192 matches
-
autorii săi preferați în epocă. Prin modul în care abordează personalitățile și operele celor doi scriitori, tată și fiu, se poate spune că Dan Ciachir este un soi de Lucian Boia avant la lettre. El spulberă toate locurile comune ale ,hagiografiei" noastre literare, care vedea în Caragiale flecarul cvasi-mitocan ieșit parcă din paginile propriilor sale scrieri. Pe urmele lui Ion Vartic, eseistul susține ideea că I.L. Caragiale a fost un om cu o cultură temeinică, foarte bine plasat în epocă. Excelent
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
duioșie agresivă, plumbuita de superlative, ori într-un stil solemn, plictisitor de la primele rînduri. Mai sînt și evocările exaltate - cele care fac mai mult rău decît bine memoriei persoanei dispărute, dar acestea au măcar un umor involuntar, asemănător aceluia al hagiografiilor naive. Cu asemenea temeri am deschis cartea - de fapt, un număr al revistei Apostrof - în care e evocat Marian Papahagi. Cu un an în urmă am avut cu el mai multe convorbiri telefonice mai curînd protocolare, dar în care conveniserăm
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
Angelo Mitchievici Cine a fost Ceaușescu? In contextul fiecărei dictaturi falsificarea, corectarea biografiei liderului maxim devine parte a hagiografiei oficiale, reifică figura acestuia acumulând atribute ritualice care ajută tranzacționării simbolice a imaginii sale. Cu timpul, un astfel de personaj devine spectral, acumulare de iconuri, prin continuă falsificare idealizantă, dimensiunea sa umană se estompează cu atât mai mult cu cât
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
etici exigente, mărturiile scrisului văzut drept conștiință a unei misiuni. De altfel, gravitatea raportării la un text (văzut întotdeauna ca semn al unei ființe) este consecința acestei etici, care înseamnă și refuz al acelei subiectivități ce deviază spre pamflet sau hagiografie. În centrul întregului său demers constructiv, Ion Pop situează adevărul: apelul la memorie înseamnă o pîrghie de certificare a lui. În această primă parte, pagini despre I. D. Sârbu, Mircea Zaciu,. Nicolae Balotă, D. Țepeneag, Sanda Stolojan, Geo Bogza, Mihail Sebastian
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
pe care le-ar fi strâns și predat editurii în ordinea în care au fost recuperate. Așa se face că romanul are vreo două încheieri, după bibliografia selectivă (element cu totul neuzual în cadrul unui roman, dar menit să ofere credibilitate hagiografiilor care dau o bună parte din substanța cărții) urmează două pagini cu motto-uri (i se cere cititorului să le aranjeze după cum crede de cuviință în dreptul diferitelor capitole) și o anexă conținând trei povești care nu și-au mai găsit
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
ultimele sale elemente. Totul este un mare haos fictiv, universul însuși este o mare ficțiune (o borgesiană bibliotecă a tot ceea ce s-a scris și se va scrie vreodată, în care Dante devine contemporan cu Bulgakov și Daniel Bănulescu, iar hagiografiile medievale se simt mai mult decât confortabil în imediata vecinătate a prozei textualiste). La această scară, totul pare derizoriu, eroii și martirii, sfinții și dictatorii devin pascaliene trestii (mai mult sau mai puțin gânditoare) în bătaia vântului (ficțiunii), identitățile sunt
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
capacitățile lui invizibile de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. "Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari", proclama apostolul Pavel. Această literatură se vrea a fi o pneumatologie, o hagiografie, explicită sau implicită, a omului: o literatură profund umanistă care dezleagă misterul mereu virgin al unei puteri individuale latente a cărei actualizare depășește mereu așteptările conștiinței de sine a personajului și, dincolo de text, ale cititorului. Pentru că asistăm de mult la
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
sînteți creștini?" Sigur că sîntem creștini!" "Dar de cînd?" "De la Sfîntul Toma." (Pentru că ei se revendicau de la misiunea Sfîntului Toma. Chiar lîngă Madras e o colină căreia i se spune Colina Sfîntului Toma, unde ar fi fost martirizat acesta. Legende, hagiografie, dar n-are importanță. Cu atît mai bine. Toate acestea erau necesare pentru a da o legitimare supremă noii credințe.) "Și slujiți în biserică?" Sigur, slujim!" Să mergem să vedem!" Dar după ce slujesc aceștia, portughezii spun: "Nenorociților, voi spuneți că
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
cititorului că poezie în the true "Dada tradition". Volumul se împarte în poezii de tip "predică" dadaista (cu toate îndemnurile cunoscute și obiectele de cult consacrate: droguri, sex, anarhie, magicieni, sirene, îngeri foarte high, levitație etc.) și altele de tip hagiografie (grupajul intitulat Saints of Dada). Aici poemele șunt dedicate marilor spirite tutelare: Tristan Tzara (Thus Spoke Tzara-truthra), Allen Ginsberg (The Lion of the Beats, Transgression Between the Trancedental and Trance Reality), Marcel Duchamp (Imposters on Planet Dada). E un amestec
Dada for ever by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17713_a_19038]
-
teorie conform căreia faptele cele mai glorioase ale istoriei s-au înfăptuit la noi în patrie - de ce întrebi, cum de-am decăzut în asemenea hal -, asemenea protocronismului care, chipurile, demonstrează peremptoriu că în domeniul culturii prioritățile noastre sunt practic nelimitate, hagiografia eminesciană are ca finalitate justificării unei politici de izolare a țării: din moment ce suntem unici, este cazul să rămânem unici, neacceptând integrarea în structurile civilizației europene. Astfel aproape o jumătate de secol de pervertire spirituală sistematică își arată și din acest
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
vrăjmașii valorilor în cauză pe care le reduc la pura convenție, la o ritualitate vidă și tot mai agasantă. Nimeni nu neagă faptul că Marin Preda e un autor de seamă, dar a-l feri de o analiză neinhibată de hagiografie, a ocoli chestiunea inegalității scrierilor sale, a cere tuturor să-l guste la fel nu sînt decît erori profund dăunătoare operei în cauză. Cu atît mai dăunătoare cu cît sînt cauționate de instituții precum Academia și Învățămîntul, dominate acum de
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
unchiului său Nikola Parčanin, visător și plin de imaginație, tânărul Obradović a urmat un timp cursurile școlii din Ciacova. Citea atât în limba sârbă, cât și în cea română, spun diferitele surse documentare. Cel mai mult i-a plăcut însă hagiografia - viețile sfinților. Unchiul său îl vedea preot. El se vedea însă monah. L-a cunoscut pe un anume Isaja, călugăr la mănăstirea Dečani, venit la Ciacova să cerșească. Va fugi împreună cu monahul, în ideea să ajungă la Dečani, numai că
Agenda2003-47-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281730_a_283059]
-
stîrnit atîta vîlvă cu Particulele elementare. Compus în bună parte din fragmente de jurnal ale lui Noguez, volumul este povestea unui informatician cooptat de scriitori și care devine un răsfățat pe măsură ce faima lui crește. Cartea lui Noguez e considerată „o hagiografie stilată”, dar și foarte amuzantă. În imagine, Michel Houellebecq împreună cu cel mai bun prieten, cîinele său. Fericirea autentică Fiindcă au căutare, pe piața cărții apar nenumărate ghiduri de dezvoltare personală și autocunoaștere, scrise, pe înțelesul marelui public, de psihologi, educatori
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
gândire în cerc cedează locul raționamentului prin imagini. Colajul, „corelativul obiectiv" în poezie, sau fluxul conștiinței în proză sunt elementele unor limbaje estetice avansate de psihologie tip Wilhelm Wundt - Alfred Binet. Autorul ne oferă fotografia neretușată a compozitorului venețian, evitând hagiografia, dar și ceea ce ar fi putut deveni o excelentă melodramă tip telenovelă. Așa se face că anxioasa protagonistă a cărții sfârșește prin a refuza târgul propus de însuși maestrul Vivaldi: celebritatea ei ca violonistă și interpretă în schimbul rămânerii permanente în
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
de o bizarerie revolută - închisă în granițele autoproclamatei republici Transnistria dă, aparent, tonul acestei proze. Spicuiesc, în continuare, din posibile intertitluri de capitole. Umbra statuilor lui Lenin se întinde peste fiecare kilometru pătrat al zonei cu statut juridic incert. O hagiografie comunistă binecunoscută nouă proliferează pe zi ce trece. Copilăria lui Vladimir Ilici e sinonimă cu maturitatea câtorva mii de frați mai mici ai săi. Ideologia anilor 50 pare a fi încremenit pentru mai bine de jumătate de secol. Matriarhatul conjunctural
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
vorbind, nu foarte diferit stau lucrurile cu cea de-a doua secțiune a volumului, Bucla, o biografie în versuri a unui personaj de cartier, pe cît de fictiv pe atît de memorabil - și care, spre final, se transformă într-o hagiografie minimalistă -, dar și o monografie parțială a umilului său univers de hîrtie. Cu tot artificialul lumii sale reconstruite din resturi și prefabricate, destinul livresc al lui Nea Gică ,frizerul cel mai mare din lume" (urmașul unor mopete sau Julien Ospitalierul
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
și versiuni. Studii și texte, merge într-o altă direcție decât cea prefigurată de volumul de debut. Și, la drept vorbind, nici nu ar trebui să vorbim despre o singură carte, căci între copertele ei coexistă două: studiul monografic al hagiografiei Sfintei Maria Egipteanca și, respectiv, o ediție de texte, conținând 5 versiuni ale textului în limba română, cele mai vechi. Cele două cărți stau împreună din anumite rațiuni metodologice - căci nu mulți sunt cei care, parcurgând monografia, chiar specialiști fiind
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
romanești nu-și găsesc cititorii. Dar, cine știe?, poate că pronosticul meu va fi invalidat. Dl Mircea Popa consideră, în buna sa prefață, că acest roman din 1898 prevestește Craii de Curtea Veche, găsind ca trăsătură de unire propensiunea spre hagiografia genealogică a lui Mateiu I. Caragiale. Nu cred că are dreptate. Fixația pentru genealogia de stirpe înaltă e a lui Mateiu I. Caragiale și nu pătrunde în țesătura substanței vestitului său roman. Pe cînd în romanul lui Nottara genealogia de
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
intenție nu i s-au intentat, mai ales pentru greșelile de tinerețe, așa-zisele simpatii fasciste? Pentru a răspunde detractorilor, Marie-France Ionesco a scris un fel de scrisoare de dragoste, dar și de punere la punct. Mai mult decât o hagiografie, este vorba de un eseu despre marele dramaturg, despre care se spune că nu aprecia o operă decât în funcție de Ťgradul de demonismť pe care îl conținea. Să fie vorba de o provocare? În momentul de față, când noile montări cu
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
nici 20 de ani, îl critică violent pe Iorga, rupîndu-se definitiv de profesorul care jucase în viața lui "un rol aproape magic". În 1937, după acuza de "scriitor pornograf" care-l va îndepărta de cursurile de la Universitate, cade în păcatul "hagiografiei", proiectînd editarea operelor lui Hasdeu în... "20 de volume mari". În final își recalibrează just demersul. Lui Nae Ionescu îi succedă în rolul de lider de opinie, de "ghid spiritual" al noii generații. La nici 30 de ani, după cum observă
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
acum atenția în chip expres, probe ale unei organicități general umane, nu neapărat demne de-a fi mitizate, cît mai curînd realiste, demitizante. E o intimizare, o "îmblînzire" a ființei înaintașului, ce risca a ajunge captivul unei efigii solemne, intușabile. Hagiografiei i se preferă tratarea nemijlocită, neretușată. în această perspectivă E. Lovinescu e pus sub semnul unei confesiuni a lui Montaigne: "Je m'engage difficilement". Deoarece, crede criticul, marele nostru predecesor nu s-ar fi aflat la largul său cînd era
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
asupra morții: Când azi, ca și ieri, ca și mâine, de altfel, cu adevărat, își surâd, pe toate căile, semnele morții...". Mai mult, Aristotel, asemeni unui personaj baroc, își compune viața ca un spectacol exemplar, scriindu-și, de fapt, propria hagiografie și propria moarte: Singurul om realmente liber este cel care nu posedă nimic. În prezența acestor moaște, ale mele, cine a îndemnat mintea Voastră să-mi cerceteze viața?" Într-adevăr, trupul în stare de descompunere din scena răstignirii devine un
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
Mihai Zamfir Detest hagiografia și am oroare de articolele aniversare; tocmai de aceea rîndurile de față înseamnă nu atît chinul pentru găsirea cuvintelor, cît mai degrabă o supremă eliberare. Profesorul Paul Cornea împlinește 80 de ani (n. 5 nov. 1924): nu mai este un
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime. Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurățenie. Așa arăta și în țoalele lui de la fermă, și în smokingurile lui de mai târziu. Doamne, ce tentat sânt să fac aici și puțină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită pe obraz și să-i pun o văpaie în ochi! Dar să strâng din fălci și să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea fața întunecată, de țăran ceva mai înstărit, cu dinții jumătate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar nu au fost principala preocupare. Sunt manuscrise, dar cine a scris manuscrisele astea și cine le-a tipărit? Este o diferență, cred eu, între textele mult mai dense ale lui Palamas XE "Palamas" și hagiografie, pe de o parte, și ce a fost de facto în România, pe de altă parte. Românii știau mai puțin, deși unii au stat câțiva ani la Athos. Dar eu cred că dimensiunea rurală pur și simplu nu există la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]