2,290 matches
-
scaun gata să cadă și privirile li s-au Încrucișat. În realitate, Vasile nu de la chelner ținea să Își ia rămas-bun În felul acesta, voia pur și simplu să Îi fotografieze pe cei doi, să se asigure că nu avusese halucinații, că nu vinul stârnise În el toate câte le auzise stând cu ochii Închiși și ascultând. Dar poate că Ionela era Într-adevăr cherchelită, pentru că imediat și-a reluat poziția belicoasă În fața lui Cristian, iar Vasile a ieșit, credea el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
l-ar fi auzit cineva ar fi rămas Împietrit de frigul pe care Îl răspândeau În jur vorbele lui. Și-a dat seama că vorbea cu o voce de copil, pe un ton grav, poate că muzica râului Îi dădea halucinațiile secrete ale lucidității. Poate că aidoma șezuse și Heraclit și meditase, În noapte, ca să Înțeleagă zădărnicia. Fericit a fost acel Heraclit când a pătruns lipsa de Înțeles a lucrurilor și a ignorat zeii. S-a ridicat și nu a simțit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
steroizi. „Steroizii te îngrașă și te balonează, nu poți să dormi și devii foarte irascibil. Este unul din cele mai oribile droguri de pe lume. Într-o noapte, când cântam în Sheffield, steroizii mi-au găurit stomacul. Aveam hemoragie internă și halucinații. Ce-o fi crezut publicul?”, a mai declarat Stewart. Deși afectat de consumul steroizilor, Rod Stewart a recunoscut că nu a renunțat definitiv la această metodă pentru salvarea vocii sale: „Încă folosesc steroizi cam o dată pe an, atunci când n-am
Vezi motivul pentru care bărbăția unui vedete rock a fost afectată by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72302_a_73627]
-
cu o eliberare de coșmare. Iar "omul norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă a imaginarului, de organizarea epică a trăirilor, a obsesiilor și halucinațiilor, amestecate până la indistincție cu banalul cotidian. De aceea romanul se citește cu pasiune, pentru că "întâmplările" se detașează într-o asemenea măsură de personalitatea eroului-povestitor, încât eșecul existențial afirmat aici devine o parabolă a condiției umane în genere. Omul pierdut se
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
are loc simultan, "în chip de revelație, ca la visători", ceea ce permite ca romanul să poată fi citit începând de oriunde, chiar de la ultima pagină. Coerența - atâta câtă este - e asigurată de forța viziunii, polifonia poematică, de concretețea molipsitoare a halucinațiilor și fantasmelor, printre care obsesia morții ocupă un loc central. Moartea, sub orice formă și-ar face simțită prezența, exercită asupra omului pierdut atracția ultimei întrebări fără răspuns, este marele mister în fața căruia vălurile iluziei alunecă unul câte unul, lăsând
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
neverosimile, nu? Dar am fost întotdeauna atent ca infrastructura dramatică să fie foarte adevărată. Mai ales forța detaliilor, la mine, e foarte tare, forța detaliilor, care e și forța mea de talent, adică e o profuziune de detalii concrete, în mijlocul halucinațiilor cele mai... Autorul redă detalii, și atunci lectorul zice: "E cam dementă chestia, dar uite ce exact e totul, cam așa se-ntîmplă, nu?" Ei, asta e nu numai meseria de prozator, dar este și forța de a te păstra lucid
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
rezervor de energii stihiale, lumea rustică e în realitate obiectul unor apocalipse. Vitalitatea primară nu e decît o mască a unui irevocabil final. Fenomenologia existenței curente ea însăși cade pradă acestei ofensive a materiei ce se degradează pînă la hotarele halucinației. Călcîiul de bărbat seacă în bocanc, salcîmii se umplu de rîie, oglinzile în pereți se sufocă de tămîie, se desprinde smalțul de pe dinții fetelor, pălăriile pe capetele bătrînilor sînt de smoală, în gura femeilor cînd cască intră muște și fluturi
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
lor, precum și sentimentul morții, liniștea pe care le-o aduc cimitirele, obiceiurile ciudate, teatralitatea gesturilor cu care îi deconcertează pe ceilalți, lipsa unor alte ființe umane de care să se simtă realmente apropiați, trăind neomenește de singuri, conștiința propriei valori, halucinațiile, înclinarea către visare, sentimentul înfrângerii, confuzia ori vlăguirea nevrotică. În ciuda acestor numeroase pattern-uri atitudinale care se suprapun și care îi plasează în zona marginalității și a eșecului, cei doi se situează la extremități diferite. Deși entuziast lăuntric și capabil
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
lui Hamsun, la care psihologismul capătă și implicații morale, cinstea și demnitatea fiind sacrificate cu greutate pentru potolirea foamei. La Hamsun, scufundarea în subrealitate se face într-o manieră sadică, despuiată de orice poezie, chiar și mirajul viselor sau al halucinațiilor fiind întunecat, purtând în fundal și accentuând realitatea cumplită. Ca în tablourile lui Edvard Munch, cu care au fost ilustrate unele ediții apărute în limba engleză. Altfel stau lucrurile în cazul lui Fântâneru ale cărui pagini debordează de imagini luminoase
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
sunt mai degrabă de natură interioară, putând fi așezat sub semnul unui bovarism metafizic, creației de sine întru idee. Nevoile sale psihologice sunt consecințe ale eforturilor conștiente: "mă laud că senzațiile mele derivă din "idei" (p. 103). Dacă la Hamsun halucinațiile aveau un mobil de natură biologică, la Fântâneru visul și halucinațiile vin să susțină eforturile de a se transporta într-o (sub)realitatea construită conștient, triumful irealului presupunând ignorarea disprețuitoare a realității: "Pierdeam simțul lucrurilor pas cu pas. Îmi părea
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
unui bovarism metafizic, creației de sine întru idee. Nevoile sale psihologice sunt consecințe ale eforturilor conștiente: "mă laud că senzațiile mele derivă din "idei" (p. 103). Dacă la Hamsun halucinațiile aveau un mobil de natură biologică, la Fântâneru visul și halucinațiile vin să susțină eforturile de a se transporta într-o (sub)realitatea construită conștient, triumful irealului presupunând ignorarea disprețuitoare a realității: "Pierdeam simțul lucrurilor pas cu pas. Îmi părea viața un joc, un rit al fanteziei (...) Mă proclamă liber, nimănui
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
tactilității, în adevăratul mobil al gîndirii plastice și în sursa reală a creativității. Chiar dacă formele, tehnica și materialele invocă, de multe ori, protoistoria și universul etnografic, lumea vegetală sau diverse obiecte de-a gata, printr-un mimetism dus pînă la halucinație, orice implicare simbolică sau metafizică este cu desăvîrșire exclusă. El nu caută aura obiectelor, nu propune lecturi inițiatice și meta-obiectuale, ci încearcă să trezească și să împrospăteze măreție ignorată a unor forme aparent familiare și resursele nemărginite ale unor structuri
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
ani/ Care mai simte gustul pîinii,/ Mireasma vîntului.// încîntarea este soră/ Cu vinul din Arcadia.// Pînă acum ai trecut/ de trei ori styxul,/ Iei drumul de la capăt/ De fiecare dată" (De la capăt). Sufletul e cuprins de vertij. Se instalează o halucinație pe materia civilizației care se-nchide în cerc vicios: Voi mai avea clipe,/ Voi mai avea trup?// Zile încep să dea în afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă a traficului de plusvaloare din care Fleda, la început, fusese exclusă), chipul odios al Fledei, predător și-n același timp răbdător, transpare dintr-o dată ca o halucinație tactilă: Este o scriere care nu are sfîrșit și care nu trăiește decît din propria figură. Referințele livrești ale acestor texte sînt Blanchot, Bataille sau Beckett, adică intelectuali francezi de stînga... Aici, însă, pe serpentine, alș reușește să iasă din
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
nemiloase. * ...toate și-au recăpătat violența în momentul în care această emoție, dispărând, s-a dovedit că nu venea de pe pământ... * Înainte să se metamorfozeze în obiecte care nu mai suportă seducția, iluzia, aparența, cuvintele îți prelungesc visele în confuzia halucinației, acest precedent necunoscut al lumii. Apoi devin reale, adică în prelungirea lumii. Tot ce se manifestă în prelungirea lumii atestă soluția obiectivă a fatalității la întrebarea dacă lumea ne include, se organizează în funcție de un necunoscut amenințător sau își presimte sfârșitul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prisma bunului-simț al omului simplu, tatăl, amăgit cândva de comunism, trăiește o dramă, și, când își arde carnetul de partid, își arde, înșelat, o parte din viață, băiatul, distanțat de amândoi deși îi înțelege pe amândoi, trăiește istoria la limita halucinației, ceea ce nu-l scutește de duritatea experienței concrete. Fratele terorist vede România revoluției ca pe un infern primitor. Și, în fine, colonelul de securitate și groaznica lui soție o trăiesc de pe versantul celălalt și devin niște personaje de tot râsul
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
futuriste cu tradiția milenară a creștinismului. Ce altceva înseamnă paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în vecinic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea tăcută, dar teribilă metafizică, halucinația obiectivă a duhului, apocalispul într-un cuvînt, extazul este caracteristica amînduror tendințe, care nu sunt decît una și aceeași, căutarea patetică a eului?"24 Credința aceasta, în unitatea ortodoxismului și modernismului, i-a justificat, prin urmare, lui Paul Sterian manifestările
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
îi reprezintă. Poate să-i contrazică cineva? Mă tem că nu. Una din zilele unui trăitor din orașul București poate să fie cam așa. Pe la șapte dimineața, bubuitul baroaselor și zgomotul infernal al unui pickamer mă aruncă direct pe pereți. Halucinațiile îmi fac vraiște creierii. Mi-am pierdut casa? Locuiesc pe un șantier? De cînd? De ce? Mă demolează cineva? Ceaușescu n-a murit? Doamne, nu mă lăsa îmi șoptesc, tremurînd, în barbă. Și dau draperia la o parte. Privesc și simt
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
o fac. Acum un an și jumătate am fost în sudul Franței și am văzut Mediterana pentru prima dată. Era o dimineață de un calm absolut, cu un cer neverosimil de limpede, se vedea până departe. Am zărit, la limita halucinației, Pirineii. Soarele nu se ridică prea mult în noiembrie, așa că valurile infinitezimale sclipeau până la orizont. Am rămas nemișcat câteva ore bune. Când am plecat, mi-am zis că am să scriu din nou. Dar, chiar și în vremea cât n-
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
elitismul inerent al poeziei, nu știm să le punem în funcțiune - aristocratic - nici pe unul, nici pe celălalt. Sau deoarece poezia care se naște din poezie ne trimite constant cu gândul la text și mai niciodată la stare ori la halucinație. 3 Speranța oricărui cronicar literar - deseori disimulată în tot soiul de pledoarii estetice neutre - este ca volumele pe care le recomandă explicit și entuziast să ajungă cumva sub ochii avizi și confienți ai cititorilor. În bibliotecile cu polițe încărcate ale
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
a dezordinii care exercită o irepresibilă se-du-c-ție. Văzută de la distanță și suspendînd pentru o clipă orice criteriu moral, această acțiune colectivă are și o expresivitate spontană. Ea reușește să dea trăirilor coordonate noi. Transformă tensiunea în oroare, și privirea în halucinație.
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul și umanul se intersectează și sfîrșesc prin
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga mărea întunericul/ și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între clapa albă și clapa neagră// această seară e fără sfîrșit/ se strecoară sub
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
treia mână, faptele fiind relatate de surse diferite, creditabile ori nu, de martori oculari nesiguri pe ei (l-a văzut Tică Dunărințu pe Moise omorându-l cu mâna lui, în Balta cu stupi, pe Manoilă sau totul a fost o halucinație?) și de agenți manipulatori care le modifică, subtil, conturul. Realitatea nu mai este scanată de un narator impersonal, neimplicat; ea devine un produs al subiectului care a trăit-o și o narează. și din această perspectivă, Moise rămâne protagonistul cărții
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]