205 matches
-
cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd sublimități estete cu picanterii mondene. Pînă în momentul în care... Să fi fost ora două de-acum, trei? (cine mai putea auzi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Michelangelo ce-și întinde arătătorul pînă-i gata să-l atingă pe-al Demiurgului. Ce voi vedea? Cunosc (mental) Veneția pe de rost. Cine n-o cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Moulin Rouge. Sacrificîndu-mi ultimii frăncuți, am reușit să intru în sclipiciosul infern și să iau, undeva, la o masă, figura hirsutului din Absintul lui Degas. Părăsită însă, după un timp, în favoarea celei a lui Toulouse și începînd să schițez hapsîn mișcări din micul iad, ce mi se părea că mai rămăsese din piciorul lui La Goulue, din cocul lui Jane Avril, din profilul coroiatului gurist Aristide. Cum să prinzi în cîteva linii dementul antren modern, păstrînd, revuistic, numere din secolul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare: cioroiul simte că acolo va fi primul stîrv. Și ce-i cu astea? mă somează Aguridă. Sîntem în pline preelectorale și tu vii cu bizareriile astea de ins plecat... Ai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
absolvent de litere, eram încadrat... desenator la unicul organ local, clipa vital compensatoare însă consumîndu-se zilnic, imediat ce redacția (era la Palatul Culturii, cu vedere spre... ștrand) se golea și cînd îmi scoteam de după birou cartoanele și tuburile de culoare, dedîndu-mă, hapsîn, dezmățului picturii. Cînd a murit Dej, am asistat la o scenă interminabilă. Toată redacția majoritar proletară s-a supus unui scenariu greu de descris: un mic televizor alb-negru ne ținea pe toți sechestrați, ca și cum lipsa de la transmisia mitingului de doliu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum vesel contaminant în mohorîtul răstimp avea uluitoarea dexteritate de a subtiliza de pe masă bunătăți rar găsite în comerțul socialist și a le strecura într-o pungă, e-adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine. A jovial îndestulatului nomenclaturist. care prins în flagrant sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora, probabil există imagini ce atestă defel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsând în urmă mormane de leșuri, viața năpăstuită a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care își duc veacul țărani obijduiți și boieri hapsâni, „străjeri” mereu la pândă și băjenari, iscoade, neguțători, meșteșugari, lotri, vătafi, zapcii, o întreagă figurație romanescă fără cine știe ce consistență. Portretistica acestor romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
fân și își continuă suișul, cu ceilalți doi. Copilul lăsat pe drum va fi mâncat de vulturi (La Vulturi!). Acțiunea din Lângă apa Vodislavei fixează scene teribile, reflectând antagonisme de clasă. Retras în codru, tot de frica turcilor, un negustor hapsân snopește în bătaie și înjugă la căruță un cioban ai cărui câini îi sfâșiaseră pantalonii. Ciobanul se răzbună, denunțându-l pe bătăuș unui turc înarmat și cerându-i capul. Turcul încearcă să tempereze mânia ciobanului. Nereușind, îi împlinește cererea: „Iataganul
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
literar „icoana limpede a ovreiului vechi”, zugrăvită cu o anume forță evocatoare. R.-R. susține că în literatură, și nu doar în cea română, nu a fost încă înfățișat un chip de evreu adevărat, ci numai „ovreiul” grotesc sau, eventual, hapsân. În Manasse (1900) el avea să încerce o reabilitare. Piesa, care a declanșat fie reacții de contestare violentă, fie elogii exagerate, este o operă de maturitate. Tema ar fi aceea a dragostei care triumfă asupra oricăror opreliști - în acest caz
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
de căpetenie, dacă nu și singura, este ambianța autohtonă; totuși, piesa ar putea fi și o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
Lenin mi-a vorbit; Când s-a Întors de pe locomotivă ostenit Mi-a spus că n-a fost rege și nici voievod Ci un tătuc al oropsitului norod Ce-a prins viața puternic În mâini De-a răsturnat orânduirea celor hapsâni. De undeva din zăpadă Ca un sloi Ce-și topea luminile-n noi Vorbea cineva cu glas de baladă - Tovarăși, e-n cinci decembrie Ziua când Stalin ne-a dat Cartea cea Mare să-nsemne Steaua polarăă». (Nicolae TĂUTU. - Tovarășe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
privi gânditoare, cu mâinile încrucișate pe reverele albastre. — Ți-aș putea fi o mamă bună, zău așa, spuse ea. Aș putea, fără îndoială. * — Distanța care îl separă pe autor de narator corespunde gradului în care autorul îl consideră pe narator hapsân, frustrat, ridicol sau demn de milă. Îmi pare rău, te plictisesc cumva? — Hă? — În parte, distanța e determinată de convenție. În construcțiile epice sau eroice, autorul îi oferă protagonistului tot ce are, și chiar mai mult. Eroul e un zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pătimire. Decât că, acum, recitind acele vechi întristate rânduri despre fostul meu șef, nu-mi mai amintesc de ce le-am păstrat, nu mai țin minte cum am hotărât să renunț la ele (probabil făcând ordine în multele mele hârtii și, hapsân, păstrându-le ca bune de scris pe partea lor nefolosită) și, mai ales, mă mir că le recitesc fără nici un fel de tresărire. Mă simt tentat doar să aștern aceste rânduri oarecum reci, obiective, de simplă constatare, observând cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu pivniță... Atunci Sandul - ca să scape de judecată - a dăruit Mitropoliei trei pogoane de vie la Grozești, în ținutul Putnei, și un loc de casă aflat între Ulița Măjilor și Ulița Brăhăriei. Anapoda treabă, n-am ce spune. Și cam hapsân mitropolitul Nichifor! Dar tocmai mi-am amintit din nou de țiganii robi, a căror soartă nu s-a schimbat secole de-a rândul. Așa se face că întâlnim zeci de izvoade care vorbesc de sălașe de țigani robi aflați în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
curentă, adică foi de plăcintă, foi waffé și cornete de înghețată, pe un gemuleț deschis, în partea opusă a fundației clădirii, direct în stradă. Cu pași siguri, trădând o îndelungată obișnuință, pe chiorâtelea (Bossul devenise agasant de calic și de hapsân, acumulând o serie de restanțe la facturile de electricitate și la cablu!), Dănuț și cu Fratele intrară în prima cameră, din stânga, de la piciorul treptelor, bârlogul, Wormhole, Gaura Viermelui și destinația lor precisă, din acel moment. "Într-o gaură din pământ
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale sacadate, de manea neaoșă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe Ghedeon, dar nu a fost încuviințat”... Nu se putea ca într-o asemenea scrisoare să nu se arate “ Lipsa mijloacelor de trai ale monahilor și a celor necesare administrării mănăstirilor de la Muntele Athos”. Asta ar veni cam așa, părinte: hapsânul, cu dărăbul de pâine în mână, strigă că îi este foame. ― Dacă e s-o spunem pe cea dreaptă, apoi cei de la mănăstirile cărora le erau închinate cele moldovenești aveau drepturi discreționare asupra lor. Așa se face că la 14
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
un sfat. În concluzie: ce facem? În concluzie: terminăm totul, fără cusur. Predăm lucrarea la cheie.între timp, ne punem la punct instalația pirotehnică, în eventualitatea că ne va fi necesară. Nu mai solicităm ultimii bani. Se vor bucura: și hapsânul de antreprenor, și hoțul de proprietar; și-n seara petrecerii de inaugurare o explodăm. Cu toți cei de-acolo? Cu! Cine nu-i de acord, să ridice mâna. N-a ridicat nimeni. În seara de pomină s au dus la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mănânce (că măgăriță, da inima, de om). Ea a zis așa cu alean: - Nu te-oi mai înșela de-acu și ți-oi da rînza-nnapoi, numai fă-mă cum am fost. El de multe ce-i făcuse, acu el era hapsân și s-a dus pe dânsa până la - mpăratul, la Frate - său. Acu aciea era și iestlalt care ținea pe Fata - mpăratului. Și când li-o povestit lor că măgărița-i Frumoasa lumii, ei s-a pus pe lângă dânsul ca s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fotoliu. Genunchii înțepeniți nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe ochi și cuțite lungi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vitei s-o lege mai bine, ca să nu dăm de rușine mai apoi. Domnul Gritas, omul cu avere și pretenții, protejat de autorități, se face a se supăra pe vita nemernică (sigur că nu vita neștiutoare era nemernică, ci stăpânul hapsân), spunând tatei că o va lăsa să moară de foame - drept pedeapsă. Tata nu credea în ce spunea cel cu pricina, dar îl avertizează că, dacă o va mai găsi irosindu-i munculița lui, o va învăța el minte să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac să semene cu niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e foamete mare și, de fiecare dată când le-am spart vizuinile ca să punem mâna pe ei, le-am găsit pline ochi cu semințe de toate felurile, unele dintre ele putrezite, căci șoarecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în ziua asta de s-a născut Sfântul Cristos, ăl răstignit pă crucea durerilor și necazurilor noastre. Cu mâinile astea ți-l scot, nenorocito! Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pămînt, nu se sfiesc să profite de bunăvoința și Înțelegerea credincioșilor, pentru a-și construi o viață de huzur pe seama muncii prost plătite a celor care «așteaptă să fie fericiți În Rai»!, convinși că Domnul Îi va arunca pe cei hapsîni și necredincioși În chinurile Iadului! Ce-și poate dori mai mult o guvernare, decît o mulțime de oameni cu frica lui Dumnezeu, care să nu dorească mai mult decît au și să lase orice judecată În seama Domnului? Dar și
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
târcoale. -La mai zărit de câteva ori. Ba o dată, când a fost plecat taiqă-său, mă-sa s-a făcut că nu bagă de seamă și-a lăsat-o la poartă. Au vorbit puțin, că-i era frică să nu vină hapsânul din oraș. Lina i-a spus necazul. Nu se putea face nimic, trebuia să se supună. Băiatul ascultase cu capul în pământ. Pe obrazul oacheș se lăsase tristețea. Ar fi vrut să plângă, dar i se făcuse rușine. Își mușca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]