146 matches
-
Duminică, 7 aprilie. Viscolea ca în decembrie și nu au putut vâna. Au stat în tren. Apoi au revenit în București, pe la ora 17. Seara, au văzut filmul Ultima aventură a lui Sherlock Holmes. Joi, 11 aprilie. Vânătoare cu bătaie (hăitași), la Gherghița. La runda de dimineață au participat: Carol al II-lea, Dombrowski, Ilie Radu, Skupiewski, Anton Mocsonyi, Chefneux. Mihai nu a fost prezent, probabil era la școală. A venit la runda de după amiază, împreună cu aghiotantul său, col. D. Dămăceanu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
departe, cu nădejdea că undeva, vreodată, Își va găsi pacea și liniștea... Auzi deodată zgomote, tropote, hămăit de câini. Dădu să se ascundă În umbra pădurii, dar fu Înconjurat Într-o clipă. Era o ceată de slujitori călări și de hăitași, care-și stăpâneau cu greu câinii Întărâtați. Unul dintre călăreți, se vedea după Îmbrăcăminte că era un slujitor mai răsărit, le strigă hăitașilor să dea drumul câinilor pentru a-l sfâșia pe străin. — Lasă-l, spuse altul, un om mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În umbra pădurii, dar fu Înconjurat Într-o clipă. Era o ceată de slujitori călări și de hăitași, care-și stăpâneau cu greu câinii Întărâtați. Unul dintre călăreți, se vedea după Îmbrăcăminte că era un slujitor mai răsărit, le strigă hăitașilor să dea drumul câinilor pentru a-l sfâșia pe străin. — Lasă-l, spuse altul, un om mai În vârstă. Simeon privi cu recunoștință fața slabă, ochii mobili și nasul Încovoiat, semne de istețime și viclenie. Lasă-l, spuse el. Să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe loc. Îi fluer cătinel, o îndemn iar, ea stăruiește să rămână. Am chemat și pe vecinul meu din dreapta, inginerul X, s-o vadă. A venit inginerul. Ea s-a lăsat admirată, cu aceiași liniște. Abia după ce s-au apropiat hăitașii ș-au sunat în pădure câteva focuri de armă, s-a ridicat alene și a plecat. De la câțiva pași s-a mai ridicat o soață pe care nu o observasem și s-a dus după cea dintăi. Le-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Inima mi te-ar mânca, Inima s-ar sătura Dorul mi l-aș stâmpăra. 12 dechemvrie [CARA-OMER vânătoare] La Cara-Omer, în Dobrogea, zi umedă, cu promoroacă în pădure. Extrem de rar se poate întâmpla ca, într-o zi de vânătoare cu hăitași, să nu-ți vie la pușcă nimic. Din douăzeci și mai bine de bătăi, la nici una n-am avut prilejul să trag un foc de armă. Din pricina condițiilor rele în care se mișcau, gonașii mergeau prost, se înșirau pe cărări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
condițiilor rele în care se mișcau, gonașii mergeau prost, se înșirau pe cărări. Totuși au ieșit la linia vânătorilor destui iepuri și destule vulpi. Mie nu mi-a ieșit nimic. Au fost pentru mine bătăi nule, când s-au rupt hăitașii din dreptul meu. Când mă aflam pe o aripă, hăitașii se strângeau spre centru. Când umblau hăitașii bine, se aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înșirau pe cărări. Totuși au ieșit la linia vânătorilor destui iepuri și destule vulpi. Mie nu mi-a ieșit nimic. Au fost pentru mine bătăi nule, când s-au rupt hăitașii din dreptul meu. Când mă aflam pe o aripă, hăitașii se strângeau spre centru. Când umblau hăitașii bine, se aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
linia vânătorilor destui iepuri și destule vulpi. Mie nu mi-a ieșit nimic. Au fost pentru mine bătăi nule, când s-au rupt hăitașii din dreptul meu. Când mă aflam pe o aripă, hăitașii se strângeau spre centru. Când umblau hăitașii bine, se aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din urmă întâmplare vânătorească a mea a avut loc în codru la Borosești, lunea trecută. Mi-a părut rău că lipseau din apropierea mea Topîrceanu și Demostene Botez. Eram așezat în linie cu alți pușcași, pe clina unei văi, și zvoana hăitașilor începuse. Fulguia subțire și pădurea era albă. Maistrul de vânătoare (Basile Chefneux) anunțase probabila apariție a unui mistreț, care a și căzut în bătaia aceia. Așteptând în tăcere, nemișcat și cu ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din urmă, au lăsat o mică amintire și s-au întors, oprindu-se iar în dreptul meu. Le invitam, în gând, să treacă căci pacea noastră cu ele este definitivă. N-aveau însă încredere ș-au fulgerat în fugă spăimântate spre hăitași. Au răzbit printre ei. Viziunea lor feerică a rămas pe linia vânătorilor, până ce au început să dănțuiască iepurii, ca niște demoni ai pământului. Atunci au izbucnit și puștile și ce-a fost frumos a căzut între lucrurile stânse și moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care punea stăpânire din vreme, ca să nu îl ieie altul cineva. Dar, într-un rând în pădurile de la Sinești, soarta a pedepsit amar pe Sturdza pentru apucăturile sale egoiste. Ca totdeauna, el ieși din linia pușcașilor și înaintă mult înspre hăitaș. Ce se întâmplă însă? Între vânătorii poftiți la goană era și Iancu Cațichi sau moș Cațichi, cum îi ziceam noi, un bătrân cu o mână stricată și care se servea de pușcă prin un miracol de ghibăcie 63. El, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
milion de locuitori, singurul ambasador "de carieră". Leul în toamnă Mi-i pasul tot mai leneș și mai greu și ochiul nu-l mai simt de șoim la vânătoare, mă trag pe sub umbrare mai mereu, nu mă mai cere noaptea hăitaș la căprioare. Mă-nvălui ca-ntr-o mantie în toamnă, mi-s umerii ca bronzul adormit, din tot ce-a fost nimic nu mă îndeamnă și goana peste ani m-a ostenit! SEMPER FIDELIS PATRIAE "De ce să repetăm greșelile înaintașilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Baciu depune propria mărturie și scrierile lui sunt dovada unei vieți, arc peste timp, aproape un secol de existență, pentru... Adevăr! Liliana Amzărescu Ea m-a însoțit timp de șase luni în nesfârșitele nopți și zile fierbinți când, urmărit de hăitași, urcam înalte trepte spre lumea de duh așteptând seninul altor zile în lupta cu fiara apocaliptică. Crucea mi-a dat curaj și bărbăție, mi-a fost spadă și scut. Să te arunci în flăcări și să nu fii mistuit. E
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în mare parte prost scrisă), dată s-o îngrijesc. Paradoxal, odată intrat în „alianță”, îndîrjirea mi-a scăzut, și, în cîteva momente, am simțit o jenă de situația în care mă aflu. Psihologia mea e una de franctiror, nu de hăitaș. Nu mă simt bine în ceată. în schimb, de la 24 mai și pînă azi (5 iulie), A. s-a radicalizat: atunci, la ședința de partid, ezitase pînă în ultima clipă să ia cuvîntul. După aceea cred că s-a speriat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
du trésor, asupra aspectului fizic al șoimului, dotat de natură cu arme letale 9. Cum putea Cantemir să treacă sub tăcere o asemenea faimă? El o preia întocmai, dar intervine într-un singur punct: Șoimul este, cum altfel?, căpetenie a hăitașilor unicornului, dar nu are succesul care, după enciclopediștii medievali, nu îi scăpa niciodată. Mesajul autorului român devine însă clar: dacă nici un astfel de vânător nu îl poate captura pe Inorog, poate că nu le este dat muritorilor să-l prindă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
său spectru, impozant ca anvergură plastică: "Nu crede în capcanele de aur/ fiara care mănîncă anii: pas cu pas/ te urmărește/ ea care te-a locuit și noapte și zi: uită-i numele/ tu care auzi în armele de foc hăitașii și te temi:/ ai fost în visul ei omule bun//... afară din tine este pustiul și libertatea unde/ vei scutura sămînța spaimei: atunci se vor arăta semnele de pămînt și te vor lovi/ cu patimă cu sînge cu noapte:/ tu
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
-i așez/ ușor ochelarii peste ochii strînși - cînd și-i deschide/ are să vadă lumea ca totdeauna și are să uite/ că o vreme s-a jucat de-a vînătoarea în zăpadă, ea fiind/ sălbăticiunea vînată, și tot ea, cu surîs rău, hăitașii, și tot ea, trăind spaima care s-o împingă urît, cu suflarea tăiată,/ spre mine, să ceară ajutor” (marea fantezie cu trei fulgi pentru martha). Interiorul, deltă plină de fine aluviuni afective, devine obsedant aidoma unei antinaturi. În contextul unor
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
și conservarea moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân cu arcul, ramolit), năjbeală (zarva hăitașilor la vânătoare) sunt arhaisme identificate pe raza satului (Nania, 2000) In ziua de 18 martie a anului 1500, Dragomir din Stroești - Argeș intra în cetatea Sibiului cu șapte poveri de crap și două poveri de știucă. La intrarea in oraș
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
singuratică de care își va aminti fără bucurie sau nostalgii. În "Scrisoare tatălui", vorbește chiar de o trădare din partea mamei, care pare să se dedice mai mult soțului decât fiului. Fără să-și dea seama, ea ar fi jucat rolul « hăitașului la vânătoare » sau al calului troian, ademenindu-l pe Franz Kafka prin bunătatea ei în cercul periculos al tatălui, unde tânărul era nevoit să suporte din nou supliciile psihologice. Influența lui Hermann asupra operei lui Franz Kafka este indubitabilă. În
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]