302 matches
-
Aproape fiecare căuta în rugăciunile lui să găsească norocul în viață decât mântuirea sufletului. Erau niște piperniciți în ale credinței. Sub privirea împăciuitoare a unui episcop ghiftuit, un popă lumeț și șugubăț vorbea mirenilor de virtutea scăpătăciunii. Prin boscheți, zăceau haimanale trândave duhnind a transpirație. În șanțurile din preajma tavernelor, sforăiau bețivi. Erau bâzâiți de muște, atrase de putoarea țuicii. În apropiere, cârciuma mazacă se afunda sub apăsarea depravării. Un miros rânced răzbătea dinăuntru. De pereții ei, se rezemau muieri deocheate. Țineau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
moarte și speranță a renașterii. Deși nu întotdeauna de calitate, poezia a căpătat, în Albatros, o pondere din ce în ce mai mare. Textelor amintite li se mai adaugă, în același număr, altele trei, Cântec straniu de Ben. Corlaciu, Bal de Elena Diaconu și Haimanaua de Marcu Rădulescu. Numărul următor dedicat în parte lui Panait Istrati, se deschide cu un poem semnat D. Stelaru, Cei trei, un poem în care se afirmă lupta continuă între valorile refuzate, date afară din cetate, și nonvaloare: "În toamna
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lozinci din decembrie 1989, precum „Libertate te iubim, ori învingem, ori murim!”, „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”, „Vom muri și vom fi liberi!”. Refrenul care a făcut carieră în „Piața Universității 1990” a fost însă altul: „Mai bine haimana, decât trădător,/ Mai bine golan, decât dictator,/ Mai bine huligan decât activist,/ Mai bine mort decât comunist!”. Ce se reclama, de fapt, în Piața Universității? Mai întâi nevoia de purificare morală a românilor. Dar mai erau clamate și chestiuni pragmatice
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
a subliniat și comentat pasajele în care fosta soție minimaliza importanța operei lui Petru Dumitriu, prezentându-l ca pe un oportunist, avid de îmbogățire și funcții, și măcinat de numeroase crize nervoase. În ochii lui Gheorghiu-Dej, Petru Dumitriu era o "haimana" care înșelase partidul, fiind interesat să se verifice dacă într-adevăr fugarul își scrisese singur romanele, sau beneficiase de ajutorul masiv al fostei soții, așa cum lăsa aceasta să se înțeleagă. Declarațiile lui Henriette Yvonne Stahl erau susținute și de scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și perciunii”, scrie și Elie Wiesel În memoriile despre copilăria sa din anii ’30 petrecută În orașul natal Sighet (Maramureș) <endnote id="(133, p. 23)"/>. Similar descrie avocatul A. Schwefelberg tulburările antisemite din București (noiembrie 1918), când „studenții iorgo-cuziști și haimanalele din mahalale” au năvălit În cartierele evreiești, „spărgând geamurile prăvăliilor și ale sinagogilor, bătând pe evrei pe străzi, smulgând bărbile și perciunii bătrânilor” <endnote id="(537, p. 85)"/>. Evident, național-socialiștii nemți supuneau la același tip de maltratări pe „evreii estici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mulți ani și după aceea, chiar când noi, cei tineri, am părăsit-o, făcând locul altora. De altfel, noi, cei ce formam grupul tânăr de la Văleni, mai aveam o societate a noastră, întemeiată cu câteva luni mai înainte și botezată „Haimanalele vesele”, organizând excursii pe la mănăstirile din preajma Bucureștilor. Apoi, ciudată coincidență, în aceeași vară de la Văleni am făcut cunoștință cu Andrei Ionescu, elev în clasa a șaptea de liceu, venit de la Bârlad sau Tecuci, cu care, după zece ani [33] îmi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
scria de toate, adesea acuzator față de persoane, instituții, ziare, guvern și partidele politice. „În fața primejdiei” C. Cehan Racoviță scria: ...”Guverne ticăloșite. Ce reprezintă acestea de acum? Continuitatea decadenței. Mediocritate. Ministeriabili, fie cu barbă, fie impotenți, fie cu ițari, tidve de haimanale intelectuale, în loc de creatori, o țară bogată, cu stafii. Munca frustrată de prostituția clasei dominante. Boțul de mămăligă pe care nu-l poate avea șomerul român, prefăcut în rubinul amantei prostituate în brațele foștilor care se numesc parlamentari, miniștri, subsecretari de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de bandă notoriu despre care voi vorbi. Iată cele câteva versuri pe cari mi le mai amintesc din întregul cuplet: ...Popa Tache und te duci Numa-n halat și-n papuci? Mă duc taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. ...Petre Grădișteanu Îi trage cu tufanu. Beizadea Mitică Găsi oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Junele Misir Suge din clondir. Bătăușii ține Isonul pe vine7 etc., etc. Ionică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
inspirându-se din activitatea bandelor electorale conservatoare. Reproducem câteva fragmente, cuprinzând versurile de care își amintește Bacalbașa: „- Frunză verde trei lăptuci / Popă Tache, und’te duci / Numa-n cauc și-n papuci? / - Mă duc, tată-n, mahalale / Să adun la haimanale / Care fac tot dandanale...“ (Cântec poporar, datat 1870, în vol.: N.T. Orășanu, Opere satirice, partea II, Satire noi, 1868-1872, București, 1875, p. 86); „S-a întins chief mare / Cu beție tare / Azi în București, / Tot cu bani domnești... Bandiții s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
modalitățile expresioniste, tinzând să ilustreze - cu reflexe din Dostoievski - ideea că pentru formarea caracterelor ferme e absolut necesară fapta eroică. Spirit febril, tentat mereu de noi experiențe în diferite perimetre ale genului dramatic, scriitorul compune Adonis, o „parabolă cu o haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste a unui vagabond inadaptabil. Ulterior practicării formulei dramei alegorico-simbolice, el va face concesii gustului mic-burghez în comedia apăsat sentimentalistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
și doar Iuda îl identifică sub această mască mortuară pe Mesia: „Doamne, Stelaru Cristoase,/ Sub banca din parc mai e loc/ Și pentru obositele tale oase”. Altfel spus, invarianta particularizantă a lirismului lui S. e un cabotinism ingenuu. Autoportretizându-se ca haimana, ca golan, poetul o face cu un orgoliu suveran și întrebuințează, vorbind despre sine, pluralul majestății: „Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,/ Noi n-am avut alt soare decât Umilința”. Asemenea lui Al. Macedonski, dintre „poeții blestemați” autohtoni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
în imagini apocaliptice: „...aceste multiple lupte cum și stricăciunile inerente trecerei unei armate de milioane de oameni cu mii de tankuri și tunuri, apoi de altă parte orașul fiind părăsit de o mare parte de locatari și pustiu, cete de haimanale s’au năpustit în multe părți ale orașului stricând și prădând o mare parte din clădiri (subl.ns.) ce prezentau tabloul trist al unor ruine”. c. Bârladul - un oraș înecat în mizerie Dacă aceste lupte de stradă și dueluri de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Panait Istrati nu poate fi revendicat nici de spiritul francez, nici de spiritul românesc”, categorisindu-l drept „oriental”. De multe ori, autorul Chirei Chiralina a fost privit ca o curiozitate, ca un exponent al senzaționalului excentric, etichetat drept „vagabond intercontinental”, „haimana internațională”, „cavaler rătăcitor.” În I. se vedea numai „cazul” ieșit din comun al unui salahor din portul Brăila, care, după lungi peregrinări prin Orient și Occident, ajunge deodată scriitor de renume. Au fost însă și mari scriitori și critici literari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Minunată! Mai ales că există în mine o fascinație aparte pentru fotografii. Am mai spus-o: a privi înseamnă mult mai mult decît a vedea, înseamnă pur și simplu a nu rămîne singur. Am trăit o vară luxoasă ca o haimana! Ar trebui să mă duc la primărie să se confirme oficial că sînt totuși un om viu. Examenele din iulie, restanța din septembrie, munții, un voiaj în Maramureș, à pied, cu Radu Florescu și alți băieți de aici. O bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nimic, nu m-a interesat cîștigul, nu doresc să fiu "cineva", POEZIA nu mi se pare deloc o glorie, cred că nu mai doresc decît să fiu lăsat în pace, să nu mă cert cu tot felul de impostori, cu haimanalele pline de jeg. Sîngele îmi umblă repede (curios, am și sînge, deși-s subțire ca iarba!), vreau să dau tot ce am bun frumuseții. Dacă omul nu ar pleca de la frumusețe nu ar ști cine este, de unde vine și unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Cred că întotdeauna mă bucur cînd mi se dă atenție, deși nu o recunosc cu exaltare. E bine că are încredere-n mine. Și eu am nevoie de încredere pentru că munții aceștia mi-au dat pe lîngă Frumusețe și o haimana numită Singurătate. În seara aceasta am pus 8 poeme într-un plic. Pentru D.R. Popescu. O să-i placă. Un tip din Cluj, student la filozofie, Mihai Pascaru (e de pe Valea Bistriței, à l'origine) m-a căutat în preajma Anului Nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Și voi, desigur, mereu! Citesc. Rămîne meseria-mi de gală! Scriu tare puțin în toamna asta. Nu plouă. Am primit cuvinte bune de la Livius Ciocîrlie. Și de la Dan David. Am scris proză. Am bătut la mașină. M-am amuzat pe seama haimanalelor de la "Săptămîna". Și iar mi-e dor de voi și de Iași! Aștept să revin! Nu uita să-mi spui dacă mă vezi prin vreo revistă (deși ele, desigur, de mine nu mai pot!...)! Gîndul meu bun și pentru ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Sântimbreanu directorul editurii "Albatros" n. red.) nu-și asumă publicarea, lăsînd totul la latitudinea Gabrielei Negreanu. Buna și dulcea doamnă (cu care n-aș zice, totuși, că m-am înțeles perfect; dar e și ea tracasată de cînd cu atacurile haimanalei de Eugen Barbu din "săptămîna"!), sper, va rezolva cum trebuie totul. I-am lăsat la dispoziție și "T. (Tratatul n. red.) de eretică", ca să mai ia de acolo unele texte, eventual. Cert e că, oricum ar apărea, cartea aceea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
iar cina - dezinformarea, ești declarat dușman al umanității. Fiindcă, să fim înțeleși, doar ei hotărăsc ce este și cum trebuie să arate umanitatea. Cum tot ei decid dacă pământul se învârte cu sau fără un scop mârșav. În vreme ce teama altor haimanale față de alteritate este o vină capitală, propria, profunda lor ură față de diferență este o izbăvire a rasei umane. Toleranța trebuie cheltuită până la ultimul dram doar pe ei. Pentru ceilalți, orice nedreptate inchizitorială e doar un confort nemeritat. Dacă hotărăsc că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
parlamentari spre a se vedea autorul unei legi aberante, dl Vasile Dancu declară jihad împotriva închipuiților dușmani interni și externi ai României, iar dl general Talpeș uită dimineața că peste noapte lucrează la strategia acestui „război sfânt”, o haită de haimanale își continuă lucrarea. Vârfuri intelectuale, altfel într-o permanentă stare de agitație fără rost, tac și ele diplomatic. O bursă, o sponsorizare pentru propria gazetă, invitații pe viață la conferințe șic, o rubrică ori, de ce nu?, un internship, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
imperială, marchizul de Cornu, a fost luată de haită drept o neașteptată undă verde pentru linșaj. Primele lui episoade nu au întârziat prea mult. (Cotidianul, 20 iunie 2002) Haita (II) Despre răspunsurile strategice (bătaia lungă a demersului) care trebuie date haimanalelor, un editorial excelent scrie dl Dan C. Mihăilescu în revista LA&I, nr. 29. Cu ce mă declar în dezacord sunt două lucruri. Primul - neîncrederea totală în eficacitatea unui răspuns tactic - bătaia scurtă, de tip pamfletar. Evident, pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Mihăilescu în revista LA&I, nr. 29. Cu ce mă declar în dezacord sunt două lucruri. Primul - neîncrederea totală în eficacitatea unui răspuns tactic - bătaia scurtă, de tip pamfletar. Evident, pentru a evita să te angajezi exact în ceea ce doresc haimanalele - o încăierare - strategia trebuie preferată tacticii. Un adevăr pe care pune degetul dl Mihăilescu este acela că haimanalele provoacă, așteaptă „reacții de răspuns teleghidate”. Cu toate acestea, consider că răspunsurile tactice nu trebuie să lipsească mereu. Al doilea - că și-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
totală în eficacitatea unui răspuns tactic - bătaia scurtă, de tip pamfletar. Evident, pentru a evita să te angajezi exact în ceea ce doresc haimanalele - o încăierare - strategia trebuie preferată tacticii. Un adevăr pe care pune degetul dl Mihăilescu este acela că haimanalele provoacă, așteaptă „reacții de răspuns teleghidate”. Cu toate acestea, consider că răspunsurile tactice nu trebuie să lipsească mereu. Al doilea - că și-ar avea și „tăcerile bruma lor de curaj” în fața agresiunilor prin care ne tot scutură o haimana ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
că haimanalele provoacă, așteaptă „reacții de răspuns teleghidate”. Cu toate acestea, consider că răspunsurile tactice nu trebuie să lipsească mereu. Al doilea - că și-ar avea și „tăcerile bruma lor de curaj” în fața agresiunilor prin care ne tot scutură o haimana ori alta. Nu o au. Sau, dacă o au, această brumă este mai firavă decât ninsoarea mieilor - se topește repede. Sub dictatura comunistă, corifei și pălmași, generali și recruți ai „rezistenței (numai) prin cultură” am mers exact pe acest tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
prin complicitate, mai vedem noi; rinocer să-l declarăm, apoi ne ocupăm și de probe. „Un om mușcă un om” - iată știrea supremă. Dna Ileana Vrancea publică analize în care aduce probe peremptorii despre mârșăviile la care se pretează niște haimanale - inclusiv falsificare de date și asasinat moral. Două sunt reacțiile față de acest răspuns strategic. Prima - multă „lume bună” tace pe ideea: „Ei, și ce-i cu asta?”. A doua - haimanalele „răspund” dovezilor acuzând-o pe autoare că nu a revenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]