146 matches
-
oaia în spinare, lăsând în urmă și câteva mursecate, era lupul al cărui, singur numele, băga lumea în răcori... iar el vroia să-l înfrunte singur doar cu un toiag... „ - Îmblî ca un lup sânguratic, mai povestea despre moșier fostul hăitaș... Răsare, ca din pământ, când nici nu te-aștepți, stă și să uitî la tini ca o sălbăticiune, șî cheri înghițât di codru. Da nu faci nimănui rau!“ Și tot Fanachi mai povestea... „Fugi di oamini, di rău‟ lor fugi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poati un blăstăm... ori‟i vrăjit!... Bătaia lu‟ Dumnezău îi mari!“ „Ochiul adânc șî cenușiu te țintuiești cu privirea că nu mai ai glas...!“ ... Când era mai limpede la minte, în poiană pe un trunchi de copac, îi povestea fostului hăitaș, cu capul sprijinit în pumn, plângând încetișor... Măi Fanachi, măi... Am avut un nepot de soră, Tudor, era ca și copilu‟ meu, crescut de mine, măi... S-o prăpădit demult... l-o răpus boala celor aleși, măi... nebunia, măi Fanachi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai Fanachi ci spun?! Și fără să aștepte răspunsul, continuă... I-o căzut dragă fata pădurarului Anton, Anuca, șî asta, măi l-o prăpădit!... Se opri o clipă din povestit și își șterse lacrimile de pe obraji, cu dosul palmelor. Fostul hăitaș dădea din cap ca un cocostârc care bea apă, fără să priceapă ceva, spunând: - Atâta cât mă duci mintea, Cucoani Griguță! Atâta pricep! - Și, doar, sâmța el însuși pe cei doi dușmani dintr-însul; lucidul și visătorul... cele două capete
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câtă dreptate avea!... O mulțime de ani au trecut de atunci... din pragul adolescenței lui, și o prăpastie s-a deschis între el și trecutul său... - Înțălegi tu, ceva din ce-ți spun, măi, Fanachi? îl întrebă boierul pe fostul hăitaș, țintindu-l cu ochiul lărgit. - Dă, boierule.. cât mă duci mintea, că mari‟i Dumnezău!... Și, cu ochii holbați, „gonaciul“, își zise în gând... „Doamni, iartă-mă, da‟ boieriu ș-o pierdut mințili, chiar di tăt!“ ...Lumea, măi Fanachi, continuă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chiar di tăt!“ ...Lumea, măi Fanachi, continuă boierul, e plină de durere, și viața trece prin oameni ca vântul... făcând să le tremure trupurile și sufletele. Nu putem fi stăpânul soartei noastre, măi Fanachi... și, nici a fericirii noastre...! Fostul hăitaș asculta fără să clipească, apoi, întinse gâtul, înghiți în sec, nodul omușorului i se mișcă în sus și în jos ca o suveică... și întrebă brusc: -Ș-atunci... cine-i stăpânul, boierule?! La întrebarea neașteptată a bătrânului, moșierul în blană de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jale nesfârșită în glas. Se însera... - Hai, Coani Griguță... hai, să mergem acasă, că-i târzâu șî să lasă ger mari! Îl îndemnă Fanachi. - Nu, măi Fanachi... îl aștept pe Tudor! - Hai, coani Griguță... pentru Dumnezău, nu mai aștepta. Fostul hăitaș, de milă, nu se îndura să-l lase singur asupra nopții. - Nuu... măi Fanachi,.. nu merg! Trebuie să iasă din casă Tudor și Anuca! zise hotărât moșierul. Inima fostului hăitaș era întinsă, ca o coardă gata să plesnească. - Nu mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Tudor! - Hai, coani Griguță... pentru Dumnezău, nu mai aștepta. Fostul hăitaș, de milă, nu se îndura să-l lase singur asupra nopții. - Nuu... măi Fanachi,.. nu merg! Trebuie să iasă din casă Tudor și Anuca! zise hotărât moșierul. Inima fostului hăitaș era întinsă, ca o coardă gata să plesnească. - Nu mai esti nicio casă, boierule... cum.. nu înțălegi?! - Cum nu esti, măi Fanachi! Sări ca ars moșierul. ...Poati, n-o vezi tu, da‟ esti! - O fost, boierule... o fost, acu‟ douăzeci
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmă, boierul se auzea murmurând: Bietul Fanachi!.. Bietul Fanachi, nu crede pentru că nu vede!... Nici Sf. Apostol Toma n-o crezut! Eh, și îndoiala face parte din credință... Fără ea nu există nimic! Își zise moșierul uitându-se după fostul hăitaș. Era obosit ți îl durea tot trupul. Așa, cum stătea pe trunchiul de copac, își aminti de Mântuitorul Hristos, în Grădina Ghetsimani, rugându-se: „Tată, dacă trebuie să beau această cupă a amărăciunii fie cum voiești Tu!“ Și, boierul începu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mult la chefurile care-i așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare, la căpriori și la iepuri pe care, totuși, în haite, le scoteau hăitașii din codrii bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nonconformismul din tinerețea protagonistului. Așadar, acuma prindeau în mintea mea, un tot mai viu contur doi Mihai, două timpuri distincte și două contese, cu un singur conte și un singur secretar, pe nume Henri. În rest, vânătorii, slugile lor și hăitașii mi se păreau aceiași: actori și ei în marele spectacol al lumii. Mai era ceva ce mă fascina de-a dreptul: reacțiile diferite, ale personajelor, la sunetul cornului, ca un semn nevăzut al Destinului. Pentru că sunetul acestui instrument arhaic nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care îl iubea ca lumina ochilor și căruia voia să i lase bogăția lui, precum și puterea de stăpânitor al acelor ținuturi. Băiatul moștenise de la tată-său patima vânătoriei. Alerga de dimineață până seara, cu o mulțime de flăcăi argați și hăitași, adică oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i linse mâna dreaptă, mâna care-l îngrijise și-l tămăduise. În aceeași clipă intră în ograda pădurarului împăratul cel rău, urmat de ceata de hăitași. Adu cerbu-ncoace! strigă el. N-am nici un cerb de dat! răspunse moșul. E cerbul meu, eu l-am săgetat! strigă Negură-Vodă. Se prea poate, dar eu l-am scăpat de la moarte și nu ți-l dau. Nerușinatule, mișelule, ticălosule! urlă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Baciu depune propria mărturie și scrierile lui sunt dovada unei vieți, arc peste timp, aproape un secol de existență, pentru... Adevăr! Liliana Amzărescu Ea m-a însoțit timp de șase luni în nesfârșitele nopți și zile fierbinți când, urmărit de hăitași, urcam înalte trepte spre lumea de duh așteptând seninul altor zile în lupta cu fiara apocaliptică. Crucea mi-a dat curaj și bărbăție, mi-a fost spadă și scut. Să te arunci în flăcări și să nu fii mistuit. E
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Petruță avea misiunea să tragă de sfoară și să ia găina. Când se întorcea ea acasă îl întreba pe copil: Petruț, ai mai ciocardit ceva? Adică, dacă a mai prins vreo găină. O altă misiune pentru Petruț era aceea de hăitaș, că Vornicu, amantul ei, era vânător și avea pușcă și îi trebuia om să-i abată vânatul în bătaia țevii. De la misiunea asta s-a ales Petruță cu un reumatism care l-a chinuit toată viața. După terminarea celui de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Nu putem aduce mașina, malul e prea abrupt. O să-i dăm puțin timp ca să amorțească și după aia o să mergem amândoi să-l căutăm. — N-am putea să dăm foc la iarbă? — Nu merge, nu-i uscată. — Sau să trimitem hăitași? Wilson Îl privi din cap până-n picioare. — Sigur că am putea. Dar e un gest ușor criminal. Adică, noi știm că leul e rănit. Poți hăitui un leu care nu-i rănit - zgomotul Îl face să fugă -, dar dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
credința și avea nevoie de ceva. — Ajută-mă să nu vorbesc dacă mă prind, spuse cu gura-n iarbă. Ajută-mă să nu vorbesc, Enrique. Vicente, ajută-mă să nu vorbesc niciodată. Din spate, Îi auzea trecînd printre buruieni ca hăitașii Într-o vînĂtoare de iepuri. Se Împrăștiaseră și Înaintau ca niște scormonitori, aruncînd luminile lanternelor printre buruieni. — O, Enrique, spuse, ajută-mă. Își luă mîinile de pe ceafă și le Încleștă pe coapse. „E mai bine așa“, se gîndi. „Dacă fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Arcadie, castelul devine casa preotului, iubita pe care o adoră are părul lung și negru, e tandră, capricioasă, dulce și amară. Lipsesc din acest volum elementele oculte, bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pași semnificativi dintr-o serie de ceremonialuri complicate uneori inutil. De cealaltă parte, spre exemplu, începe cu o vânătoare, continuă cu un pelerinaj cu scop divinatoriu și se încheie cu sugestia unei epifanii artistice: "Nemaigăsind nicio urmă,/ Nici vreo înfățișare,/ Hăitașii se-ascunseseră.../ Vipere blânde le sărutau picioarele gonacii/ Cădeau pe rând în somn îndelungat,/ În sunete pământoase și uimiri./ Corăbierii îmbătrâneau așteptând, așteptând;/ Pești intrau și ieșeau din năvoade / Copiii se ascundeau după lacrimi.// Prima întoarcere, prima înălțare, începuse/ Dinaintea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Baciu depune propria mărturie și scrierile lui sunt dovada unei vieți, arc peste timp, aproape un secol de existență, pentru... Adevăr! Liliana Amzărescu Ea m-a însoțit timp de șase luni în nesfârșitele nopți și zile fierbinți când, urmărit de hăitași, urcam înalte trepte spre lumea de duh așteptând seninul altor zile în lupta cu fiara apocaliptică. Crucea mi-a dat curaj și bărbăție, mi-a fost spadă și scut. Să te arunci în flăcări și să nu fii mistuit. E
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]