348 matches
-
lacrimi presărat Eternul ne apasă...în timpul ce-a murit. Ucis demult e timpul; mileniu-i doar o vorbă Rostită în tăcere de ani îmbătrâniți Ce-și duc cu ei vechimea ascunsă într-o...tolbă Ce-apasă precum tone, de viață...hăituiți! Clepsidrele se-neacă în undele albastre Ce-ascund adânc în ele al Lacteei drum Presărat de soartă cu zodii nefaste Il parcurgem totuși, naivi... ca un nebun. Amândoi porni-vom spre galaxii fantaste O lume neștiută, de noi...doar bănuită
ŞI TOTUŞI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364845_a_366174]
-
corespondență cu „însoțitorul” său din această carte: „Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
vineții prevesteau o crâncenă furtună în întreaga mea ființă. Am jurat pe mormântul lui tata că într-o zi îl voi răzbuna. John, șeriful cel bun și Nora Trecuse de miezul nopții. Viscolul continua să muște cu colți de fiară hăituită tot ce-i ieșea în cale. În vălmășagul furtunii extrem de violente, ca într-un clopot prevestitor de moarte fulgii de zăpadă, aproape metalici, descriau în aer vârtejuri greu de stăvilit. Un viscol atât de puternic nu se mai abătuse deasupra
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
țara înghesuită la două capete: ''România lor'', adică a hoților, agramaților, corupților, profitorilor sau nemulțumiților de tot felul, și ''România noastră'', adică a celor cinstiți, modești, muncitori, capabili și credincioși. Dincolo de aceste ''proprietăți'', biata și adevărata Românie se zbate neînțeleasă, hăituită și aproape uitată în neputința iluminării propriilor fii. Mâine ne putem trezi chiar fără țară și nici măcar conștienți că am pierdut-o. Sau, mai bine spus, că ne-am pierdut de ea. Că ne-am înstrăinat într-atât, încât ne
ROMANII, O NATIE CU TARA INGHESUITA LA DOUA CAPETE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351086_a_352415]
-
neînțelesurile existenței lor: „Fețe care exprimau năucire, disperare, derută. Ochi clocotind de viață, plini de biruință, ca ai cailor sălbatici după ce, în fugă nebună, au supus sub copitele lor preeria, ce părea fără hotare; ochi înroșiți, injectați ca ai animalelor hăituite, căzute în capcane; ochi plini de răzbunare; ochi senini; ochi blânzi; ochi explodând de speranță; ochi inundați de lacrimi reținute la hotarul pleoapelor; ochi uscați; ochi duși în fundul capului de grăbită secătuire; ochi plini de întrebări care încă nu porneau
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
mă chinuia. M-am oprit brusc și am privit chipul gazdelor mele. O adâncă oboseală săpase cute adânci pe chipul lor. Nu numai atât, un grotesc al grabei în mișcări, mișcări repezite și dezordonatate ce aminteau de mișcările unui animal hăituit... M-am cutremurat... Aproape nu mai rămăsese nicio amintire pe chipul lor, o urmă că au fost și ei cândva oameni. Munceau zi și noapte ca să plăteasca rata la bancă pentru frumoasa lor casă. Adesea el făcea curse lungi de
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
sau mai multe Vin pescărușii să asculte Al catedralei ape, murmur Și mă bronzez. Am pielea arsă La țărm pierdutele iubiri Făcând recurs la amintiri Asupra mea se iar revarsă Un vânt de senectute-adie Reconfortant pe deal și luncă Și hăituit ca la poruncă, Mereu cu lipsuri la simbrie - Și stau așa înfipt în scaun Pun valurile să vibreze Zvârlindu-se spre metereze Pe care s-a urcat un claun Mi-nchipui marea de omăt Pe harta vieții cum transpare Un
AM DESCINS de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355582_a_356911]
-
dincolo de moarte. Tu prevesteai ca-n profeții Miraculosul cer de foc în ape Și codrii de refuzuri, ofranda îmblânzirii La vremea înfloririi și rodirii Atât de amânate și târzii Chemări cicatrizate-n toate Câte ai trăit, în rănile nevindecate Pustiuri hăituite Că jaful de magnolii, ce dispar Sub vorbe fără înțeles, rostite în zadar. De aceea azi, acolo unde ești toate lăuntru-ți sunt Că revelația din vremea vieții Tu dincolo de vaer, de nimicnicie stând Prevestești în tine o veșnicie De dincolo de
ETERNUL EFEMER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346216_a_347545]
-
umed de lacrimi sau zâmbitor de radiații venite din semnul existențial al semenului. Cuvântul mușcă sau sărută pătimaș obrazul celui căzut în vraja deochiului care se lasă purtat, cu picioarele goale, pe pietrele încinse ale drumului vieții. Îngenuncheat, vlăguit și hăituit de faptul că niciunul, dintre cei prezenți, nu a înțeles rostul cuvântului său, robul rostirii elevate geme înroșind cu sângele scrierilor sale slovele, din care picură neîncetat sacra substanță a vieții cărților lui. Le strânge la piept și le udă
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
e de ocară: sărmanul n-are loc să mâie doar mătrăguna 'i-e tămâie nu-n gròpniță să mă astrùce: c-un ciot de sânge fără cruce în codru fiare facă nuntă să-și ostoiască foamea cruntă.. ...Poet bizar și hăituit de umilințe ostenit - nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte: Crist mi-i părinte - Lupul: frate... * ...vântoase de venin s-au stins s-a stins și luna dinadins mai fumegă fost foc de vatră: drumeț zăbava-și face-n piatră ...un
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
bagajele și să veniți după mine! Veți sta aici, în acest salon,îmi pare rău! E cam aglomerat, dar ducem lipsă de spațiu, clădirea e veche și bolnavii sunt mulți, din ce în ce mai mulți! Se uită în jurul ei cu teama unui câine hăituit, care nu știe de unde va fi atacat; inima începu să-i bată repede, aerul nu-i mai ajungea la plămâni și lacrimile izbucniră dintr-o dată în avalanșă, curgând direct pe mozaicul mâncat de vreme și de pașii târșâiți ai umbrelor
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
mari Cucernici și Mărturisitori. Au intrat dârzi, cutezători, neînfricați, luptători, temerari, jertfitori și au ieșit Martiri. Au intrat în anchete, în calomnii, în torturi, în lanțuri, în cătușe și au ieșit cu aripi de Îngeri. Au intrat denunțați, prigoniți, persecutați, hăituiți, înfierați, înfiorați și au ieșit Sfinți. Au plecat din Codrul Verde de-Acasă și au urcat în Raiul Verde al Neamului dac. Închid ochii și văd. Regele Carolupeasca, Imoralul-cartofor, străin de Țară, Neam și Credință a devenit și cel mai
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
clănțănitul dinților și de spaima ce o aveam știindu-i pe ăștia după mine iar soția să dus acasă la părinții ei pentru scurtă vreme. De multe ori când veneam spre casă treceam prin dreptul unei biserici, de speriat și hăituit ce eram îmi făceam cruce cu limba-n gură să mă ajute Dumnezeu. În această perioadă hotărâm ca eu și soția mea să ne cununăm la preot, zis și făcut, rugăm noi o pereche de nași să ne cunune hotărându
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
vârcolac, Doar ghinionului îi faci pe plac; Sterilă-i fericirea pentru tine. Din ne-curată, tristă contopire Vezi doar că timpul ninge peste fire; Ce vină are îngerul de pază C-auzi decât un plânset hăulit- De om și maidanezul hăituit, Când ai ales opusu-i de veghează? (din vol. ”Poleind rotundul lunii”, 2015) Referință Bibliografică: STERILĂ / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1640, Anul V, 28 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile
STERILĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369642_a_370971]
-
zeci de bucățele și-i spuse: --Le înghiți, Buclucule, le înghiți pe toate! Acum! --Le înghit, dom’ primar le înghit. Uitați! Și Pascu Vârtosu, specialist în cadastru, începu să înghită lacom bucățelele de hârtie rupte de primar, ca un animal hăituit și lihnit de foame. --Așa, Buclucaș, așa tată, să nu rămână nicio bucățică! Acum ești curat ca lacrima și, vezi ce faci cu mintea românului... a după urmă. Năstase Marin Galați, noiembrie-decembrie 2011 -sfârșit- Referință Bibliografică: SRL AMARU-ultimul episod / Năstase
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
gândire infracțională nu ar trebui lăsați să se implice în angrenajul de conducere al societăți, deoarece produc blocaje și împiedică progresul social. Interesant că nu învățăm nimic din istorie care e principalul învățător. Și suportăm consecințele. Din nefericire, sunt mai hăituiți și mai presați cei care sunt cinstiți și buni, caută interesul general și încercă să facă ceva pentru progresul social. Nu au loc de ambițioși și răutăcioși. De ce? Pentru că motivația de a trăi este diferită. Sistemul de valori la fel
DESPRE PRESIUNILE INTERUMANE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370247_a_371576]
-
nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe un vecin l-a mușcat chiar aseară”. În timpul acesta, hingherii își făceau treaba rapid și cu pricepere. Scotoceau după gardurile vii, prin cotloanele săpate cu ghearele labelor la temelia blocurilor de patrupezii hăituiți. O cățea a ieșit speriată de după un arbust plin cu flori galbene. Ducea în bot un cațeluș. A nimerit chiar în față unui hingher. Acesta a întins lațul crosei să i-l introducă pe cap ca apoi s-o tragă
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
am ajuns în sfârșit acasă!”. S-a lungit greoi pe pământul răcoros, iar eu l-am controlat cu atenție, dar cred că se culcase special pe partea rănită, ca să nu i-o pot vedea. Privirea lui tristă, ca de animal hăituit, arăta ca după o luptă înverșunată dusă de unul singur, cu fiarele... de tot felul, ale acestei lumi. I-am adus apă și mâncare, dar atunci nu s-a mai atins de nimic. Când îl mângâiam inchidea ochii înlăcrimați și
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
drept răsplată/ Înjurătura fraților români.// Ne urlă dintr-o sete de putere,/ Pe noi, ce libertate am dorit,/ Pe noi, ce-am stat printre mitraliere/ Și din mașini aprinse am țâșnit.// Pe noi ne-njură, Grig, cum naiba iese,/ Când hăituiți și ierni, și primăveri,/ Nu-am fost pentru-un partid cu interese,/ Ci pentru interesul unei țări?// Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie/ De la aceste mreje diavolești,/ La Chișinău, noi - calul de bătaie/ Și iarăși noi bătuți - la București
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
lasă totul la înălțimea bunei educații, inteligenței, manierelor celui care i se adresează. Este o doamnă luminoasă, are surâs și frumusețe în privire, are farmec pe chip și multă eleganță în atitudine. Făcuseră ziariștii din artista Sanda Ladoși o cerboaică hăituită, căreia-i căutau urmele zi și noapte, cercând să o izoleze într-o desime de spini unde să-și piardă puii și să se rătăcească de cerb, ca să fie sfâșiată! Încercarea a eșuat! Artista Sanda Ladoși trăiește frumos și cântă
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
din Decembrie 1989, despre revoluționari și clasa politică de astăzi, într-un dialog cu Domnul Academician Florin Constantiniu ... La cei 22 de ani de la marea vărsare de sânge din luna decembrie anul 1989, România arată ca un animal bolnav și hăituit. Ne uităm în urmă și nu ne vine să credem că au trecut două decenii de speranțe zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea și deziluzia, începuturile neterminate, politica murdară, cu degetul pe
INTERVIU CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359453_a_360782]
-
cu demnitate crucea Neamului întru Hristos, fiind condamnat inițial la moarte, iar apoi la închisoare pe viață. Toată detenția sa a fost dominată de suferință și dragoste, de asceza suferinței de Neam și mistica iubirii de Dumnezeu. Prinosul sufletului său hăituit de hățișuri și ceață a spart cerbicia din vidul dureros al celor ce ne-au vândut, se vând și se mai vând încă. Cu îndemnul iubirii în inimă, el a înflorit pe cărările celor mulți, florile de cais, iar cerul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
fi de pildă poemul de citit în adunări publice intitulat „Poeții lumii, vai de steaua lor” care începe așa: „Poeții lumii, vai de steaua lor/ Au cine îi mai trebuiește?/ Le e destin să plângă până mor/ Săraci, stingheri și hăituiți câinește// Iar cât trăiesc se-ntâmplă tuturor/ Ca tot netotu-n voie să-i rănească/ Rânjindu-și nimicia-n duhul lor/ Și strălucindu-și balele de broască”. Inclusiv din aceste versuri rezultă a doua remarcă necesară: de la idealismul omniprezent în primele
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
Adesea întâlnim crâmpeie sau portrete întregi, bine conturate ale poetului: La marginile lumii stă Poetul,/În ochii săi se zbate Niagara,/ Sub inima-i bogată doarme fiara,/Fiind pe rând învinsul și profetul./ El timpului îi mușcă jugulara,/ Hăitaș și hăituit poartă stiletul/ Cu care în genunchi scrie sonetul/ Clipă de clipă apărând comoara./ Asemeni revărsărilor din humă,/ Își scrie dorul - dorul îl sugrumă:/ Vorbirea lui - vorbire fără gură!/ Aș vrea să fiu ca el măcar o clipă,/ Dar pasărea din
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
jucat de rușine că era atât de bogat îmbrăcat în hainele de paracliser. Cu ani înaintea spectacolului, l-am întâlnit pe Patrel Berceanu în piață. Avea o geaca de piele maro, jerpelita, ruptă, pe el, si o privire de câine hăituit. I-am dat geaca mea gri, de serviciu, primită de la Daewoo. A doua zi, o purta plin de bucurie în cabinetul lui de director al Teatrului de Păpuși. Boroghina îi văzuse și el îmbrăcămintea, si privirea. Și făcuse pe dracu
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]