384 matches
-
este chiar aceea a cosmosului economic În care acestea sunt solicitate și recompensate.” (2000:20). „Agentul social, dotat fiind cu un habitus, este un individ colectiv sau un colectiv individualizat prin Încorporarea de structuri obiective. Individualul, subiectivul, este social, colectiv. Habitusul este subiectivitate socializată ale cărei scheme de percepție și apreciere (preferințele, gusturile) sunt produsul istoriei colective și individuale.” (p. 259). Preferințele, dispozițiile și conduita economică În general sunt mai degrabă rezultatul socializării, Învățării, formării de deprinderi și obișnuițe și acumulării
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
15); astfel definită, rezultă În mod clar că termenul sociologic de sociabilitate este convergent celui economic de optim Pareto. Câmpurile sunt spații ordonate de manifestare a interacțiunilor atât Între actori individuali, cât și Între actori colectivi (organizații). În sensul inculcării habitus-ului În concepția lui Bourdieu. Habitusul reprezintă orientarea istorică, conformă poziției sociale a individului, a semnificațiilor subiective asociate acțiunii, mai precis a mijloacelor și scopurilor. El funcționează, spune Bourdieu, „ca o matrice a percepțiilor, evaluărilor și acțiunilor” (Bourdieu, 1977, p.
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
clar că termenul sociologic de sociabilitate este convergent celui economic de optim Pareto. Câmpurile sunt spații ordonate de manifestare a interacțiunilor atât Între actori individuali, cât și Între actori colectivi (organizații). În sensul inculcării habitus-ului În concepția lui Bourdieu. Habitusul reprezintă orientarea istorică, conformă poziției sociale a individului, a semnificațiilor subiective asociate acțiunii, mai precis a mijloacelor și scopurilor. El funcționează, spune Bourdieu, „ca o matrice a percepțiilor, evaluărilor și acțiunilor” (Bourdieu, 1977, p.95). În acest sens conceptul de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
reprezintă orientarea istorică, conformă poziției sociale a individului, a semnificațiilor subiective asociate acțiunii, mai precis a mijloacelor și scopurilor. El funcționează, spune Bourdieu, „ca o matrice a percepțiilor, evaluărilor și acțiunilor” (Bourdieu, 1977, p.95). În acest sens conceptul de habitus are o puternică Încărcătură ideologică și este un produs În intregime social. Intenționalitatea individuală este definită de Searle drept „capacitatea minții de a-și reprezenta obiecte și stări de lucruri din lumea Înconjurătoare, diferite de ea Însăși. [...] convingerile și dorințele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cu Sorin Minea” În Societatea reală, Vol. 1: 27 - 34. North consideră că oamenii aleg, dar setul de preferințe este constrâns de instituții. Această abordare este specifică neo-instituționalismului economic. O concepție contrară este aceea a lui Bourdieu care consideră că habitusul este determinant pentru alegerile făcute de indivizi. Habitusul reprezintă orientarea istorică, conformă poziției sociale a individului, a semnificațiilor subiective asociate acțiunii, mai precis a mijloacelor și scopurilor. El funcționează, spune Bourdieu, „ca o matrice a percepțiilor, evaluărilor și acțiunilor” (Bourdieu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
27 - 34. North consideră că oamenii aleg, dar setul de preferințe este constrâns de instituții. Această abordare este specifică neo-instituționalismului economic. O concepție contrară este aceea a lui Bourdieu care consideră că habitusul este determinant pentru alegerile făcute de indivizi. Habitusul reprezintă orientarea istorică, conformă poziției sociale a individului, a semnificațiilor subiective asociate acțiunii, mai precis a mijloacelor și scopurilor. El funcționează, spune Bourdieu, „ca o matrice a percepțiilor, evaluărilor și acțiunilor” (Bourdieu, 1977:95). Termenul apaține lui Wrong (1961). Într-
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
căci fericirii îi este proprie proprie activitatea sufletului conformă cu virtutea”. Din amintita concluzie aristotelică, sunt de reținut identificarea fericirii cu virtutea și accentul pus de filosof pe faptul că este vorba de virtute ca act, iar nu ca simplu habitus, ca dispoziție habituală. Cu alte cuvinte, pentru obținerea fericirii este necesar ca dispoziția spre virtute să fie actualizată, pusă în act. Fericirea nu este ceva dat omului, ci se cucerește de către om. În timpurile moderne, Kant a conceput și el
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
schimbate, în cadrul a una sau două cărți, uzanțele stabilite de generații (Weber, 1996). Pierre Bourdieu arată că eficacitatea acestui proces este de a "naturaliza" dimensiunile cele mai excepționale ale "socialului", înscriindu-le în cotidian și încorporându-le (sub formă de habitus, de hexis corporal sau de etos de clasă). • Rutinizare și raționalizare Charisma religioasă se secularizează adoptând reguli formale și combinându-se cu alte "tipuri" de dominare. Capătă alte forme, ca, de exemplu, contractul juridic "de la caz la caz". Se implică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pură" sau "artă pentru artă"), este produsul unei învățări. Această privire "pură" a amatorului își găsește analogia la artist. În acest sens, nu putem separa sociologia "ochiului" și a privirii de cea a producătorilor de pictură, toți uniți de înclinații (habitus) comune. În studiul condițiilor sociale de producere a acestei priviri formal "pure" și în detașarea de orice preocupare materială, teoria câmpului a găsit numeroase prelungiri (1979). Acestor înclinații estetice "pure" li se opune "cultura populară", a cărei caracteristică este, invers
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
efectuate sub formă de interacțiuni) între artist și ceilalți artiști și, dincolo de acesta, ansamblul agenților angajați în producerea operei sau, cel puțin, a valorii sociale a operei (critici, directori de galerie, mecena etc.) [...]. Ceea ce numim creație este întâlnirea dintre un habitus socialmente constituit și o anumită poziție deja instituită sau posibilă în diviziunea muncii de producție culturală. Astfel, subiectul operei de artă nu este un artist singular, nici un grup social, ci câmpul de producție artistică în ansamblu." Pierre Bourdieu, 1984, pp.
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
adaptare automată, nu căutată cinic" (1984, p. 213) a produselor culturale la diferitele categorii de consumatori. El evocă "o corespondență care se stabilește obiectiv între producătorul cultural și publicul său" (ibidem, p. 215). Principalul reproș adus acestei teorii privește stabilitatea habitusului. Or, indivizii evoluează în viață în planul gusturilor și al practicilor. Nu putem să explicăm cauzal comportamentele limitându-ne la o inculcare primară sau la o socializare fixată pentru totdeauna (Lahire, 1999). Toți acești sociologi preferă să insiste mai degrabă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
metodologic, în măsura în care ei ignoră necesitatea socială a negării practice a interesului. Astfel, nici interesul, nici strategia nu trebuie înțelese în sensul fatalist sau teleologic al economiei pure și al raționalității intenționale. Este vorba de o "ajustare" care depinde de predispozițiile (habitus) către un joc social (câmpul este un joc), trăit la modul "afinității elective", al iubirii, al harului. Sociologul care studiază economia bunurilor simbolice trebuie deci să pună în evidență efortul individual și colectiv de refulare a interesului, de ocultare a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prin acțiune (individuală și colectivă), prin reprezentările sale și prin limbaj la producerea socialului. Contracultură: acest concept descrie fenomenele de subversiune, de opoziție sau de rezistență la modelele dominante. Unele grupuri au moduri de viață autonome și refuză impunerea normelor. Habitus: folosit foarte frecvent de Bourdieu (dar provenit dintr-o lungă tradiție de gândire care începe de la Aristotel), acest concept trimite la dispozițiile dobândite (prin asimilare și inculcare), dar și la potențialitățile creatoare ale subiectului activ. Hermeneutică: știința interpretării, care urmărește
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
98, 114, 117, 121-122, 125-136, 141, 150, 152, 154-157, 173, 185, 189, 192, 206, 216, 218, 238-239, 257, 266, 277, 283, 287, 305, 310. Gust, 33, 51, 106, 109, 115-116, 129, 140, 188, 220-221, 252, 258, 278, 281-282, 284. H Habitus, 115, 184, 276-277, 281, 285. Hermeneutică, 21, 25, 137, 291. Heteronomie, 29-31, 36. Holism, 44, 285, 299, 306. I Identificare, 11, 54, 100, 121, 157, 172, 247, 256. Identitate colectivă/individuală, 11, 72, 77, 80-81, 126, 131, 155, 157-158, 170
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
abbé Suger) - cca 200 de pagini: o primesc astăzi de dimineață înapoi, citită pesemne aseară, după ce ne-am despărțit. A căzut atât de bine pe esența lucrului, încît îmi propune să-l iconologizez pe Panofsky însuși, deci să-i găsesc habitus-ul prin care participă la secolul 20. La șueta vesperală îmi spune că a modificat începutul vorbirii despre "O poetă: limba romînă", care ar fi urmat să apară în deschiderea unei prezentări critice a 35 de poeți. Îl rugasem, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iluzie rațională fără eficacitate. Împotrivirile de pe teren pot ține de clasa socială și, cum am întâlnit în multe situații (Debarbieux, 1999), este o adevărată suferință să se pună la îndoială ceea ce a fost internalizat în mod irațional prin forța unui habitus. Logica acțiunii de lovește pe teren de o rezistență care ține mai mult de forța inerției decât de un refuz rațional. Nu e vorba de a acuza persoanele, de a le ridiculiza pentru lenea congenitală și șocanta lipsă de vocație
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rupând orice comunicare cu anturajul; - stupoarul catatonic: se caracterizează printr-un "fond de inerție" și de "opoziție", dar pe care fundal pot să apară acte bizare și impulsiuni paradoxale; - agitația catatonică: caracterizată prin violență clastică însoțiță de violență verbală, verbigerație - habitus catatonic sau "comportamentul catatonic minor - catatonismul (Ey)"- manifestat prin "micile semne catatonice " (refuzul mâinii întinse, refuzul contactului vizual cu examinatorul, grimase, manierisme comportamentale, vestimentare sau grafice s.a.). Traducând, în opinia autorului, elementul disociativ în sfera psihomotorie și prin aceasta fiind
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de dualitatea agenților și structurii nici una nu există fără cealaltă, agenții și structura sunt inter-relaționați în așa fel încât în momentul în care produc acțiunea, produc și reproduc structura (Giddens, 1979) fie de practici care leagă câmpul (extern actorilor) de habitus (mental, intern actorilor) și sunt produs al relației actor structură Bourdieu (1977, 1984) fie de morfogeneză capacitatea sistemelor sociale de a se restructura datorită interacțiunii actor structură (Archer, 1988) fie de secvența internalizare-externalizare-obiectivare individul crează societatea dar e și creația
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mai universale plăceri, aceea de a fi printre "ai tăi", de a împărți cu ei viața de zi cu zi, la adăpost de reevaluări și promiscuități supărătoare. Devine astfel posibil să asculți fără rețineri și fără conștiință încărcată de cerințele habitusului și de exigențele de organizare proprii grupului din care faci parte. Dar intimitatea domiciliară reprezintă și un element al strategiilor elaborate pentru a asigura reproducerea pozițiilor dominante, împreună cu educația copiilor și controlarea relațiilor lor. Această intimitatea permite, printre altele, împărtășirea
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
nu a făcut-o pentru a-și asuma această conotație. Dimpotrivă, într-un anumit univers social cosmopolitismul ia sensul literal, apartenența la vârfurile societății mergând mână în mână cu dimensiunea internațională a relațiilor individului și a modului său de viață. Habitusul cosmopolit Personalitatea copiilor din marea burghezie se formează într-un cadru educativ care privilegiază integrarea internațională. Învățarea limbilor străine începe de la naștere, prin intermediul bonelor de limbă engleză, de obicei de origine mai degrabă irlandeză decât britanică, datorită apartenenței la confesiunea
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
învățare și inculcare. În cazul familiilor din înalta societate, partea explicitului pare mai importantă decât în alte cazuri. Este adevărat că obiectivele care trebuie atinse sunt percepute și definite mai clar. În familiile comune sau mijlocii, modalitățile de structurare ale habitusului pot fi lăsate la voia întâmplării, pot fi dictate de obișnuințe, întâlniri, circumstanțe. Dar, în familiile din înalta societate, aproprierea diferitelor aptitudini trece printr-o educație conștientă de scopurile sale și care își gerează mijloacele în mod organizat. Casa de
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
percepute ca expresia însăși a personalității profunde, a identității ultime a individului. Ceea ce, într-o anumită măsură, nu este neadevărat, doar că sentimentul de libertate care acompaniază această realizare a sinelui nu este decât produsul unei adecvări între dispozițiile interiorizate, habitus și condițiile practicii, care pot fi controlate și stăpânite. Fără îndoială că această iluzie întemeiată nu este atât de puternică decât în măsura în care orice educație a tinerilor moștenitori beneficiază de o mare omogenitate. Situația este diferită în cazul marii majorități a
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
foarte încărcat, iar el nu este dornic să își piardă vremea prețioasă pe chestiuni care îi par lipsite de importanță [Pinçon, Pinçon-Charlot, 1999]. Fondatorii, cei din prima generație, au tendința să vadă strugurii ca fiind prea acri. Oferă dispozițiile de habitus constituite într-un univers social străin de înalta societate ca explicație pentru dezinteresul resimțit față de recepții și viața de club. Un ritm de viață sedentar ar putea și el fi oferit ca motivație. În contrast cu satisfacția pe care marii burghezi o
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
la modul practic, pentru că refuză teoretizarea care i-ar permite să construiască reprezentările adecvate poziției sale de clasă. Individualism și colectivism Individualismul teoretic și colectivism practic în burghezie Existența unor patrimonii importante, atât profesionale, cât și familiale, tinde să constituie habitusul de mare burghez ca trebuind să asigure, în mod prioritar, responsabilitatea administrării și transmiterii acestor averi. Grupul este astfel mobilizat în căutarea constantă de condiții mai bune pentru satisfacerea exigențelor acestei administrări și acestei transmisii. Această mobilizare se traduce printr-
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
lui Bourdieu), sunt necesare claselor dominate pentru a încerca să pună capăt acestei exploatări și dominații. Dar burghezii pot trăi și acționa în funcție de structurile obiective fără să trebuiască să le teoretizeze. O poziție dominantă în societate permite raportarea la propriul habitus. Acționând după cum dictează dispozițiile interiorizate, cel mai probabil este că se va acționa în funcție de interesele de clasă. Invers, celelalte clase sociale, mai ales cele mai dominate, sunt dominate și în reprezentările lor. Trebuie să își construiască realitatea poziției lor și
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]