437 matches
-
să se bucure de expediție așa cum s-ar fi bucurat orice altă fată în împrejurări asemănătoare: libertatea totală de a-și alege ce voia. La început, ne-am mulțumit cu lucrurile principale (șosete, lenjerie, pantaloni lungi, pantaloni scurți, pijama, un hanorac de bumbac, o canadiană de nailon, unghieră, periuță de dinți, perie de cap și așa mai departe), urmate însă și de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball din lână, imitație Brooklyn Dodgers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o dată familiară, sugerându-mi că nici ea n-a dormit totuși cum trebuie. Mie mi-e mult mai ușor să cobor în Constanța, cu geanta ușoară de voiaj în care abia am strecurat cu repezeală de fugar ustensilele de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți și urechi, pe când tovarășa de călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vreo trei ore înainte de plecarea trenului, într-un compartiment cu niște bucureștence, două puștoaice cu mama - poți numai să-ți imaginezi cum tremura carnea pe ele, îmbrăcate în maiouri și cu șlapi pe piciorul gol, dacă noi dârdâiam în pulovere, hanorace și cu încălzitorul la îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din gară, muiată cu un suc Brifcor din alea de pe timpul lui Ceaușescu. Haide, fă, nu fi proastă, ia să te-ncălzești! (mă-sa le îndemna pe fete să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vedetă și, în picioare, în mijlocul holului... Dumnezeule. Mă ia cu fiori pe șira spinării. El e, nu? E Elton John. Elton John în persoană stă chiar aici, la doar câțiva... Atunci se întoarce - și e doar un tip oarecare, în hanorac și cu ochelari. La naiba. Și totuși, a fost cât pe‑aci să fie Elton John. Suntem deja la recepție și un recepționer cu o jachetă Nehru foarte șic ne zâmbește. — Bună ziua, domnule Brandon, zice. Și domnișoară Bloomwood. Bine ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și la Boutique Anne Lapwing unde își cumpărase o rochie de vară, aleasă de Pearl. Dar astăzi ningea. Hattie și Pearl stăteau în Grădina Dianei, lângă grilajul care zăgăzuia năstrușnicele capricii ale Pârâului lui Lud. Pearl era îmbrăcată într-un hanorac și pantaloni, Hattie purta un palton, o căciuliță de lână și ciorapi de lână. Reușiseră să ajungă până la coridorul cabinelor, când Hattie bătuse brusc în retragere. Dar ce s-a întâmplat? o întrebă Pearl. Am avut senzația că mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când încep să se rotească deasupra capetelor lor. Ave, Cathartes aura, de parcă ar fi niște chestii biblice, iar veverițele - ofranda lor pe rug. Și chiar e biblic, într-un fel - norul lor colcăitor. Mark și Duane sunt în jeanși și hanorace. Rupp e în șort și tricou negru; frigul nu-l atinge. Își instalează tabăra și se relaxează. Discuția ajunge la femei atrăgătoare. Vrei să știți cine-i sexy? Cokie Roberts aia e sexy. Șapte, zice Rupp. Șapte cincizeci. Mișto față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mă rog lui Ahura să-ți dea slavă pentru victoria ta, dar și pentru mila pe care o vei arăta unei mame pe care fiul ei, Darius, a uitat-o pe câmpul de bătălie. Omar, îmbrăcat în blugi și în hanoracul lui de bumbac, cu care stătea ziua în cameră, auzea cuvintele și nu pricepea ce să facă: Eleonor îi dispăruse din ochi și el însuși era un intrus între scuturi și coifuri, între prăzi de război și care de luptă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vedea absolut nicăieri. Un bărbat cu șapcă și pantaloni largi, din pânză de in, se apropie și îi zise: — Îmbracă-te, o să-ți vină rândul, să știi! Imediat așa-zisele hetaire, care în tablou apăreau în loggie, traseră de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea cu costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sa, să constate că mașina era israeliană și în bună regulă și să-i facă semn să treacă. Era un bărbat între două vârste, cu burtă, îmbrăcat în niște blugi care nu-i veneau bine și un tricou simplu sub hanoracul militar de culoare verde. Avea o mitralieră M16 agățată de umăr, cu patul înfășurat cu bandă adezivă neagră. Maggie nu putu să se hotărască dacă firescul scenei o făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mutră! Nu vezi ce mutră de șobolan ai?... Băi, mai bine vă duceți la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
macho ale celorlalți reporteri și rămânea fidel convingerilor sale ecologiste. Fran spera doar ca restul să nu fi pus la cale vreo surpriză oribilă pentru el, cum ar fi o stripteuză personalizată costumată în militant ecologist, care să-i desfacă hanoracul și să-l ungă cu ulei pentru bebeluși. Probabil că n-ar îndrăzni să facă asta de față cu Stevie. Deși mereu gata să se distreze, Stevie riposta pe loc când se glumea pe seama celor mai slabi și i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de-ăia mari pe tine. Trebuie să fii rapid, să fii agil“. Abdomene, trageri la bară, gioghing, alergam, îmi punea mai multe pe mine, ca să slăbesc, și multă îmbrăcăminte, ca să transpir. Afară erau 35 de grade și eu alergam în hanorac, cu glugă, cu căciulă, cu trening și asta. Aveam așa, un respect deosebit, și-am zis exact așa, dacă mă duceam în Legiune, tot așa ar fi fost, deci eu aș fi fost un bun soldat, și loial, și demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Albă, răblăgită, cu apărătoarele pline de noroi, atârnând moi până aproape de asfalt, era parcată de cealaltă parte a străzii - cu motorul pornit, cu farurile stinse și cu portiera din spate deschisă. Abia făcuse un pas către camionetă, scuturându-și de pe hanorac cioburile de sticlă, care-l făceau să strălucească, cînd Zero auzi o bubuitură ce cutremură asfaltul de sub tălpile sale, iar un fulger roșu lumină Întreaga piață. Grilajul smuls din țâțâni fu aruncat pe trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ai adrenalina la două mii, dormi ca un Îngeraș! Dincolo de geamurile prăfuite ale camionetei, Zero zări malurile Tibrului. Habar n-avea cum ajunseseră acolo, sau de unde veneau. Îi părea că visase bomba, explozia, flăcările. Dar cioburile care-i scânteiau Încă pe hanorac stăteau mărturie faptului că totul se Întâmplase cu adevărat. Coborî geamul. Îl izbi un miros urât de gunoaie, apoi un autobuz nocturn, complet gol - În afară de șofer și de un om adormit cu capul pe fereastră -, trecu prin dreapta și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întoarse privirea, sfidându-l, trecându-i pe dinainte. Știa că polițistul Îl considera un potențial inamic - din cauza părului lung, vopsit violet și strâns În cozi groase gen rasta, din cauza inelului de argint care-i strălucea În nara dreaptă și a hanoracului decolorat cu glugă de stafie, din cauza pantalonilor prea largi, lăsați până aproape de genunchi, și a câinilor fără zgardă sau botniță. Dar nici polițistul acesta nu-l opri - Îi era prea somn ca să-l urmărească pe vagabondul acela murdar și câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ușor să mâzgălești pe suprafețe plane, pe pereți, pe piloni. Toți sunt În stare, chiar și Începătorii. Zero făcuse deja asta. Chiar și pe zidul vilei. Bravadă prostească și inutilă, căci Ea nu știa că el era autorul. Scoase din hanorac tuburile de vopsea. În noaptea asta adusese doar trei. Nu-i nimic. Avea să creeze o lume doar În negru, roșu și albastru. Stropi. Auzi câinii lătrând, Îi auzi mârâind - poate găsiseră un șobolan, poate clandestinul care dormea În cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întrebă Elio, așezându-și ochelarii pe nas. Nu, tată, răspunse Zero ridicându-se. Am o Întâlnire. — Înțeleg, comentă Elio amărât. Oricine e mai important decât tatăl tău. Zero clătină din cap, luă cecul și-l făcu să dispară În buzunarul hanoracului. a treisprezecea oră — Nu, nu, nu, nu vreau nimic! protestă Kevin, privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde, ca pentru a-i tăia orice posibilitate de fugă, se așezase vânzătoarea. De ce Îl arestaseră din nou? Ce vină avea? Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știu, răspunse Kevin. M-m-mama nu vorbește niciodată despre muncă. Bunica spune că pe vre-vremea ei anumite me-meserii nu existau, iar ei Încă Îi vine greu să vorbească la te-telefon de parcă ar vorbi cu morții de pe lumea ailaltă. Maja agăță hanoracul treningului În cuier și se aplecă pentru a-i da jos pantalonii. Ce blânzi și fragili sunt băiețeii. Ginecologa spune că și al meu va fi un... O, Doamne, nu vreau să mă gândesc azi la asta. Se retrase brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
hol. Nu puteau fi Împreună. Ea, proaspăt restaurată de magul Michael, cu rochița de Prada cumpărată pentru petrecerea Camillei de la Palazzo Lancillotti, căci n-ar mai fi avut timp să se Întoarcă acasă pentru a se schimba - el, cu același hanorac pe care Îl purta de mai bine de o lună, cu pantalonii pătați de vopsea spray și cu inel În nas. — Da, răspunse Maja, cu un zâmbet sfidător. Părerea lui este decisivă pentru mine. Nu părea bolnavă. Dimpotrivă, era strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și adevărate. Să acționeze, urgent, cu aceeași inconștiență ca azi-noapte. Să facă bomba să explodeze pentru a Împrăștia În mii de bucăți existența tuturor. FĂ BUM! Revoluție. Du-o de aici. Ai un cec de douăzeci de milioane În buzunarul hanoracului. Frații nu știu că tata mi i-a dat, iar el cu siguranță n-ar spune. La Barcelona vom merge Împreună. El va pune să ne caute - dar ce poate face? Suntem liberi În toată lumea aceasta. Maja Își va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e tare. Valentina n-ar fi supt niciodată, chiar niciodată cocoșelul unui băiat. Numai gândul la asta o făcea să vomite. Când Își scoase hanoracul și apoi tricoul Își dădu seama că Axel Rose Îi examina cu o privire clinică push-up-ul - care Îi sporea cu trei numere măsura sânișorilor albi ca niște rodii, Încrețiți de stânjeneală. Miria observă că țâțele ei erau destul de puțin dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
TATI TOTUL OK LIPSEȘTI DOAR TU NOAPTE BUNĂ MAMĂ TI!!! — Ce faci, strigă tati venind după ea pe coridor. Își dădea seama de orice. Nu degeaba era agent de poliție. Valentina apăsă TRIMITE și lăsă telefonul să cadă În marsupiul hanoracului său Înainte să citească MESAJ EXPEDIAT. — Nimic, răspunse dezinvolt. Se Înfioră, așa cum i se Întâmplase mai demult, când supraveghetorul o surprinsese Încercând să fure o pereche de chiloței de dantelă În magazinul Coin. — Nu-i așa că ai trimis un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mea, Îi spuse. Scările acestea le-au făcut cei de la Întreținere, dar eu le păstrez În ordine. — Ce-i acolo Înăuntru? Întrebă Maja neliniștită de vederea acelei guri căscate și Întunecate. Zero nu răspunse. — Vii? o Întrebă, scoțând din buzunarul hanoracului o lanternă. — E periculos? ezită Maja. — Ce nu e? răspunse Zero. Ultimul tren trecuse deja. La ora acesta pe monitoarele celor de la siguranță apăreau doar imagini cenușii ale unor stații pustii. Bănci solitare, coșuri goale. Lunga linie galbenă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și talpa pantofilor ei nu era aderentă la metal. Atunci se aplecă să-și dezlege curelușele din jurul gleznelor și Își dădu jos pantofii cu o grație care Îl lăsă fără suflare. Zero luă prețioasele Încălțări și le puse În gluga hanoracului său. Nu avea să i le mai Înapoieze niciodată, indiferent ce s-ar fi Întâmplat În noaptea aceasta. Maja Îi dădu mâna și după câțiva pași se cufundară În Întuneric. În urma lor, palidele lumini ale Romei care pâlpâiau pe coline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
izolat. Banca era scrijelită, astfel lăsând-o, însă parcă ceva nu era la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am așezat și mi-am scos cărțile orei respective. Căștile nu au lipsit de la locul lor. Purtam un hanorac negru, cu un scris indescifrabil pe față, iar pe spate un fermoar auriu. Aveam o acoperire perfectă pentru a putea asculta playlist-ul meu. Melodia principală fusese „Fall for you” cântată de Secondhand Serenade. O melodie de dragoste, ale cărei versuri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]