi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se schimbase. Nu șirul de camioane incendiate la ieșirea din reședința de județ, nici craterele lăsate de obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să ocolească vreun mușuroi de furnici. Cu toate astea, punctele importante de reper erau acolo: păduricea de stejari care cobora până într-o viroagă, o movilă largă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zi în vale să-și tragă sufletul în drumul său de întoarcere de la castel unde luase parte la o întrunire. La auzul veștii, sătenii din vale începură cu mic cu mare să împrăștie pământ peste zăpada înghețată și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar samuraiul merse împreună cu unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dorul de-a străluci Plânge-adânc în clipe grele Soarta de-a vălătuci. 21 iunie 2004 REFLECȚII (CLVII) Și în lumea interlopă În care colcăim E bună, fără popă, Ca să ne pocăim. Pe unii, timpu-i ține-aproape, Deși trec tot prin mari hârtoape; Pe alții, crunt îi mai desparte, Deși nu-s gropi ori oale sparte. „Pentru unii, timpu-i mumă” Cu belșug și desfătare; „Pentru alții, doar o ciumă”, „Chiu și vai prin buzunare”. Un dolar ieșit din turmă, Singur s-a predat
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o latură, se zbătea în aer ca un stindard uriaș, lăsând să se vadă două figuri feminine pradă agitației. Frediana se găsea în mare pericol fiindcă, fără conducător fiind și pornit cu o viteză nebună pe drumul acela plin de hârtoape, vehiculul s-ar fi putut răsturna dintr-un moment în altul. Continuând să strige în urechile calului, Waltan îl împunse sălbatic cu pintenii și se năpusti pe urmele carului. 11 Balamber văzu carul gonind, urmat la scurtă distanță de tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a crede ochilor. Câteva castroane de pește mărunt făcându-mă să regret timpul pierdut și În momentul când vroiam să fac cale Întoarsă, un pescar de apropie de mine șoptindu-mi discret. Doriți să cumpărați pește...?” “Am fost condus prin hârtoape greu de imaginat În partea opusă a lacului, având impresia unui incredibil vis. Ascunși la adăpostul unor boscheți, pescarii triau o frumusețe de pește din toate categoriile. La privirile mele mărite unul din ei se justifică. Ce putem face? Dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amarul... O, Doamne, roșu paraclis Pe foaia-mi de abis! Povestea-mi curge-ușor în timp, Suișuri, coborâșuri, Nu mai zăresc al petei chip Și nu-mi mai fac reproșuri... E foaia plină-aproape, E ora patru-n noapte, Străluce pata-ntre hârtoape Și-mi tot trimite șoapte... De la lingură Am început iubirea noastră de la lingură. Nimic n-aveam! Am construit-o singură Și an de an am înălțat-o pe un munte. Iubitul meu, am plete moi, cărunte... Am luminat-o noaptea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cum se pricepea mai bine, apoi l-a întrebat care era drumul spre palatul Longestilei și cum să-l ocolească pe acela al Alcinei. Astolfo l-a sfătuit s-o apuce pe drumul din stînga deși acesta era plin de hârtoape și de bolovani. El l-a prevestit că, pe acestă cale avea să întâlnească piedici serioase; cete întregi de monștri aveau să-i iasă înainte, puși de Alcina să-i împiedice supușii de a fugi de pe pământul său. Rogero îi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o santinelă. Șun, care dorea cu înverșunare să facă pipi pe monument, mă tîra îndărătnic către treptele din marmoră neagră. Deodată soldatul se însufleți, făcîndu-ne un semn energic să plecăm. Pe holul facultății erau afișate posturile libere. Puteam alege între Hîrtoape și Budăi. Ne-am privit în lumina ochilor atât de fierți încît ne bușea rîsul. Cînd mi-a venit rîndul, la comisie am intrat țeapăn de emoție. Numai figura fină a președintelui mă calmă, dar fața colerică a secretarului mi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat cu toții, la repezeală, În remorca tractorului care Îi aștepta cu motorul pornit. Unii s-au suit din mers, agățându-se de obloanele de metal care săltau și tremurau diavolește din pricina hârtoapelor și a lipsei suspensiilor, punându-și viața În pericol. Hoardele de retardați și bețivi s-au repezit, cu tractoarele lor care urlau Îngrozitor și pe care montaseră sirene ce țipau ca de sfârșitul lumii, În urmărirea alor noștri pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trecu Într-o noapte o alcătuire pe care unii o recunoscură, În cele din urmă, mai mult după zgomote și mirosuri: În Întunericul aproape desăvârșit gonea nebunește un cal care târa după el un tun ce-și scârțâia fiarele prin hârtoape. Soldatul din spinarea calului zbiera cu bucurie „Vaina caput!” și lăsa În urmă miros de băutură. Încet, zgomotele se stinseră către apus, iar pe spumele căzute din botul calului pe un pietroi alunecă un om și-și sparse cotul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întindeau gaturile zbierau anunțându-și ståpânul și porneau mai departe Så aud timpul mi-a fost sorocit dimineață în vibrația sirenei alungindu-se peste oraș îndemnând că un bici autobuzele ticsite cu oameni cu trupuri agåțate de uși La fiecare hârtop råmâneau presårate pe asfalt fårâme de visuri neterminate Fiecårui anotimp mi-a fost dat så-i simt aromele smarald clorofilic câmp auriu copt ananas rubiniu ionatan și arcticul alb translucid råscolit ridicat înapoi cåtre cer dintre våi de rotile trenului cu
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
isterice, copiii zgomotoși și găinile puturoase, incapabil să se transforme în piatră, cum izbutise să facă pe „pământul pustiu“, să se izoleze de tot ceea ce îl înconjura, să reușească să-și facă spiritul să-i părăsească temporar trupul. Acolo, fiecare hârtop, fiecare hurducătură, fiecare pană de cauciuc și fiecare râgâială a vreunui vecin îl readuceau la realitate, și nici măcar în ceasurile târzii ale nopții nu reușea să cadă într-un scurt somn care să-i permită să-și redobândească forțele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
galopul cailor. " Ce tâmpiți și țăranii! își zise dânsul cu amărăciune. Se năpustesc asupra arendașului să-l omoare și pe urmă îl lasă să plece cu trăsura... Dacă știam, rămâneam și eu pe loc și nu mă mai chinuiam prin hârtoapele astea!" 4 ― Trebuie să plec numaidecît! murmură Nadina necontenit, îmbrăcîndu-se cu o grabă desperată, ca și când s-ar fi aprins casa. Unde mi-e pălăria?... A, trebuie să plec! Își adună micile obiecte de toaletă, și ceasornicul și câteva mărunțișuri, le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape până să întoarcă trăsura. Și acum iată-l apropiindu-se de casa Mironescu... Alea jacta est ! Gustul acru din gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot mai mare, de transpirație, costumul a început să facă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul străzii, dând cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina de făcut asfalt, grămezile verzi-cenușii de piatră cubică. Dinăuntru, cineva dirijează, împingând spinarea muscalului cu bastonul - parcă. Nu sunt chiar sigur pe detaliile ce le văd, nu sunt sigur dacă ele sunt exacte sau deformate de un ochi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-te acum în solitudinea budoarului tău și varsă-ți tot focul sufletului într-o lungă scrisoare Coraliei. Când ai s-o termini de transcris va intra madam Ana și va începe plăcerea agitată a dichisului. Ah, ce emoție, când pe hârtoapele străzii are să se audă prima trăsură ! înseninată, vei coborî cu pași ușori scara de lemn, controlându-ți în fiecare oglindă mersul, buclele, ținuta, la anii tăi, ma chère, ah, de ce nu-i mai am ! (a spus nașa Fănica), n-aș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]