299 matches
-
dumitale se mai duce pe la fetele Tananicăi... observă gazda. - Dă, nânașă, știu eu, se mai duce... zise Vică strâmtorat. - Să nu-l lege vreuna, că nu știu cum focu’ fac de leagă așa bărbații. Și tare-s răulence, niște leneșe și niște haimanale. Nu s-a însurat bietul Nechitoaie cu o Tananică ? Și cât câștigă el cu meseria, îl vezi că are vreun spor ? Chirfosește tot Tananica lui. Și Ion a’ Paraschivei lui Murgoci, la fel. Și Vasile Sprivac tot așa. - Asta așa
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aveam chef de o altă durere de cap. Mai cu viață! LENEȘILOR! Mai cu viață! Parcă sunteți niște morți. Nici n-au venit Gardienii și voi parcă sunteți morți! Matyerebyets! LUA-V-AR DRACU' SĂ VĂ IA DE ÎMPUȚIȚI LENEȘI, HAIMANALE NENOROCITE! MAI CU VIAȚĂ! Se auzi din apropiere și acel glas mânios tăie liniștea de după răsărit. După înjurături ar fi fost Sergiu. Ne-am strecurat printre tufișurile dese și neîngrijite de la capătul grădinii și am dat față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mare șmecherie era? Doar o nocturnă. Dacă Îi scăpa ceva, o să afle totul din ziarele de dimineață. Mai luă o gură de șampanie. Avea o Întâlnire la doișpe, la Maxim. Și până la urmă cine mai erau și ăștia? Puști și haimanale. O grăma’ de haimanale. Își Îndesă carnețelul În buzunar și-l privi pe Manuel, care stătea mai degrabă singur În arenă, gesticulând, cu pălăria-n mână, un salut adresat unei loji pe care-no vedea deloc, undeva sus, În tribunele Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o nocturnă. Dacă Îi scăpa ceva, o să afle totul din ziarele de dimineață. Mai luă o gură de șampanie. Avea o Întâlnire la doișpe, la Maxim. Și până la urmă cine mai erau și ăștia? Puști și haimanale. O grăma’ de haimanale. Își Îndesă carnețelul În buzunar și-l privi pe Manuel, care stătea mai degrabă singur În arenă, gesticulând, cu pălăria-n mână, un salut adresat unei loji pe care-no vedea deloc, undeva sus, În tribunele Întunecate. Tot În arenă, taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
demisia. Se alcătuiește un guvern sub președinția lui Fernandes Costa, din partidul evoluționist al tribunului Antonio José de Almeida. Miniștrii se adună pentru ca să depună jurământul și să-și ia în primire posturile, când o manifestare populară, având în frunte o haimana celebră, cunoscută sub numele de Pictorul, îi asaltează și îi destituie. Triumful străzii era definitiv. Criza de guvern, deschisă prin intervenția manifestanților Pictorului, amenință să nu mai poată fi soluționată. Trec multe zile până când un sincer democrat are curajul să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu zarzavaturi la piață și-i le atârna plancarde pe spate și În față cu Înscrisul, Speculant. Îi plimba prin străzile centrale ale orașului, făcând zarvă mare, scuipându-i și lovindu-i cu unele obiecte improvizate În timp ce o droaie de haimanale acompania cortegiul. Abuzurile continuând fără oprire, producătorii dela țară au renunțat să-și mai prezinte produsele. O foamete teribilă Își făcea apariția, ce se va dezlănțui În vara anului 1947 când țigăncile noaptea furau știuleți de porumb de pe locurile Însămânțate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
diplomatice,ce totuși aveau absolvite unele studii profesionale la jocurile de barbut, la tâlhării și violuri, conferința a decis ca țara noastră să fie atribuită În sfera de influență a rușilor, implicit a ideologiei comuniste. Mai mult: delegația română de haimanale au permis rușilor să ocupe Basarabia ce la câteva zile a Început deportarea românilor În Siberia și, repopularea cu populație rusescă ce a continuat până la moartea asasinului Stalin În anul 1953 când abuzurile au fost sistate. Dar, ce s-ar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio: (plânge sub cearșaf) Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se lecuiască, cra! cra! cra! Doctorul-bufniță: Îmi pare foarte
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pretinzi îngerul lui Dumnezeu. Nici mai mult, nici mai puțin! Uau...! Știi ce? Ia mai scutește-ne! Eu cred că nu ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Jenică, se străduia să găsească pețitori Tanței, mai ales că bătrânii erau foarte preocupați de soarta fetei, care n-avea altă zestre decât frumusețea de la Dumnezeu. Ochise deocamdată pe Titu și-l lăuda că plătește corect chiria, că nu e haimana, că umblă numai între boieri și, fiind ziarist, mâine-poimâine îl vezi deputat, cum a ajuns și Costel Petrescu, care a fost coleg cu bărbatul ei la școala militară. ― Uite ce îngeraș s-a abătut pe la noi, domnule Titu! suspină doamna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
găsească tâmplarul. Undeva pe lângă Piața Mare, pe lângă Bărăție. Muti nu-și mai amintea exact unde avusese tâmplarul ei atelierul, așa că au orbecăit amândouă de braț o bună bucată de vreme. — Cocoane cu pălărie ! Cocoane cu pălărie ! strigau după ele niște haimanale. Pierduseră aproape speranța, se și întunecase, când, în sfârșit, au nimerit strada din întâmplare. Au intrat într-un gang, o mizerie, un miros îngrozitor, au bătut la tot felul de uși... Ca să afle că tâmplarul lui Muti se prăpădise cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
muribund al Veneției hrănește și idealizarea antichității. Sau îi extinde limitele. Ulise nu acordă o importanță prea mare faptului că își cioplește piciorul patului nupțial dintr-un măslin nedezrădăcinat. Dar un romantic nu se poate abține să nu exclame: Așadar, haimanaua știa că dragostea și fidelitatea trebuie să meargă împreună! Noaptea, târziu. Pe fundalul foșnetului greoi al valurilor, se aud, de pe terasă, voci ușor stridente, mai ales când râd. Nu înțeleg ce spun. Comentează, probabil, nimicurile de peste zi sau pun țara
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
romani! Mă tem că ușurința cu care luăm peste picior "spiritul balcanic" vine din niște complexe ale noastre. Ca pentru a-mi da dreptate, "Lumea Renașterii" s pune în mișcare. Din păcate, nu-mi pot spori curajul gîndindu-mă la marea haimana a antichității, la Ulise. Am ajuns la concluzia că Ulise e, de fapt, un escroc. Legat de catarg, el nu înfruntă nici un risc real. În schimb, spre deosebire de corăbierii cărora le-a poruncit să-și înfunde urechile cu ceară, ascultă cântecul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Pe unul dintre ele, o scenă de o savuroasă ironie. Ulise pe insula nimfei Calypso. E clar că Ulise s-a săturat de nimfă. Vagabondul are dor de ducă. E de șapte ani în insula Ogygia. Prea mult pentru o haimana. Nu-l încîntă, se vede, nici promisiunea, cunoscută, că, dacă va rămâne, va fi nemuritor. Ulise nu e omul care să fie reținut prea mult într-un loc. În drum spre hotel, ne întîlnim cu Victor Ivanovici. Ne invită să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
verișoare, pentru care era în stare să se dea peste cap. Unii mai pricopsiți, e drept, alții calici, cum era acei 143 Lică așa de desconsiderat de Rim pe timpul când nu-i cunoștea meritul de a fi tatăl Siei... O haimana acel Lică, pentru care Lina avea slăbiciune! Doctorul Rim credea chiar că pe vremuri urâta de Lina o fi făcut ochi dulci verișorului care, desigur, nu-și bătuse capul cu ea, dar o găsea și acum bună de jumulit. - O
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de aproape că umărul lui atingea ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu un imbold să ridice mâna și să lovească obrazul arămiu al femeiei, obrazul proaspăt al haimanalei. Rezemă atunci pe lemnul rece, lucios, al biroului, o palmă fierbinte, care parcă se lipea. Lică se uita mereu la Maxențiu cu ochi strânși, cel stâng mai mult. Nu-1 sfida, dar își reamintea scena întîlnirii pe bulevard. Lui Maxențiu i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și preocupați de consecințele lui practice. Ada nu mai avea deci nevoie ca deunăzi de frumoasa doamnă Elena Drăgă-nescu-Hallipa pentru a descoperi pe Lică, dar avea încă mare nevoie de ea pentru a-i da altă situație decât aceea de haimana, cum îl chema Maxențiu, cu un ultim act de autoritate. Cercetând pe Lică, Ada aflase cu bucurie că era unchiul înfumuratei doamne Hallipa-Drăgănescu. Comunicase noutatea lui Maxențiu, ce opinase că fiecare familie are haimanaua ei. Dacă Lică ar fi avut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
da altă situație decât aceea de haimana, cum îl chema Maxențiu, cu un ultim act de autoritate. Cercetând pe Lică, Ada aflase cu bucurie că era unchiul înfumuratei doamne Hallipa-Drăgănescu. Comunicase noutatea lui Maxențiu, ce opinase că fiecare familie are haimanaua ei. Dacă Lică ar fi avut însă raporturi de familie cu Drăgăneștii, lucrul s-ar fi schimbat. Ada știa că în curând lumea va vorbi de ea și de stahlmaistrul ei. Mai știa că o prințesă autentică ar fi putut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care merită complimente când arată mai bine! Acei imbecili dau astfel argument nou Adei pentru avariția ei! Tot necazui lui, firește, cădea pe Ada. Ce nevoie de cai de curse! Ca să aibă maître d'eturies? . . . Ca să-și scoată la lumină haimanaua? . . . Risipă de bani din vanitate și desfrâu, pe când el era nevoit să înghită praf și vânt și să asculte cum se miră lumea că nu e încă mort. Din atâtea pricini menajul nu era bine dispus. Ada nu putuse face
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se gândească la cine știe ce plecare bruscă a artistului cu vreun angajament neprevăzut, tocmai acum când îi era așa de necesar. Starea asta de spirit nourată adusese o furtună. Abia ajunși acasă, cu pălăria încă pe cap, Maxențiu reîncepuse atacul împotriva haimanalei și pentru Leysins. N-avea pulsul momentului. Ada, care știa să-și lucreze afacerile cu atâta răbdare, avea însă și mânii repezi. Dete lui Maxențiu replica pe un ton ridicat si curmă brusc discuția cu una din acele hotărâri imediate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el. Fu numai un moment, își reveni, se miră de a se simți teafăr ca de un rău nou și neliniștitor. Ada trântise ușa și ieșise. Așadar, dușmanul asupra căruia își exercita persecuția, subiectul revoltei lui, obiectul ocupației lui dispărea. Haimanaua n-avea nevoie de slujba prințului Maxențiu, nu era destul de înaltă pentru domnia-sa. Nu el, Maxențiu, era cel care, demn, indignat, îl gonise, ci domnișorul întorcea spatele când îi plăcea! . . . Lăsa caii, periclita totul, își bătea joc! Un interes
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
merge tot acolo, dar fără de controlul lui, răpindu-i voluptatea și alimentul curiozității. Vroiau să-1 prade și să-1 lase pustiu între chiuvete și fiole! ... Și obrăznicia mitocancei! îi oferise leafa grăjdarului. Cei cinci mii de lei nemeritați, neașteptați pentru acea haimana de uliță, lui, prințului Maxențiu, pentru 202 sănătatea iui scumpă, pentru plămânii lui prețioși! . . . Profesor de echitație? Suna bine, și elevii, desigur, si-i va procura servin-du-so de numele și de prestigiul lui Maxențiu, iar banii pentru Leysins, banii cei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
echitație? Suna bine, și elevii, desigur, si-i va procura servin-du-so de numele și de prestigiul lui Maxențiu, iar banii pentru Leysins, banii cei mulți, dacă elevii nu plătesc bine, vor merge la profesorul de echitație. Văzuse hainele noi ale haimanalei. Se învîrtise doar ca o sfir-lează subt ochii lui și ai lumii, în talie, zvelt și sănătos ... Se învîrtise fără rușine pe dinaintea ochilor iui galbeni și nu mai părea un vagabond. . . Maxențiu băgase de seamă că avea aerul unui domn
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Schmidt pianul. Adunare virtuoasă și virtuoză! Colț de lume tihnit și nebănuit în zgomotul orașului. într-una din acele zile blânde, în pauza danturilor de Brahms, doamna Schmidt, ca glumă, pusese o placă la gramofonul nou al tânărului Schmidt, o haimana de licean, francofil aprig, și care proclama că neamțul Schmidt e pur alsacian. Placa era vestitul Oyral Melodie purtată prin toată Europa de turneul revistei Tour du Monde. Oyral nu era numai o canțonetă care a prins, era însuși afișul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]