168 matches
-
sau nu? Logan fu nevoit să admită că nu mai avea prea multe de făcut acolo. Ajunsese până la ușă când un gând Îi trecu prin cap și se-ntoarse. — Hăcuite, zise el. De unde-ai știut că rotulele omului au fost hăcuite? Eu n-am zis nimic de asta. Am zis doar că lipseau. McLeod doar râse. — Mda, bine zis, domnișoară Marple. Când cineva sfârșește În port fără genunchi, ca ăsta, e un mesaj. Nu-i un mesaj foarte bun dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
legiste care ne trebuie. Mușcătura câinelui tău se potrivește cu urmele de pe pcioarele lui. Rotulele i-au fost retezate cu o macetă! Aste e clar opera lui Doug MacDuff. Ce s-a-ntâmplat? Băieții McLeod l-au ținut cât ai hăcuit tu? Doug fornăi. — Hai, Dougie, doar nu-mi zici că ai ținut tu singur așa un haidamac? De ce i-ai dat jos genunchii? Ai cât, nouzeci de ani? Logan se făcu comod În loc, punându-și un picior pe capul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Disperatul MacDuff, un om care a ucis zeci de oameni, un om care-și câștigă traiul făcând rău oamenilor, a luat cu el o fetiță de patru ani când a venit să-l ia pe fratele tău și să-i hăcuiască rotulele. Da’ ce, era ziua În care-și lua cu el la lucru nepoțica? Cameron Își linse buzele crăpate și spuse: — Pot doar să vă spun ce s-a-ntâmplat, pentru a douăzecea oară. Se descurca neașteptat de bine. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prost pe cât părea. Își ținea gura-nchisă. Insch se aplecă peste masă, privind În jos către Cameron Anderson. — Și chiar te-aștepți să credem că Doug Disperatul a scăpat de corpul fetei? Un tip care e chiar bucuros să-i hăcuiască lui frate-tu rotulele cu maceta nu e-n stare să dezmembreze corpul unei fetițe? Cameron se cutremură, dar nu spuse nimic. — Vezi tu, știm că ai Încercat să tai cadavrul, dar n-ai putut, nu-i așa? Ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de picamăr aflat în mâinile vreunui muncitor harnic nevoie-mare? Și, la un binecuvântat moment dat, zgomotul și-a redus brusc intensitatea, picamărul a fost oprit. Ultimele pârâituri, cumva horcăite. Apoi, liniștea. Liniștea aceea ciudată, pentru că, după ce timpanul ți-a fost hăcuit de zgomot, liniștea capătă o proprietate rară: poate fi auzită, poate fi conștientizată în toată splendoarea ei. Preț de-o țigară a muncitorului harnic nevoie-mare. După care acesta repune picamărul în funcțiune, zgomotul revine brusc, iar tu, chior de somn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
va trezi definitiv din starea aceea de semi-somn. Și ne va trezi așa de bine, încât vom uita rapid și pauza, și liniștea din perioada ei, și cât de bine ne-am simțit atunci. Timpanele ne vor fi din nou hăcuite de zgomotul promisiunilor și de certurile între candidați. Sunteți pregătiți? Trebuie! Veți fi nevoiți să faceți față unor politicieni harnici nevoie-mare. Harnici doar în campanie, firește. Doar nu v-ați închipuit altceva! Românii e deștepți Buna noastră tradiție Radu Pavel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul Moldovei cădea, Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul Soliman, unul dintre cei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul acela? - Da... Îți stătea inima-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
glasat cu varză murată înăbușită-n vin; el însă ne-a venit cu mâncăruri de casă simple, gustoase. Invoca plăceri gustative nesofisticate în marginea exursurilor lui fundamentale, în centrul cărora se afla de fiecare dată câte ceva gata de a fi hăcuit. Noi, cei care sufeream de foame, scriam. Pagini întregi pline de mâzgăleli. Se ia... Se adaugă... Se lasă amestecul două ore și jumătate... Ah, dacă măcar unul dintre cele două caiete in octavo din moștenirea mea de la Marienbad nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI d-lui actor Ovidiu Cuncea Prin ploile albe săruturi de nopți spânzurate Voci sărutând în taină iubiri arcuite de timp. Resemnare în umbra visată-n lumina ochilor ce-mi hăcuiseră de mult sufletul. Și toate cețurile mi se prelinse pe trupuri și toate nesomnurile mi se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile de must de prin cramele locului, după care au făcut pântecăraie și, în sfârșit, au ieșit să-și facă nevoile pe la margine de șanțuri. Și moldovenii hăcuiau în voie ca la abator. Apoi încălecau pe caii lor sprinteni și vânjoși pentru a descoperi alte locuri de hăcuială. Ai noștri n-au apucat nici măcar să pună mâna pe săbii ori să-și potrivească armura. Cât despre încălecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată alegea câțiva jderi bătrâni, îi jupuia de blană, le hăcuia carnea și o dădea de mâncare vizonilor. Lua, de asemenea, câțiva vizoni care nu mai participau la reproducere, le lua blana, iar carnea o dădea de mâncare jderilor. Făcuse astfel un sistem închis, care se autoalimenta, un sistem în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu fie întrecut, Sfântul Fără-Mațe a împrumutat un satâr de la Bucătarul Asasin și și-a retezat degetul mare al mâinii drepte. O policarectomie radicală. Ca să nu i se ia fața, Reverendul Fără Dumnezeu a cerut satârul împrumut și și-a hăcuit degetele mici de la picioare. — Ca să devin celebru, a spus el, și după aia să pot purta pantofi cu toc foarte strâmți. Tapetul verde și domnișoara periile de mătase din salonul italian sunt împroșcate cu sânge care pare negru în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îmbrăca În mormînt, unde mă va aștepta celălalt carnaval, alături de hîrjoana lacomă a cîinilor și-n praful stîrnit de gîlceava aripilor abia smulse din cuie. Tot braconînd prin textele sacre mă lovesc mereu de aceeași Împotrivire, care vine din tăcerea hăcuită prin aerisirea mormîntului, cum să nu devin complice trupului tău, poete, cum să nu mai luminez cu vorbe prima duminică petrecută În mormînt! SÎngele meu copt de atîta moarte cade ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
bea o cafea bună... Se trezește cu o durere cumplită de cap. Sandei zace în peșteră, s-a așezat lângă trupul Mariei, are nevoie de o atingere care să-i aline durerea, trupul ei e numai o rană, aseară au hăcuit-o animalele acelea, o grămadă de trupuri cărora nu le vedea chipul, le simțea doar răsuflarea urât mirositoare, încă mai sângerează, s-a așezat lângă trupul Mariei și a început să cânte, în gând, la pian, un cântec pentru Maria
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
furios și tandru în același timp, se lasă în voia lui, el o posedă cu sălbăticie, acolo pe podele, peste covoare, se rostogolesc prin toată încăperea, peste trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
News, canal republican) și, la posturi mai de centru, Bush în Irak, cu o mică imagine a lui Hillary Clinton, tot în Irak, fără curcan; au omorât sau nu în bătaie un negru doi polițiști (care de altfel l-au hăcuit to death, în mod vizibil, pe bietul om); cine candidează la președinție la PD-ul american? (acest din urmă subiect fiind de departe, cel mai interesant, democrații consumându-se deocamdată în dispute interne, între șase candidați, dintre care, recunosc, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spere. Îi umplu de gândaci și de șobolani. Angajatul ICAB-ului e alergat până la calea ferată și puțin mai lipsește ca o ploaie de pietre să zboare spre țeasta lui. De fiecare dată, revoltații renunță În ultima clipă să-l hăcuiască pe acest martir al datoriei. Nu se știe ce minte diabolică Îl trimite cu regularitate pe un teren atât de minat, mai ales vara, când gunoaiele Înfloresc și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doi români, camarazi de-ai Miroiului, șoferul și ajutorul său, înfricoșați de felul în care Miroiu decima compania rusească, se retrăseseră, ascunzându se, între canistrele de benzină, goale, de pe lături. Rușii nu i-au luat în seamă. Nu. L-au hăcuit, doar, pe sângerosul, pe nemilosul mitralior. După ce au făcut din el un fel de pachet de carne și oase, bune de aruncat într-o groapă, au cărat paie, de pe miriștea de alături, au făcut un mic stog, au aruncat leșul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
scurta cu câțiva metri gardul instituției al cărei slujbaș era, fără ca cineva dintre colegi să bage de seamă ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului și căra în liniște toată prada acasă, în niște saci împrumutați de la moș Panciu, care se uita în urma lui și râdea în barbă, dar nu zicea nimic. Treaba merse atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să audă nume și să le rețină, să zâmbească numai când simțea nevoia și nu tot timpul. Până atunci nu fusese decât un zâmbet Înghețat rătăcind Într-o mare de zâmbete reci și priviri de o apăsată curiozitate, care o hăcuiau fără milă ca pe o bucată de carne nelipsită din meniul tradițional de revelion. Dansa cu mâinile Încrucișate pe sâni, vrând parcă să se asigure că Îi mai avea și că nu fusese deposedată de ei și de nici o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
figura asta n-a mers, așa că i-ai oferit bani. Ți-a spus că-i pe roșu și asta a fost picătura care a umplut paharul. Ai vrut s-o faci să sângereze pe bune. Zi-mi cum i-ai hăcuit sânii. Zi-mi... Manley urlă: — Nu! Sears izbi cu bastonul în scrumieră. Sticla plesni, iar chiștoacele zburară în toate părțile. Roșcatul își mușcă buza. Sângele țâșni și i se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]