330 matches
-
Kiev, că s-a căsătorit cu o frumoasă ucraineancă și că are o droaie de copii, din care unul este mai alb decît albii. Este o poveste mai lungă, cum am mai spus, reia firul ideii ambasadorul. O iubeam pe Halea și m-am decis să mă căsătoresc cu ea. Am invitat-o la un restaurant și am comandat mîncarea ei preferată, cu multă carne de porc. Dar este Vinerea Mare, s-a plîns Halea. Și ce dacă? întreb sigur pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
reia firul ideii ambasadorul. O iubeam pe Halea și m-am decis să mă căsătoresc cu ea. Am invitat-o la un restaurant și am comandat mîncarea ei preferată, cu multă carne de porc. Dar este Vinerea Mare, s-a plîns Halea. Și ce dacă? întreb sigur pe mine. Este mare păcat, a suspinat din nou Halea. Lasă, iau păcatele asupra mea. În întregime, mai adaug rîzînd. În cazul ăsta... Am mîncat, am rîs și a fost o seară minunată. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu ea. Am invitat-o la un restaurant și am comandat mîncarea ei preferată, cu multă carne de porc. Dar este Vinerea Mare, s-a plîns Halea. Și ce dacă? întreb sigur pe mine. Este mare păcat, a suspinat din nou Halea. Lasă, iau păcatele asupra mea. În întregime, mai adaug rîzînd. În cazul ăsta... Am mîncat, am rîs și a fost o seară minunată. Te-ai oprit doar la acest păcat? întreb rîzînd. Ambasadorul izbucnește în hohote de rîs și răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amîndoi. Totul a fost perfect și sîmbătă de dimineață coborîm în garaj. Acolo aveam un Moskvici, aproape nou. Garajul era spart, aparatura din mașina era lipsă și două roți, plus roata de rezerva, dispăruseră. Ai luat păcatele asupra ta, rîdea Halea. N-am crezut că există vreo legătură între aceste chestii și am luat un taxi, Halea plecînd pe jos. După nici două sute de metri, taxiul s-a ciocnit de un parapet, s-a răsturnat și a rămas așa. Șoferul n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aproape nou. Garajul era spart, aparatura din mașina era lipsă și două roți, plus roata de rezerva, dispăruseră. Ai luat păcatele asupra ta, rîdea Halea. N-am crezut că există vreo legătură între aceste chestii și am luat un taxi, Halea plecînd pe jos. După nici două sute de metri, taxiul s-a ciocnit de un parapet, s-a răsturnat și a rămas așa. Șoferul n-avea nici o zgîrietură, iar eu aveam mîna ruptă și fața zdrelită de cioburi. Eh, coincidențe, spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîna în ghips prost și peste un timp au trebuit să mi-o rupă din nou. Este bine că s-a terminat cu bine, încerc să sintetizez discuția. Păi, nu s-a terminat... Ce s-a mai întîmplat, Doamne? Lui Halea i-au furat poșeta din biroul său. Tot în sîmbăta aceea? Da. În poșetă nu era decît portofelul meu. Cu acte, mai ales pașaportul, și ceva bani. Ambasadorul devenea tot mai acru pe măsură ce îmi povestea și dorea să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mecanic. Așa am crezut și eu. Toate s-au reparat în timp și peste șase ani eram la mine în țară. Aveam un post bun în guvern, un salariu mare de tot și tocmai mă mutasem într-o casă frumoasă. Halea mi-a propus să oferim o masă pentru prieteni. A fost o masă foarte plăcută și eram fericiți. Pe la miezul nopții, Halea primește un telefon din Kiev. Sărbători fericite! i se transmite voios din Ucraina. Abia atunci am realizat amîndoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un post bun în guvern, un salariu mare de tot și tocmai mă mutasem într-o casă frumoasă. Halea mi-a propus să oferim o masă pentru prieteni. A fost o masă foarte plăcută și eram fericiți. Pe la miezul nopții, Halea primește un telefon din Kiev. Sărbători fericite! i se transmite voios din Ucraina. Abia atunci am realizat amîndoi că era Vinerea Mare și eu, puțin amețit de alcool, m-am grozăvit din nou: Lasă, Halea, iau eu păcatele... Le-am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și eram fericiți. Pe la miezul nopții, Halea primește un telefon din Kiev. Sărbători fericite! i se transmite voios din Ucraina. Abia atunci am realizat amîndoi că era Vinerea Mare și eu, puțin amețit de alcool, m-am grozăvit din nou: Lasă, Halea, iau eu păcatele... Le-am luat și de dimineață m-am trezit dat afară din serviciu. Bine că a trecut totul, spun incolor. Încă nu trecuse totul. Halea trebuia să nască și noi uitasem de poveștile acestea tare urîte. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și eu, puțin amețit de alcool, m-am grozăvit din nou: Lasă, Halea, iau eu păcatele... Le-am luat și de dimineață m-am trezit dat afară din serviciu. Bine că a trecut totul, spun incolor. Încă nu trecuse totul. Halea trebuia să nască și noi uitasem de poveștile acestea tare urîte. A venit ministrul la noi și ne-am desfătat cu cele mai alese bucate ucrainene, făcute de Halea. S-a străduit enorm, deși era pe punctul de a naște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Bine că a trecut totul, spun incolor. Încă nu trecuse totul. Halea trebuia să nască și noi uitasem de poveștile acestea tare urîte. A venit ministrul la noi și ne-am desfătat cu cele mai alese bucate ucrainene, făcute de Halea. S-a străduit enorm, deși era pe punctul de a naște. Eu i-am atras atenția că iarăși este Vinerea Mare. De data asta iau păcatele eu, a spus femeia rîzînd. Sîmbătă la prînz a născut un copil alb ca zăpada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
copil alb ca zăpada. Mmm, nu-i chiar o tragedie. Și încă cum! Toți șușoteau pe la colțuri, deși nu era picior de bărbat alb pe acolo. Diavolul își băgase coada și mă tot gîndeam cu cine si în ce împrejurări Halea... A trecut mult timp pînă... Acum sînt prevăzător. Nu prea sînteți ateu... La drept vorbind, nu prea. În noaptea Învierii noi mergem la biserica ortodoxă Sfîntul Nicolae. Atunci ne întîlnim acolo, spun întinzîndu-i mîna confratelui meu întru credință. Bucuria Învierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
3,20) și îi ocrotește pe cei ce stau departe de societatea ariană, în timp ce zeii locuiesc la răsărit, Rudra sălășluiește la nord (i. E. Himalaia). El e exclus de la sacrificiul soma și primește doar ofrande alimentare care sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
io mă omor după dovlecei cu carne. Mănânc la prânz ca un spart, după aia, seara, dau o raită iarăși pe la frigider. Când-colo, dovleceii mei... nu mai rămăsese nimica din ei. Mă duc la cumnată-miu’, mă, tu i-ai halit? Dă unde? Ia mai uită-te odată, că acolo trebuie să fie! Scotocesc io iară și, într-adevăr, să mă bată Moș Crăciun dacă mint, era undeva, în fundul raftului, o cutiță de conserve mică al dracului. Bag-seamă că strachina cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
el. Al tău. Dreptul primului venit. Cândva am turnat rumeguș peste iarbă. Să stabilim unde e tușa. Nu știam că cel care măsoară are dreptul să conducă. - Stinge țigara, Batore, că jucăm ca profesioniștii! Trebuie să duci o viață sportivă, hali-ți-aș bașcheții! Porți făcute din tricouri. Noi jucăm în pielea goală, ăștilalți cu tricour’li pă ei. Crețane, treci în poartă! Cu schimbu’, un gol fiecare! Să nu le lași, că ești de căcat dacă iei golur’li că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om de proastă calitate. Câteodată vine pe aici și mănâncă până borăște. Când îl văd cum halește, îmi spun că n-o să mai bag în veci ceva pe sub nas. Ca la filmele porno. Primele minute, ai regula tot pe o rază de zece kilometri. Apoi următoarele zece îți dorești să fii impotent. Să borăști - semn al virilității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
amatori. Bă scârbelor, cu mandea nu se glumește. Vei spune și laptele pă care l-ai supt de la țâța mă-ti, bă! Ați priceput? Băgați-vă biiine în cap ce vă spun acum. Ascultă comanda la mine că te-am halit! Priceput? Ridicați piciorul drept sus. Așa! Mai sus! Așa! Buuun. Care dintre voi va lăsa primul piciorul pe dușumea, își va pierde capul. S-a înțeles? Dar fiindcă eu sunt un om bun și înțelegător, îl voi ierta dacă va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numai pui la rotisor, îi luam, erau aranjați frumos în cutiuțele lor de plastic, aveau și cartofi la cuptor, a-ntâia, rumeniți și ei tot în cutiuțe de-lea, îi puneam în coș, dar nu ne duceam la casă, îi haleam acolo-n magazin, beam și bere, pe urmă ne duceam la raionu de femei și de-ai dracu ne ștergeam pe mâini, de grăsime, pe rochiile de damă, alea mișto și scumpe. O duceam de milioane, ce mai, rai. Unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu ce să-ți potolești burta... Traiul ăsta dulce a ținut vreo două-trei săptămâni sau o lună, cei trei nu știau prea bine, ei nu se oboseau să numere zilele scurse, pe ei îi interesa momentul, să aibă ce să halească și ce să bea, suprema lor filosofie era să stea cu burta la soare, să nu facă nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu multă vreme În urmă: aveam vreo 24 de ani, mi se părea a fi Îndrăgostit de o domnișoară de vârsta mea, dar mult mai uzată de cele din jur, mai „bătrână”, În sensul anemic al „capacității ei de a hali candoare”, cum defineam eu odată cunoscuta, banala „poftă de viață”. („Hrana noastră reală, spuneam, este candoarea, rechini ai candorii ce suntem, aliment care, ca și caviarul beluga, e scump și rarisim și, când Îl găsim purtat de-un „oarecare”, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
candoarea, rechini ai candorii ce suntem, aliment care, ca și caviarul beluga, e scump și rarisim și, când Îl găsim purtat de-un „oarecare”, ne afundăm cu botul invizibil și lacom În vintrele lui nevăzute - nevăzute ca și sufletul! - și „halim”, halim cu o poftă absolut dizgrațioasă, nu rareori uităm să ne ștergem la gură... adică: ne „Îndrăgostim”, ne „Împrietenim”, ne „emoționăm realmente” și ne este dor de „cineva”, lăsăm toate treburile urgente la o parte; ba, descoperim cu o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rechini ai candorii ce suntem, aliment care, ca și caviarul beluga, e scump și rarisim și, când Îl găsim purtat de-un „oarecare”, ne afundăm cu botul invizibil și lacom În vintrele lui nevăzute - nevăzute ca și sufletul! - și „halim”, halim cu o poftă absolut dizgrațioasă, nu rareori uităm să ne ștergem la gură... adică: ne „Îndrăgostim”, ne „Împrietenim”, ne „emoționăm realmente” și ne este dor de „cineva”, lăsăm toate treburile urgente la o parte; ba, descoperim cu o anume stupefacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
minte să mănânc abstracțiuni, cu atât mai puțin elemente morfologice. Sunt, se vede treaba, un caz izolat! În țara noastră, în care nimeni nu moare de foame, sunt totuși unii cărora alimentele comune li se par neîndestulătoare. Și atunci, ei halesc părți de vorbire, bucăți din fondul lexical, concepte. Le devorează pur și simplu în orice anotimp, proaspete sau conservate. Așa de pildă, cineva îmi semnala că un mare romancier român utilizează maximum 500 de substantive. Au rămas numai cele indigeste
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
trebuie să mai ai doar puțină răbdare, atât, doar puțină, încă o săptămână sau o lună. De fapt, străinul așteaptă. Așteaptă ca tu să nu mai ai ce să-i oferi. Deja te-a consumat în toate felurile, te-a halit și pe post de desert în seara aia în care era puțin amețit. Și uite că totuși mai găsește câte o fărâmă din tine, numai bună de ciugulit. Iar apoi vine despărțirea. Asta durează. Câteva luni. Poate chiar un an
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pă cineva. Acuma înțeleg că sunteți supărat la maxim' și că toate bănuielile au căzut pă mine, da' ia gândiți-vă nițel. A avut vreo supărare doamna? I s-a înscenat vreun flagrant, ceva?" Nu. Atâta mai trebuia, că te haleam cu fulgi cu tot!" "Păi vedeți!" "Ce să văd, mă? Tu ești capiu? Pă banii ăia e scris clar cu creionu': mită." "Cu creionu'?", ciuli urechile domnul Ciucurel. Da' ce, ăștia dă la denea scrie cu creionu' pă bancnote? Am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]