5,969 matches
-
joc al aleatoriului, care impune nevoia unei atitudini vigilente. Tonul e sarcastic-abrupt, aproape brechtian: "Din scădere/ în scădere - Istoria care-mi spune că/ n-ar pune mîna în foc că lumea avu neapărat nevoie/ să se nască Ginghis sau Napoleon Han. Pare-se/ vrăjită de imensitatea pustiului/ Istoria a început a delira așa că/ ai grijă getule nu închide ochii/ nu ațipi aici spunîndu-ți tu însuți noapte bună/ pentru că te va absorbi neantul precum/ o inevitabilă ospitalitate absolută în/ misterul de o
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
coincide cu o primă etapă a raportului mit-literatură, atunci cînd există o preeminenta a supranaturalului, în Iliada, de exemplu; fantasticul ar corespunde unei a două etape, în care adevărul mitului este un adevăr "obosit", ca în nuvelă lui Caragiale, "La hanul lui Mînjoală"; straniul marchează etapă a treia în care semnificația mitică e negata de cauzalitatea logică. De la "sistem" la "proces", conceptele lui Todorov devin martorii "degradării" mitului, ai "schimbării de paradigmă". O astfel de schimbare, relevanță pentru trecerea de la cultura
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
cotidian, dar și al fantasticului, al ăntămplării senzaționale și aproape neverosimile. Povestioara care deschide volumul, "Muierile", rezumă ăntr-un fel această diversitate a scriitorului, chiar la nivelul construcției personajelor. Intrigă povestirii e plasată ăntr-o cârciuma de drumul mare, un fel de han, unde poposește un barbat ămpreună cu un copil de vreo opt ani. Băiețelul e luat de suflet, si de la istorisirea ănfierii lui se dezvoltă toată povestirea: tatăl adoptiv fusese ibovnicul mamei copilului pe durata plecării soțului ei an armata, pe
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
să ăndrepte râul făcut luând de suflet pe copilul rămas orfan. Până aici, povestea e perfect banală, desi colorată, ce-i drept, de tragismul simplu și mișcător al cotidianului. Spectaculos și neașteptat este felul an care istorisirea călătorului poposit la han este percepută și interpretată de două femei care o asculta, amândouă profund nefericite an căsătorie. Tonul moralizator al naratorului care o acuza exclusiv pe femeie, face din Masenka o ticăloasa și o păcătoasa, absolvindu-se aproape pe nesimțite pe șine
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
niște convenții, sînt numite: "să zicem că ăsta este castelul x...", cade o poartă care se transformă într-un nor de praf, în patul conjugal al părinților lui Alfons, patul în care va fi pro-creat protagonistul nostru. Sau: sîntem la hanul y, o plăcuță ne anunță locul acțiunii, Venta Quemada. Scenografii Irina Solomon și Dragoș Buhagiar au imprimat un anume ritm prin alternarea și delimitarea spațiilor, planurilor, a direcțiilor și traseelor personajelor (pe orizontală, verticală, diagonală). În fundal, drumul fără sfîrșit
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
de supraviețuire. În cartea de acum însă, mai mult decât în jurnalul, cât îl cunoșteam până acum, isi evocă copilăria în Viișoara dobrogeana, anii școlarității la Constantă a o Constantă arhaica, policroma, cosmopolita, cu puzderia ei de prăvălii, birturi și hanuri, cu viața negustoreasca însă lipsită de o viață literară și cultural, orașul în care îl are profesor de limbă română pe ardeleanul Ioan Georgescu, care făcuse studii de teologie la Budapesta și Viena și de litere și filozofie la Budapesta
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
și obiceiuri. Nimeni nu trăiește aici fără să cadă în cine știe ce greșeală. În fiecare cartier găsești din abundență cele mai revoltătoare obscenități... Cu cît un om este mai ticălos, cu atît este mai stimat. Nu va amestecați cu mulțimea din hanuri... Numărul paraziților este acolo infinit. Actori, măscărici, băieți efeminați, mauri lingușitori, efebi, pederaști, fete care cîntă și dansează, șarlatani, dansatoare din buric, vrăjitori, șantajiști, noctambuli, magicieni, pantomimi, cerșetori: aceasta e lumea care umple casele." Vorbele acestea de ocara, dar totuși
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
de alexandrinism stilistic, redutabil, pe care proza portugheză ulterioară nu l-a mai egalat. Caragiale, maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui Mînjoală, La conac, Kir lanulea, Calul dracului) optează pentru fraza arborescentă, pentru pitoresc lexical, pentru descriere - adică pentru tot ceea ce pînă atunci prozatorul repudiase. Stilistic vorbind, Caragiale devine un anti-Caragiale. Proza extrem de concisă, integral dialogată, intens orală începe să
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
cît de interesant, pe atît de ambițios - antrenînd 30-40 de cercetători pentru o perioadă de 2-3 ani - un Dicționar al ospitalității, lucrare care nu are precedent în spațiul cultural european. Vor fi definite și ilustrate aici noțiuni elementare precum găzduirea, hanul, banchetul, caritatea, darul, oaspetele, gazda, ospățul, pelerinajul, pelerinul, călătorul, pragul, străinul, vagabondul, vor fi prezentate și analizate marile opere ale ospitalității și tot aici își vor găsi locul noțiuni complexe precum ntertextualitatea, interculturalul sau învecinate politicului precum rasismul, xenofobia. Despre
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
se ridicase de la masă cu o carte în mînă îndoită și citi din ea fără să ne spună de cine este, doar agitîndu-și larg brațele teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la înfățișare, nici prea gras și nici
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
prea tînăr..." - Atenție, ne strigase Nichita, atenție acum! ca vestind o primejdie. " Sosirea lui în oraș nu stîrni nici o vîlvă și nici nu fu însoțită de ceva deosebit; doar doi țărani ruși, care stăteau în ușa cîrciumii de peste drum de han, făcură cîteva observații, privind de altfel mai mult trăsura decît pe cel ce se afla în ea. " Ia te uită, zise unul, la roata aia... Ce zici"... Era Dracul. Era Demonul. Era Cicikov, și cu el, Gogol!... Ei, - terminase Nichita
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
în manierism, eliminînd seria de trucuri ieftine care să stîrnească rîsul cu orice preț. Cafeneaua strînge laolaltă oameni, povești, istorii mărunte, afaceri, soluții pentru existență. Încurcăturile provocate nu sînt altceva decît sarea și piperul, ieșirea din rutină și plictis. Cafeneaua, hanul altor secole, devine martorul întretăierii unor destine, dedublărilor mascate sau nu, agitate din cînd în cînd de vîntul Canalelor, de freamătul apelor lovite de pontoane, de muzica ființei explodînd în canțonete sau arii celebre din opere italiene la fel de celebre. Atmosfera
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
un stadiu de împăcare cu lumea sau, dimpotrivă, unul de disjuncție ireconciliabilă prin suceală și definitivă prin moarte." patru sînt ceasurile în povestirea În vreme de război, al patrulea e anul rebel în Păcat, patru ceasuri ține rătăcirea în La hanul Mînjoală, a patra e clasa în care se poticnește Cănuță și personajul din Lanțul slăbiciunilor, după patru săptămîni și nu după șase se botează același Cănuță, dar mai ales, "patru kilograme de crap și o nevastă care crapă, sau mai
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
război sfânt - Jihad. Face parte din galeria sceleraților intangibili, a acelor casapi de mulțimi care, dacă ar încăpea pe mâinile victimelor, acestea, prea numeroase, nu s-ar alege fiecare măcar cu fărâma unei molecule din trupul său. Și nici Gingis Han, nici Tamerlan, nici Stalin, nici Hitler, Pol Pot ori Mao n-au putut fi aduși în fața unui tribunal și este cu totul îndoielnic ca acela ce dirijează " Frontul islamic împotriva evreilor și cruciaților" să împărtășească soarta balcanicului Miloșevici. Însă nu
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
Zvîrlindu-i o ochiadă castă/ Oooo! patrupeda mea nefastă" (Despre caracterul infect al panterelor). Ori își îngăduie - probă de virtuozitate - a relua cadența lui Octavian Goga, pusă în slujba dezabuzării, umplută cu fantasme grotești, blasfematorii: "Stăpîne nu mai pune moarte/ La hanuri decăzut albastre/ Nu pune moarte în himere/ Și-n mîțele iconoclaste/ În spații goale care cîntă/ În colivii, în hornuri frînte/ Nu pune moartea hoț de coarde/ În tot ce poate să cuvînte./ Fă-ne ostateci dacă-ți place/ Și
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător de semnificații salvate astfel de "spaima-mpotmolirii" în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult ori mai puțin alienantă, poezia ajungînd a semăna cu acele hanuri din Spania în care călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
care trăim, nimicnicia, deșertăciunea, zădărnicia. Aproape două ore, un actor, Bruscon-Iureș se agită, se consumă, se epuizează, se dă de ceasul morții pentru pregătirea reprezentației cu piesa sa, scrisă și jucată de el și de familia lui (vai!) într-un han murdar, într-o sală de dans improprie, într-un loc uitat de lume în care portretul lui Hitler este încă pe pereți (în anul 1984) și porcii se află într-o odaie vecină, într-un loc în care Shakespeare este
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
rost, ca un bostan uscat, uitat într-o porumbiște. Așa sînt eu croit". A ajuns la Damasc, care i s-a părut cel mai prăfuit, urît și murdar oraș din tot imperiul turcesc. După ce și-a lăsat calabalîcul la un han unde se vorbea grecește (și el știa această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Și acum mă emoționează un gînd: dacă și prin cortina de fier a pătruns energia uriașă a fenomenului teatral al anilor '60-'70, ce minune trebuie să fi fost trăită în libertate. Brook înseamnă un drum. Nu mă preocupă popasurile, hanurile, nu operele fundamentale, nu acelea de succes. Ci drumul. Mi-ar fi plăcut să stau o vreme cu Brook și apoi să mă pierd undeva, prin India. Alexandru Dabija, știu că dacă îți mai place ceva, acel ceva este cititul
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
dus multă vreme lipsa. Soarele te dogorea fierbinte, soarele sudului ale căror raze mi-au lipsit și pe care le-am dorit atîta.") A vizitat, aici, evident, Podul lui Traian sau relicvele sale, si, apoi, impresionat, s-a înapoiat la han. Cînd un francez care îl însoțea în călătorie îl roagă să-l învețe un cuvînt turcesc, naratorul îi recomandă cuvîntul bacșiș ("un cuvînt pe care îl veți auzi în orice clipă în Orient"). De la Orșova, a plecat cu același vapor
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
îi recomandă cuvîntul bacșiș ("un cuvînt pe care îl veți auzi în orice clipă în Orient"). De la Orșova, a plecat cu același vapor spre portul Giurgiu ("Giurgiu, ținta călătoriei mele, se află aproape de Rusciuc. Era încă noapte cînd am ajuns".) Hanul (hotelul) din Giurgiu era, bineînțeles, mizerabil. Dar află că, mai departe, în Moldova și Valachia, aceste insttutii de maximă utilitate lipsesc cu totul, călătorii mai avuți și de rang fiind găzduiți la mănăstiri sau la ispravnic, care ar avea datoria
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
iar acolo unde este ai prefera să nu fie, cafenelele arată cam murdare, iar în prăvălii se găsesc mărfuri aproape numai pentru cerințele paturilor de jos. Dar orășelul e, totuși, prietenos, locuitorii șunt oameni de treabă că toți valahii iar hanuri în care, faute de mieux, să poți petrece o noapte șunt destule". A urmat călătoria spre București care, datorită drumului desfundat cu totul (plouase de curînd) s-a demonstrat a fi Bucureștiul l-a impresionat prin numărul, mai întîi, al
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
redefinire a mijloacelor, o perfecționare a instrumentelor, întinerirea atentă a trupei, coexistența stimulatoare a celor trei generații din teatru. Poate și de asta Lucian Sabados, după ce a renovat sala "Toma Caragiu" a mai introdus un nou spațiu de proiecte: Teatrul "Hanul cu tei" - aflat într-o zonă istorică a Bucureștiului: Lipscaniul. De două ori pe săptămînă se joacă, într-un studio, spectacole ce țin de genul Kammerspiel. Pînă aici nimic neobișnuit. Cum ajunge spectatorul în micuțul studio? Străbătînd o clădire din
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
spiritul piesei, pentru a presăra emoție și tensiune, durere și bucurie, energii umane ce sînt provocate să erupă de Yasmina Reza, un suflu actoricesc total. Mai ales că trupa crede și în text, și în propunerea regizorului Cristian Juncu. Teatrul "Hanul cu tei": Conversație după înmormîntare de Yasmina Reza. În românește de Alex Leo Șerban. Regia artistică și ilustrația amuzicală: Cristian Juncu. Scenografia: Andreea Mincic. Distribuția: Claudiu Istodor, Raluca Zamfirescu, Ioan Coman, Alexandru Pandele, Lucia Ștefănescu, Oxana Moravec.
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
acum la vîrsta care, în principiu, nu mai îngăduia nici un fel de educație. în această categorie intrau nume ca Iosif Iser, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Lucian Grigorescu, Ion Țuculescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Anghel, Oscar Han, Constantin Baraschi, Vida Geza, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Romul Ladea, Ion Irimescu, Boris Caragea, Hans Mattis-Teutsch, H. Maxy, Jules Perahim, J. Podlipny, H.H. Catargi, Vasile Kazar, Alexandru Țipoia și încă multe altele, astăzi ignorate, dar de o remarcabilă valoare umană
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]