203 matches
-
sunt monotone și prezintă frecvent reacții de neliniste și idei delirante polimorfe, în cadrul unei depersonalizări. Pot institui conduite de autoagresiune și automutilare cu mod de efectuare și motivații ce par neânțelese, dar care evoca tulburări psihopatologice (halucinații sau dezvoltări delirant halucinatorii). Ideile suicidare sunt aberante în raport cu lumea dinafară, lumea reală și au un caracter criptic. Anxietatea schizofrenului este atipică putând oscila în ceea ce privește intensitatea. Diagnosticul de schizofrenie cu debut depresiv melancolic nu se poate pune la primul puseu. Se poate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
maniacală de exciație psihomotorie are un aspect atipic, lipsita de o veritabilă euforie,iar fuga de idei este incoerentă. Starea de excitație este mai degrabă ciudată decât amuzantă, se manifestă prin înstrăinare față de mediu, steriotipii de mimică, activitate delirantă și halucinatorie, agresivitate, teamă, stupor, negativism, catalepsie, tulburări vegetative (Pirozynski et al, 1994). Mai rar poate îmbrăca aspectul euforiei cu agitație psihomotorie, extrovertire, fugă de idei. Bolnavul are o instabilitate emoțională este iritabil și apragmatic. Agitația sa este dezvoltată și alternează cu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
află elemente psihoproductive, care pot determina aspectul clinic al celor dintâi, succesiunea și uneori variația lor extremă (de la stupor la agitație și raptus agresiv sau suicidar). Delirul catatonic (apropiat de cel oniric) pare să fie impulsionat de o intensă activitate halucinatorie cu experiențe terifiante de fragmentare corporală sau idei fantastice. poziție fetală o perioadă lungă de timp, aparent fără a obosi și având mimică stersă. Formele catatonice după Ey sunt următoarele : - marea catatonie: în care bolnavul intră intr-o imobilitate totală
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
simplă reinserare socială (Constantinescu, 1976). Tabloul dominant este cel paranoid, cu delir tinzând spre sistematizare și spre aglutinare în tematica delirantă a conflictelor psihologice prepsihotice. în cadrul acestei forme trebuie adusă în discuție și controversata problemă a apartenenței nosologice a psihozelor halucinatorii cronice în cadrul schizofreniilor. încă Kraepelin consideră parafrenia ca o afecțiune separată din rațiuni semiologice (predominanța tabloului halucinator și delirant asupra dezorganizării psihice) și prognostice (o mai bună conservare și adaptare a pacienților). Cu toate că unii autori (printre care Mayer-Gross, 1969
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
întunecare a câmpului conștiinței, însoțite de amenințări de suicid și/sau omucidere, cât și oscilația dintre aceste două posibilități; de o manieră generală vorbind, existența unei situații de criza. - prezența halucinațiilor imperative, a intuițiilor și actelor sugerate omucidare, a provocărilor halucinatorii, a sentimentelor anxioase de insecuritate sau de persecuție care creazaă o impresie de pericol, a ideilor delirante de autoacuzare, de otrăvire, de prejudiciu, de gelozie, hipocondriace, de misticism, de legitimă apărare, de revendicare sau răzbunare la cei care se consideră
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mai ales din mediul familial sau în cazul în care subiectul se află într-o colectivitate care conferă un statut deosebit (stagiul militar). De cele mai multe ori debutul medico-legal la schizofrenici nu pare să fi fost impus de o tulburare delirant halucinatorie ci mai mult de comportamentul bizar, de multe ori fantastic în conținutul gândirii, fără o motivație comprehensibilă și fără reprezentarea consecințelor social-juridice care decurg din faptă. De obicei, diagnosticul se pune chiar pe caracteristicile infracțiunii, după modul de comitere al
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
acest subiect (cele mai documentate par să se regăsească în literatura de limbă germană), datele găsite de noi par să fie în consens cu cele generale, admițâ ca principal suport pentru comportamentul agresiv sau violent amenințător experiențele delirante sau/și halucinatorii ale subiectului în cauză. Ele par să sugereze de o manieră pertinentă că pe măsură ce boala progresează, iar trăirile psihoproductive tind să devină tot mai bogate și mai complexe și mai irezistibile, riscul apariției unor conduite periculoase este în creștere și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
să subliniem interesul moleculelor recent sintetizate care interferează cu un minimum de neuromediatori și sunt lipsite de efecte anticolinergice. Avantajele unei asemenea asociații par să fie evidente mai ales pentru Nomifensine, Viloxazine, Amineptine și Mianserine. 2. Creșterea sau reapariția manifestărilor halucinatorii și delirante. Frecvente dacă se recurge la Imipramină ele ar fi mai reduse, se pare, cu Clomipramină și Amitriptilină. Ca o consecință practică, dacă se dorește totuși această asociere, ultimile două ar fi mai recomandate. Nu este mai puțin adevărat
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
bolnav diminuînd riscul pasajului la act la un schizofren aflat în perioada de debut a tratamentului. Se știe că în această etapă a tratamentului un hebefren "dezinhibat" poate să treacă printr-o perioadă în care agresivitatea, impulsivitatea, episoadele delirante sau halucinatorii pot să-l împingă la conduite aberante frecvente. 2. Pe locul al doilea în ordinea frecvenței stă asocierea unui neuroleptic dezinhibitor cu un neuroleptic antipsihotic. Rațiunile asocierii ar fi prezența elementelor delirante și/sau halucinatorii la un bolnav tratat pentru
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
agresivitatea, impulsivitatea, episoadele delirante sau halucinatorii pot să-l împingă la conduite aberante frecvente. 2. Pe locul al doilea în ordinea frecvenței stă asocierea unui neuroleptic dezinhibitor cu un neuroleptic antipsihotic. Rațiunile asocierii ar fi prezența elementelor delirante și/sau halucinatorii la un bolnav tratat pentru un sindrom deficitar. Asocierea este ilogică, cel puțin în teorie, din cauza efectelor opuse a substanțelor asupra acelorași receptori dopaminergici. în plus, există riscul pierderii avantajelor terapeutice ale primului (reluarea activității, ameliorarea indiferenții sau a apragmatismului
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
clasice a unor elemente deficitare. și în aceste condiții proprietățile antagonice ale substanțelor acționează competitiv pe același receptor țintă: asocierea apare din nou ilogică. Riscurile sunt fie lipsa de răspuns: receptorii postsinaptici sunt oricum blocați, fie reluarea fenomenelor delirante și halucinatorii însoțite de o creștere a anxietății. Sigurul lucru care poate fi făcut este diminuarea posologiei, elementele deficitare fiind adesea un efect secundar al antipsihoticelor care blochează receptorii postsinaptici dopaminergici (DA1). De remarcat că adesea bolnavul se schimbă cu toate acestea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
fi aplicată situațiilor concrete reale, cum ar fi căutarea unui loc de muncă, căutarea unei locuințe, întâlniri cu prietenii ș.a. 3. Dezvoltarea strategiilor de adaptare. Este bine cunoscut faptul că pacienții psihotici dezvoltă spontan diferite strategii de adaptare la fenomenele halucinatorii sau interpretative (Romme și Escher, 1989). Scopul terapiei este de a defini care sunt factorii de mediu care declanșează și mențin simptomele psihotice. Se stabilește o colaborare în scopul diminuării simptomelor și consecințelor lor prin diferite tehnici particulare. Strategii de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nu-l poate controla, jurnalul intim al sinucigașului e mai puțin un document al dispariției - așa cum jurnalul scrierii unei cărți e un „document al creației” -, cât o dâră, o urmă, o aură a mecanicității actului suicidar În sine. Repetitiv și halucinatoriu, jurnalul sinucigașilor e Însă arareori unitematic. La o lectură normală, sinuciderea nu e - nici la Virginia Woolf, nici la Pavese, nici la Drieu la Rochelle - subiectul exclusiv al mărturisirii. Aceasta are mai degrabă rolul unui suport, al „suveicii” atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cunoașterii și mecanismele silogistice ale rațiunii (obligatorii în toate științele) nu sunt suficiente, începe spectaculos funcția cognitivă a artei. Poezia își asumă, nu rareori, un demers inițiatic, un rol percutant. Vizionarismul unui Rimbaud prodigios, sprijinit pe "dezordinea" programată "simțurilor" vizionarism halucinatoriu tinzând spre iluminări și absolut era o preocupare de "Savant suprem". Relevantă, de asemenea, e o constatare a lui Nietzsche, contemporanul său: "Artistul, față de orice manifestare nouă a adevărului, contemplă totdeauna cu încântare ceea ce a rămas încă învăluit (...) Când, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aceasta; Dar am plâns cât o femeie și cât un bărbat la un loc; O aripă de vrabie este pleoapa mea dreaptă, Cineva îmi spune că bate de rău Și frică mi-e de tot ce mă așteaptă. Același limbaj halucinatoriu, consecvent oniric imprimă scenariilor din Inima reginei (1971) accente esoterice imprevizibile cu tangențe în epopeile medievale franceze și germane; ecouri se semnalau la noi, anterior, la Eminescu, mai târziu la Emil Botta, la Virgil Gheorghiu ori la uitatul Simion Stolnicu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o vedenie nocturnă (o halucinație a nopții, o năzărire de vis), dar Menelau nu poate fi convins, el se îndoiește de propria percepție și se întreabă dacă nu cumva și-a pierdut mințile. Să fi căzut oare într-un delir halucinatoriu, sursă a unor năluciri amăgitoare? Pe Menelau îl înfioară, îl înspăimântă existența acestei duble Elene, a acestor două trupuri (soma) neînchipuit de asemănătoare. În ciuda încercărilor Elenei de a sublinia deosebirile dintre femeia reală și eidolon-ul ei, fantoma trimisă în Troia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de pildă, oare nu admiră el tocmai această esență deopotrivă fizică și metafizică a teatrului, strălucit materializată de actorii-dansatori din Bali? În fața spectacolului acestora, Artaud are sentimentul că asistă la intrarea în scenă a unor fantome de a căror forță halucinatorie se simte acaparat, că vede evoluând - pe scena devenită un soi de „loc al aparițiilor” - niște „arătări dintr-o altă lume”, niște „fantome de pe lumea cealaltă”. Ca și la indienii tarahumara, extaziați de faptul că, în sfârșit, „Ziua cea mare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din Bali, actorii-dansatori „ne apar mai întâi ca niște personaje spectrale”. Prima piesă „debutează prin intrarea în scenă a unor fantome” și, chiar din această clipă, avem revelația esenței pure a artei teatrale, căci personajele sunt „văzute din unghiul aspectului halucinatoriu propriu oricărui personaj de teatru”. Starea spectrală nu are însă nimic de-a face cu evanescența, spectacolul balinez remarcându-se, dimpotrivă, printr-o incredibilă profuziune a materiei, printr-o abundență a elementului material, care, de altfel, favorizează nașterea dublului. Actorul-dansator
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al unei tulburări bipolare; - cronologia tulburărilor prezentate de către o adolescentă de 17 ani și jumătate este de asemenea foarte evocatoare în diagnosticare unei erotomanii și a bipolarității. Temele delirante sunt erotice, de iubire, focalizate asupra unui adolescent deosebit. Unele mecanisme halucinatorii cenestezice se regăsesc în acest context de exaltare sexuală. Dispoziția este de asemenea exaltată, euforică, fiind înlocuită uneori de o tematică depresivă. Debutul a fost brutal. Pe de altă parte, simptomatologia actuală a fost precedată, se pare, de o perioadă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
marcate alternativ de perioade de anorexie, dar mai ales de bulimie, ceea ce o expunea pe Christine glumelor răutăcioase ale celorlalți. Bulimia a devenit mai accentuată odată cu debutul simptomatologiei depresive. În antecedentele familiale, o mătușă din partea tatălui a prezentat un sindrom halucinatoriu la vârsta de 35 de ani, iar mama Christinei a fost tratată pentru o depresie provocată de gelozie. Datorită apariției tulburărilor psihopatologice la puțin timp după prescripția nifedipinei, a apariției lor neașteptate, a formei ușoare a sindromului Raynaud, tratamentul cu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
terapeutului. Deși cele mai multe „fenomene hipnotice” pot apare spontan în afara hipnozei următoarele efecte pot fi produse prin sugestie, fie în heterohipnoză, fie în auto-hipnoză: relaxarea; comportamentele ideomotorii (de ex. levitația brațuluiă; comportamentele ideosenzoriale (de ex. analgeziaă; amnezia; sugestia post-hipnotică; regresia; comportamentele halucinatorii. Inerent în discuția anetrioară asupra hipozei este punctul de vedere conform căruia hipnoza nu este un tip de psihoterapie în sine, ci un catalizator care promovează alte tipuri de terapii și tratamente prin facilitarea efectelor ca urmare a sugestibilității crescute
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
-o cu un ,,ochean întors". Ochiul lăuntric cu care privește naratorul-personaj în propriul său interior nu trădează trăirile personajului, ci halucinațiile, viziunile lui. În incipitul romanului Întâmplări în irealitatea imediată, observăm că naratorul-personaj are experiența unor fenomene vizuale, de tip halucinatoriu, fără existența unor stimuli senzoriali, astfel, conform teoriei lui Jaspers, forma devine mai importantă decât ceea ce vede pacientul, anume conținutul halucinației. Aceste viziuni-forme creează lumea irealității imediate, prin care naratorul se salvează, reușind să o organizeze coerent, mimetic, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
balon scăpat din mâna unui copil. În câteva clipe statuia deveni o simplă pată albă în cer, cât pumnul meu. Vedeam acum distinct două persoane albe, ținându-se de mână și alunecând pe cer ca niște schiori 234 . Aceste proiecții halucinatorii al căror motiv central este zborul vor mai apărea și în scrierile ulterioare ale autorului. Personajul lui Blecher crede blagian în zbor, văzând în acesta posibilitatea de a ,,stăpâni zarea", cauta asemena lui Brâncuși esența zborului, zborul ca fericire. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
seamă, deveni pentru el întruchiparea Gloriei și o numi Dulcineea del Toboso."192 Din ce anume derivă simetria Don Quijote-Ladima? Explicația, primă și evidentă, ar fi că ambii eroi sunt incapabili să interpreteze corect realitatea, fiindcă sunt măcinați de pusee halucinatorii. Într-un binecunoscut studiu consacrat scriitorului iberic, G. Călinescu observă la Cavalerul Tristei Figuri incapacitatea maladivă de a percepe și interpreta realul. Aceste adevărate crize ale noțiunii de real sunt substituite de un ideal. Quijote este mefient față de perspectiva prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
controlului conștiinței, a amplasării în perspectivă a diverse puncte de vedere, aspecte deformate ale simțului critic (credință delirantă în paranoia, unde sistemul de interpretare reneagă probele exactității și rămâne refractar la orice controverse; indiferență a paranoicului față de singularitatea experienței sale halucinatorii, care are, pentru el, valoarea de realitate). ▪ În nevroze, dimpotrivă, este atins numai un singur sector al personalității: ritualism al obsedaților față de un obiect sau altul; angoase provocate de o anume situație, în nevroza fobică. Cursul gândirii, însă, rămâne intact
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]