195 matches
-
sălcii și arini, scoțându-le de prin vizuinile lor fioroase pe aceste lighioni ciudate, Învoite de Dumnezeu pentru ospătarea creștinilor, fiindcă s-au miluit, zice-se, să taie cu foarfecele lor legăturile Domnului pe Cruce; lighioni În armuri și cu halebarde Înfricoșate, ca pentru cine știe ce turnir nemilos de cavaleri. Dar am mâncat Între ai mei de acolo, din pita lor mare cât o săptămână din post, un dărab de pită și un dărab de slănină afumată la Crăciun, [care atârna] tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acesta Îi spuse despre răpirea copilei și atacul asupra lui Bodo, Conrad se retrase tulburat În odăile sale. Ca de obicei, chipul lui nu trăda nici o emoție. Întrucât poruncise să nu fie deranjat, Haro cel credincios puse un soldat cu halebarda la ușă, ca s-o păzească aidoma unui arhanghel la poarta raiului. Curtenii erau obișnuiți cu aceste momente de reverie și până și măritul stăpân Bertold le respecta. Când i se spunea că domnul Conrad se retrăsese să mediteze, Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scurtele sale povestiri, vorbește de un călător care face un drum lung pentru a ajunge și a intra Într-o cetate vestită. Ajuns la zidurile ei, el este oprit la una dintre porți de un străjer care poartă o sclipitoare halebardă. Călătorul, intimidat, așteaptă, ore, luni, ani În șir, se culcă În șanțul care Înconjoară cetatea și, simțindu-și sfîrșitul, Îl Întreabă pe străjer la ce slujea acea poartă. - Era făcută pentru tine și te aștepta pe tine! Îi răspunde acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
jud. Neamț; Cahlă (Tg. Trotuș; Act de danie din perioada lui Petru Rareș Piese din colecțiile Secției de istorie arheologie: Hanger turcesc (sec. XVIII, Costișa Neamță; Sabie cu teacă ce a aparținut lui Vasile Rosetti (sec. XIX, Roznov, jud. Neamț; Halebardă (sec. XIX, Țigănești, com. Vultureni, jud. Bacăuă; Pistol cu capsă ce a aparținut, probabil, domnitorului Al.I. Cuza (sec. XIX, proveniență necunoscută, piesa și detaliuă; Caseta de bijuterii ce a aparținut doamnei Elena Cuza Piese din colecțiile Secției de istorie
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
castele, porți, donjoane, cavaleri lângă ferestre adânc tăiate în zid, altele inspirate din motive mai contemporane. Un singur artist ex librist, cu nume evreiesc, originar din Chișinău. Pătrundem apoi într-o sală de arme dispuse în standuri, sub sticlă: lănci, halebarde, armuri și coifuri împodobite cu pene, spade, topoare, arbalete, pumnale cu zimți - tot ce se poate imagina. Și arme de foc - flinte, muschete, pistoale, archebuze. Un arsenal spectaculos, evocând diferite epoci din istoria castelului. Oricât de semeți s-au ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
metode nonviolente. Războiul nu este decât un mijloc de a proceda altfel, idee care reprezintă punctul milenar de vedere al națiunii chineze în privința conflictelor militare. Semnul chinezesc Wu (probleme militare) este compus din două caractere: Zhi (a împiedica) și Ji (halebardă). Caracterul ilustrează perfect faptul că anticii chinezi doreau să prevină războiul și să mențină pacea. Ei împărțeau problemele de stat în două mari categorii: sociale și militare. Partea socială cuprindea politica, economia și administrația. Cea militară, viza problemele ce țineau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe pământ sfințit, țineau ibovnice și transformaseră altarul Într-un depozit de arme. Ce-a mai făcut banda lui Tenzo În seara asta? Întrebă Shinshichi. Sătenii Începură să vorbească toți odată. Reieși că bandiții Încerpuseră prin a lua lăncile și halebardele din altar. Beau sake și urlau că vor lupta până la moarte, după care, dintr-o dată, Începură să prade casele și să le dea foc. În sfârșit, se regrupaseră și fugiseră cu armele, mîncarea și cu tot ce găsiseră de valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
celor doi stăteau rânduiți peste douăzeci de oameni din Hachisuka. — Gura! Nu-l ascultați! Deja e aproape trecut de Ceasul Câinelui! Vreo doi oameni scoaseră strigăte de luptă, iar Mitsuhide și Mitsuharu fură aruncați În colții unei haite de lupi - halebarde, lănci și săbii, din toate părțile. Urletele oamenilor și zăngănitul armelor se amestecau cu vuietul vântului, iar scena se preschimba cu iuțeală În oribilul vârtej al războiului. Spadele se frângeau, bucățile zburau care-ncotro. Lăncile azvârleau jerbe de sânge. Hiyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Corturile militare ale inamicului păreau nenumărate, toate leoarcă de ploaie. În fața lor, se afla mlaștina. Dincolo de ea, povârnișul colinei Dengakuhazama. Când priviră din nou, oamenii lui Tokichiro văzură coifurile și armurile aliaților lor năvălind deja. Își agitau săbiile, lăncile și halebardele. Nobunaga spusese că erau mai avantajați dacă se deplasau fără greutăți și mulți dintre oameni Își scoseseră căștile și aruncaseră steagurile. Croindu-și drum printre copaci, alunecând pe pante cu iarbă, porniră imediat spre corturile inamicului. Când și când, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din Owari, străpungând urechile vasalilor lui Yoshimoto. Doi sau trei dușmani se repeziră În direcția lor. — Hei! Seniorule din Suruga! Când văzură cum veneau oamenii clanului Oda, urlând ca niște demoni, sărind și alunecând prin noroi, agitându-și lăncile și halebardele, șocul Îi făcu să recunoască, În sfârșit, adevărata situație. — Oda! Un atac neprevăzut! Confuzia era și mai cumplită decât dacă ar fi fost atacați noaptea. Îl subestimaseră pe Nobunaga. Era ora prânzului. Acest lucru, pe lângă furtuna violentă, Îi permisese inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe Hideyoshi și, calmându-se, atâta cât putea, spuse: — E-n regulă, ți-i Încredințez. Soția și copiii săi i se aruncară la picioare, dar Nagamasa Îi dădu la o parte, strigând: — Cu bine! Și, după aceste cuvinte, apucă o halebardă și alergă afară, În Întunericul care urla. O latură a castelului era Înghițită În coloane de flăcări crescânde. Nagamasa Își feri instinctiv fața cu mâna, În timp ce fugea. Așchii de lemn aprins, ca niște aripi de foc, Îi zgâriară obrazul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți Își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi dimineața, așa cum se așteptase toată lumea, Nobumori luă o halebardă mare, În chip de toiag, Își legă o sandală de paie pe piciorul stâng umflat - rănit În lupta pentru apărarea castelului - și porni, șchiopătând, spre poartă. Îi convocă pe apărători la adunare, se urcă În turnul cu acoperiș al porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, În mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-al său, care mânuia o halebardă. Cu toate că era În pragul morții, Nobumori Își Îngădui să trăiască emoția neașteptată care-l Învăluise atât de brusc. „Femeia aceea este atât de sfioasă, Încât, de obicei, nici nu Îndrăznește să vorbească În fața bărbaților,“ Își spuse el. Acum, Însă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
arc! Sozo, dă-mi alt arc! Katsuyori Își rupsese deja de două ori coarda arcului, iar acum luă unul nou. Sozo stătea lângă stăpânul său, ferindu-l pe cât putea. După ce trase toate săgețile, Katsuyori aruncă arcul jos și luă o halebardă, după care ridică o sabie lungă. De-acum, inamicul ajunsese chiar În fața lui, iar o luptă Între tăioasele lame dezgolite n-avea să dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese Înăuntru, Își Îndreptară pașii În aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să vadă luciul războinic al lăncilor, al halebardelor și chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? Îi Întrebă gardianul pe cei doi negustori. Sunt Soshitsu din Hakata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ale Templului Honno erau Învăluite În armurile clanului Akechi și strigătele de luptă ale războinicilor. Zidurile cu acoperișuri de țigle se vedeau ușor, dar, apărate de șanțul adânc, nu erau prea simplu de escaladat. Pădurea de lănci, steaguri, puști și halebarde nu făcea decât să se unduiască Înainte și-napoi. Unii dintre oameni săriră În pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care Încercaseră căzură pe fundul șanțului. Și, din cauza armurilor grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mult mai violentă decât ciocnirea din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau În prăpăstii, Încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau Înjunghiați În spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau Încontinuu. Dar mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum Împodobiți cu kimonouri festive și tichii de curte. Arcurile stăteau deoparte, lăncile și halebardele erau Învelite În huse, iar samuraii mergeau În dezordine, spre castel, cu Îmbrăcămintea care nu trezea nici o suspiciune. Oamenii care urcau la castel nu erau numai din clanul Shibata, desigur, ci și din Niwa, Takigawa și alte clanuri. Singurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Cristos este redată perfect, în schimb chipul lui Iuda redă răul care deja i‑a intrat în trup ca urmare a trădării sale. Procedeele folosite de Giotto în această frescă întăresc dramatismul și intensitatea psihologică a scenei: lumina nocturnă, halebardele, torțele, gesturile personajelor precum și clarobscurul și diversitatea drapajelor, atrag atenția spre scena principală. De remarcat este faptul că Giotto prin această frescă, aflată printre alte fresce remarcabile, stabilește o paradigmă pentru pictura occidentală. Creând forme tridimensionale articulate cu linii și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
lui Cristos este redată perfect, în schimb chipul lui Iuda redă răul care deja i‑a intrat în trup ca urmare a trădării sale. Procedeele folosite de Giotto în această frescă întăresc dramatismul și intensitatea psihologică a scenei: lumina nocturnă, halebardele, torțele, gesturile personajelor precum și clar‑ob‑ scurul și diversitatea drapajelor, atrag atenția spre scena principală. De remarcat este faptul că Giotto prin această frescă, aflată printre alte fresce remarcabile, stabilește o paradigmă pentru pictura occidentală. Creând forme tridimensionale articulate cu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Cred că întreaga lucrare de consolidare și refacere și restaurare ar trebui să se finalizeze în doi ani“, a explicat domnia sa. Arheolog reputat, dl Dan Ciobotaru le-a prezentat jurnaliștilor câteva spectaculoa- se vestigii, între care o secure și o halebardă din secolul al XVII-lea, foarte bine conservate. S. POPOVICI Orar nou l La rapidul 696 Purtătorul de cuvânt al R.T.F.C. Timișoara, dl. ing. Romulus Bratu, ne-a informat că în perioada 15/16 iunie - 17/18 septembrie, trenul rapid
Agenda2006-23-06-general10 () [Corola-journal/Journalistic/285035_a_286364]
-
multă, afară, prin curți, pe uliță, printre nămeții pufoși, albi, cu pete mari, strălucitoare, roșii, de sânge. Ce mult îmi plăcea această iarnă! Nu mă mai săturam să o privesc. Terminasem de vizitat Palatul-muzeu, ce mi se părea - cu armurile, halebardele și pistoalele sale ghintuite, cu tablourile și clavecinul la care cântase copilul Mozart - o casă plină de jucăriile minunate, inaccesibile, ale celor mari, mă uitasem la ele cu jind, aș fi vrut să pun mâna pe toate, dar nu mi
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
autoritatea supremă în domeniul folosirii corecte a pistolului cu încărcare la țeavă, a oferit îndrumări zilnice pentru cincizeci de curteni aspiranți. Pépin a privit consternat toate aceste pregătiri. O delegație venită cu propunerea înființării unei companii de intervenție dotate cu halebarde l-a făcut să piardă o eclipsă de lună. Iar vociferările Ordinului Regal Ereditar al Piticilor l-au silit să se refugieze în partea din spate a galeriei unchiului Charlie. - Cei de la Folies Bergères organizează un concurs, se plînse el
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
pod de Bahlui?) Legănat de fregata natală văzui în adâncuri: se înălța, în apele roșii, o colosală clepsidră de Cuvinte cu miezul ca lava lavelor, fierbinte Hartă veche, de Ev Mijlociu părea inima mea străpunsă de sulițe, de lănci, de halebarde - abia își mai aducea aminte de Drumul Mătăsii prin ținuturi lombarde II Îngerul meu blond, rebel și pauper a sunat din trâmbița de argint pe pământ și în cer (savuram mirosul foii de dafin - semn de carte într-un poem
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
importanță. Eu căutam pur și simplu un model. Știu însă că la Salzburg spectacolul de închidere a Festivalului a intrat în istorie. întunericul cuprinsese Felsenreitschulle, sala cu acoperiș mobil creată de Karajan în coasta muntelui. Singură în scenă, cu o halebardă în mână, chem sfârșitul universului pentru a mă răzbuna. Dar aud, contrariată, bubuituri teribile care mă fac să clocotesc de furie, neînțelegând de unde vin și crezând că-mi denaturează cântul. Luciri rapide apăreau pe chipurile din sală. Ce se întâmplase
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]