496 matches
-
iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să spui, tocmai pentru că nu știi ce să spui mai Întâi.” Naratorul explică ferm acest contrast Între exactitatea detaliilor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
(n. 4 iunie 1941, Constanța) este un poet român contemporan. A debutat în volum la sfârșitul anilor '60, fără a fi publicat texte în nicio revistă. A fost hăituit de cenzură și marginalizat cu bună știință. Actualmente, poetul este foarte apreciat de unii critici, conform cărora lirica sa anticipează poezia anilor '80-'90. A fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Național "Mihai Eminescu" Opera Omnia. La scurtă
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
din București. Istoricul Gheorghe Median detaliază: Fostul comandor a fost nevoit să lucreze ca muncitor necalificat, locuind într-un apartament din București. Fiind considerat un "element periculos" pentru orânduirea socialistă, Ana Maria Vizanty își amintește cum angajații statului totalitar îi hăituiau și supravegheau tatăl: "A rămas fără nimic. I-au confiscat toată averea. Casa părintească de la Botoșani a fost dărâmată. A muncit în mai multe locuri. A fost recuperator de epave aviatice după război, muncitor agricol, angajat la Plafar, tehnician, muncitor
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
a hotărât să-și stabilească curtea, apărând un nou stat-Moldova. În amintirea vânătorii, a decis că stema să fie un cap de bour, locul unde a căzut animalul să se cheme Boureni-județul Suceava, iar apă-Moldova, după numele cățelușei care a hăituit bourul și a murit de oboseală la malul răului. Dragoș a fost în mod cert numit de regele maghiar în fruntea teritoriilor moldovenești cucerite de oastea maghiară în urmă campaniilor anti-mongole, infiintnd o marca de granița, de apărare-unitate politico-teritorială și
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
face o explozie internă și realitatea va dispărea. Apoi mărturisește că este de fapt Alex Trusk, un hacker responsabil pentru crearea tesaractului. De asemenea, dezvăluie că a încercat să oprească compania Izon să pună oamenii în tesaract, însă a fost hăituită și a intrat de una singură în tesaract, pentru a nu fi urmărită. Kate continuă să creadă că existe un loc de scăpare. Îl întâlnește pe Simon și, speriată, îl înjunghie în ochi. Simon apare imediat în spatele lui Alex, bătrân
Cubul 2 () [Corola-website/Science/323444_a_324773]
-
Oare, azi, domnilor ziariști, nu vă deranjează mizeria și sărăcia în care-i obligați să trăiască pe niște cetățeni europeni, nu în România sau Bulgaria, ci în chiar țara dvs.? Sau atitudinea de-a dreptul criminală a autorităților dumneavoastră, care hăituiesc sistematic niște cetățeni ai altor state, care, în baza unor acorduri internaționale, au ajuns în țările dvs., și pe care altă dată îi încurajați de aparenta dumneavoastră susținere inclusiv că sunt bine veniți să trăiască în țările unde ei sunt
Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_449]
-
nu se purtase bine... Și aveau dreptate?! Aveau și nu aveau. De fapt nu aveau, căci astfel nu făceau decât să-l desarmeze, chiar dacă ceea ce urmă părea să confirme teama lor irațională de animale care simțeau că aveau să fie hăituite... Așa era, ca o nouă temă beethoveniană a destinului, bubuiturile în ușă ale securiștilor făcură în curând ca râsul să înceteze și ironia să înghețe. Scuză-mă, sânt patetică, dar am pentru întîia oară sentimentul că pot comunica din plin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și argumentează: "Din vremuri imemoriale, ideea pe care oamenii și-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăți: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăznește să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
remarca Monica Lovinescu, în anul 1978, "România a încetat să fie marea absentă de pe scena pe care se zbate convulsiv libertatea de conștiință a Răsăritului". Basarabean, din ținutul Orheiului, după 23 august 1944 se afla refugiat în România împreună cu familia. Hăituiți pentru a fi predați sovieticilor conform armistițiului, reușesc să rămînă în Țară. În ianuarie 1949, tatăl, învățătorul Goma împreună cu alții din satul Buia vor fi arestați pentru o grenadă aruncată de alții (poate o provocare) în geamul școlii. După absolvirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
brutalității și nedreptății". (4a, p. 83) Altfel spus, noile contexte ale economiei de piață și ale statului de drept, cu legi, instituții judiciare și "manageri" ciudat de bine plătiți, sunt tot mai depășite în raport cu cerințele elementare ale vieții milioanelor de hăituiți pe meridianele Globului. După două decenii de "răfuială cu moștenirile" milostivite de regimul obedient Moscovei postbelice, timp de aproape 45 de ani, bilanțul retrospectiv conține realizări, dar dobândite cu prea mari costuri, exprimate în peste o sută de miliarde euro
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
atât mai frapantă cu cât, pentru personajele însele, totul rămâne opac. O țărancă se vede în fața situației de a fugi cu soțul ei în munți după ce socrul ei a fost arestat, iar amenințarea asupra tânărului cuplu devine iminentă. Grupul este hăituit de comuniști, vânat până la capturare, după ce rezistase unor situații și condiții mult sub-umane. În acest timp, tinerii reprezentanți ai dreptății comuniste participă la această vânătoare purtați de idei înalte, așa cum vedem în povestirea care urmează Lucreției, Tinu. „Lui Tinu îi
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
îngînă cu un grotesc scos, uneori, direct din rigolele existenței, se așază, învăluite cu o tandrețe virilă, adică nu lipsită de o anumită cruzime, acele figuri marginale, acea populație permanent exilată în proximitatea infernului social și în numele căreia Podlipny a alergat hăituit prin Imperiu, a visat revoluții mîntuitoare și a trăit aievea nenumărate aventuri în care armele de foc și impozantele uniforme jandarmerești nu erau deloc simple obiecte de recuzită. Sub aparențele ficțiunii, ale unei lumi butaforice cu lumini diriajate și cu
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
toate splendorile lui, îl poartă cu sine pe "hunul brutal" cu bluză galbenă, care, (sub spectrul morții) scrie un nou "Na-vă!" Soljenițîn și James Bond Logic, ei ar fi trebuit să fie aliați. Amândoi luptă împotriva totalitarismului. Amândoi sunt hăituiți de K.G.B. înfrângerea lor pare inevitabilă. Dar nu! Ambii născocesc tot felul de mijloace de autoapărare și, trecând prin încercări de neînchipuit, nu numai că rămân în viață. Sunt și învingători. Dar să spui că Soljenițîn și James Bond sunt
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Întreabă și dacă este În fruntea a ceva. Este Într-o cursă, În regulă, dar se Întreabă dacă această cursă a Început deja. Zelda l-a Întrebat cîndva, cînd Își programase cinci zboruri Într-o săptămînă: — De ce fugi, Wakefield? Te hăituiește cineva? La vremea aceea nu exista Diavolul și Wakefield nu avea nici cea mai mică idee de ce anume fugea, sau nici măcar nu realiza că fugea și nici nu-i trecuse prin cap că cineva sau ceva l-ar fi hăituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
hăituiește cineva? La vremea aceea nu exista Diavolul și Wakefield nu avea nici cea mai mică idee de ce anume fugea, sau nici măcar nu realiza că fugea și nici nu-i trecuse prin cap că cineva sau ceva l-ar fi hăituit. — De ce crezi tu că fug, Zelda? a Întrebat-o. Ea a tăcut un timp, apoi a răspuns, destul de predictibil: — De daimonul tău. — De demonul meu? Întrebă el, deși auzise prea bine ce spusese femeia. Știi ce vorbesc, Wakefield. Daimonul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ni-i forță și noaptea se dărâmă.” În ,,Prin codrul fără margini” ,,mergeam mereu, mereu bătuți de vânturi nebune cu nădejdea că vom ieși cândva din marea lumii rătăcire. Mergeam prin noapte și prin noroi, topiți de dorul luminii...turmă hăituită de foame și de frig și de noroi și de zăvozii văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
murit, mi-a scăpat. Vreau mult să vorbesc cu el. Sigur, a aprobat Nicholas. Dar, ca să știi, nu e ca și cum Leisl ar fi o telefonistă. Dacă persoana nu vrea să fie contactată, nu poate să-i urmărească și să-i hăituiască așa cum face un câine. — Am fost la o altă femeie, am spus, vorbind foarte repede. Cineva care spunea că e medium, dar era o impostoare. A zis că există un blestem asupra mea și că poate să-l dezlege pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt aveau niște săculeți roșietici uriași, care trădau oboseală. Pielea îi era uscată, barba îi era crescută, iar privirea îi era hăituită și disperată. Alice și-a amintit că Jake spusese despre el că e un „ticălos uns cu toate alifiile“ și că-l detestase din prima clipă din motive pe care ea nu le înțelesese. În fond, el nu suferise din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la imagini și la puncte de reper, aruncându-i Într-un nicăieri umed, prevestitor de viscol. Și, În timpul nopții, viscolul venise. Fusese la Început doar vâjâitul acela groaznic, ca un geamăt uriaș al pădurilor sau ca apropierea unui animal imens, hăituit de frig, iar apoi Îi izbise un val de ninsoare deasă, aspră, aruncându-se bezmetic În ochii lor și ai cailor, acoperind totul, drumul, arborii, căruța, Într-o spaimă albă, ca o lungă și amețitoare cădere. Speriați, caii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea să se târască Într-un loc mai ferit. În acea dimineață, ciudatul personaj se Întorcea pentru a patra oară după ce fusese alungat. Se așeza În același loc, nu privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar de acolo? Mai departe, spre coastele Franței, sau ale Spaniei? Spre Africa? Sau... spre Veneția? Tu ce ai alege dacă ai fi hăituit de nave ale Imperiului Otoman? Ce ai alege dacă ai fi sub pavilionul Moldovei, știind că aliata Moldovei este Veneția? - Veneția! exclamă Amir. Firește, Veneția! Singurul loc În care ar găsi protecție! Singurul loc În care, mai mult decât protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ana. 8 octombrie 2011 Ochi de vis ochi de vis, ca o floare de cais, liliac, vârf de ac, inima unui proscris. rost și gând, dinspre tine alergând, ideal, ireal, lângă mine fremătând. sunt și mor, nici măcar întâmplător, predispus, nesupus, hăituit de-același dor. 8 octombrie 2011 Anotimpurile aduse de tine într-o zi mi-ai plouat cu gânduri sufletul s-a umplut de tine niciodată nu crezusem în revărsarea concretă a ochilor verzi (diluviu) pe urmă mi-ai nins atunci când
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a răului, care era specialitatea ei, reușea să mă scoată încet din minți. Și dacă lucrurile stăteau așa cum le prezenta ea? De pildă, dacă femeia aia chiar își aruncase pe fereastră copilul? Nu era Medea cea de demult care-și hăituia nefericitele odrasle, ci o femeie pe care o văzusem în sufragerie, purtând pene, șezând alături de părinții ei cu părul cărunt. Dar mai erau și alți oameni la celelalte mese și aceștia au devenit curând un obiect de interes pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
n-am talent la scris! -, mi-o amintesc cum m-a întîmpinat: o mogîldeață în pijamale de spital, cu pantalonii prea lungi și îmbrobodită, ca babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu ea: un Gulliver și un pitic. "Așa arată un copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la scris! -, mi-o amintesc cum m-a întîmpinat: o mogîldeață în pijamale de spital, cu pantalonii prea lungi și îmbrobodită, ca babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu ea: un Gulliver și un pitic. "Așa arată un copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]