324 matches
-
a punerii ei în cuvânt, patetismul se distilează în nostalgie. Detașându-se de experiențele interioare, autorul câștigă libertatea de a le evoca, autentificându-le, sau de a le repudia, de a-și persifla sau chiar de a se lua la harță cu propria biografie: „Căci pline ciuturi, anii tineri/ S-au răsucit în calendar,/Trecuți de mucedul hotar/ Al inimii, pe care-o-ncineri/ Ca să-i împrăștii scrumul rar”, cum spune în Întoarcerea fiului risipitor. Poemul, considerat de altfel emblematic de mai toți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
poet»”, M. „rămâne prin melodramatismul său obscur, lucrat cu o îndârjire ce i-a eliminat în bună parte confuzia și, mai presus, ca un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale, pe care le va fi cunoscut), un exces de încifrare, reținea înclinarea spre parabolă (oarecum în descendența lui Eugen Jebeleanu) și credea că „mișcarea favorită este cea esopică”. Lecturi critice comprehensive și empatice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
de a descrie obstacolele ce-i stau în cale drept conspirații; 3) manifestă "spirit de cruciadă" pentru a îndrepta răul (care uneori poate fi real); 4) simpla urmărire a cauzei îi produce plăcere ; 5) lipsa de sociabilitate și spiritul de "harță" (quarrelsomeness); 6) "inundă" piața cu multiple plângeri 7) e răvășit de suspiciuni când este intervievat. Este vorba de indivizi cu un sentiment persistent și profund că li s-a făcut o nedreptate (unii dintre ei chiar au fost victime cu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
zis că am avut tăria să mă lipsesc. Nu trebuia. Nu mai trebuie să trec niciodată pe acolo. De la Cezărică, prietenul lui Viorel, Ortansa a aflat că la Început ancheta era pe cale să descopere că ei s-au luat la harță și Viorel i-a făcut vânt lui taică-său și ăsta s-a lovit cu tâmpla de ceva și a rămas țeapăn acolo. Cică Viorel a declarat ceva de felul ăsta, Însă mai apoi și-au schimbat declarațiile și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În care se aflau rochia de mireasă a fiicei sale, precum și verigheta acesteia. Mi-a părut atât de rău pentru ea, dar nu puteam face nimic, nu aveam nici o informație care să o ajute. Majoritatea clienților sunt deja puși pe harță“, a mai spus Sunder. „Primul lucru care le iese din gură este: Unde mi-e geanta? Să-mi aduceți geanta imediat!». Iar noi trebuie să răspundem: «Mă scuzați, ați putea să-mi spuneți numele și prenumele dumneavoastră?». «Dar geanta mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și multe, multe alte semne ale vechii harțe dintre aceste două. Totuși, să spunem că, dacă poezia și imitația ar vorbi cu rațiune în favoarea plăcerii, cum că trebuie ca ea să existe într-o cetate bine orânduită, noi le-am primi bucuroși, fiindcă ne dăm seama că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dușmanul lor, erau leneși, nepăsători, așteptau totul de-a gata (secolul al XVII-lea). Stereotipurile privind atitudinile pun în evidență lipsa de cenzură și autocenzură în relațiile sociale, manifestările instinctuale: spirit grosolan, necioplit, viteji, dar fără disciplină militară, puși pe harță, războinici, puțin primitori, răi, se poartă autoritar, nervoși (secolul al XVI-lea); buni ostași, veseli în sărăcie, nerușinați, impulsivi, iubitori de noutate (secolul al XVII-lea); recunoscători pentru faptele bune, dar răzbunători când sunt jigniți, curtenitori, amabili, iubitori de străini
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și Bruxelles, autorul unei Istorii a Bucureștilor (1899), bogat documentată. am și început să ne certăm. Ne-am împărțit în două partide: în aparență s-a format o opozițiune în contra comitetului, în realitate liberalii și conservatorii s-au luat la harță. Cum biroul era compus din conservatori, liberalii au dat asalt și l-au răsturnat. Eu eram din opozițiune și lucram mână în mână cu Gheorghe Ionescu. Conferințele, cu literatura și cu știința, au rămas pe planul al doilea, și de-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în Ginerele lui Hagi Petcu. Debutând, ca autor dramatic, în 1840, cu Farmazonul din Hârlău, A. produce la început scrieri facile, cu o mișcare vodevilistică și bufă, speculând, dar fără multă inventivitate, comicul de situații. Operetele (Crai nou, Scara mâței, Harță Răzășul, Paracliserul sau Florin și Florica) au, cele mai multe, muzică de Al. Flechtenmacher. În localizări, în care infuzează cu destulă finețe realități autohtone, A. recurge la comediografi precum Eugène Labiche, Eugène Scribe, Jean-François Regnard, Émile Augier, Charles Bataille, A. Rolland, Jules
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
români, ed. 2, Iași, 1857; Salba literară, Iași, 1857; Zgârcitul risipitor, Iași, 1863; Rusaliile în satul lui Cremine, Iași, 1863; Lipitorile satelor. Ultrademagogul și ultraretrogradul, Iași, 1863; Poezii populare ale românilor, București, 1866; Millo director sau Mania posturilor, Cernăuți, 1867; Harță răzășul, Iași, 1871; Boieri și ciocoi, București, 1874; Opere complete, partea I, vol.I-IV, partea II, vol.I-III, partea III, vol. [VIII]-IX, București, 1875-1880; Ostașii noștri, București, 1878; Despot-Vodă, București, 1880; Les Bonnets de la comtesse, București, 1882
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
oferi schițe bogate în descrieri ale societății coloniale contemporane, schițe orientate către exterior prin oglindirea lor socială, nu foarte diferită de jurnalismul literar narativ modern. De exemplu, Knight își amintește cum, într-o cârciumă, doi bețivi s-au luat la harță și cum din cauza zgomotului ea nu putea să adoarmă (aducându-ne aminte poate de motelurile ieftine, cu pereții mult prea subțiri, presărate pe drumurile călătorului american). Unul din bețivi a vorbit cu "așa o voce puternică și a bătut atât
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
feeria Zâna pădurilor - intrată în repertoriul teatrului radiofonic -, o senină, plină de farmec descindere în fabulos. Ca într-un vis al unei nopți de vară, în codrul fermecat se ițesc zâne bune, zâne rele, pitici războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
foarte „dificilă” a rândului. Omul se plânge de atitudinea celor din rând, sosiți în dimineața aceasta cu mai multe autocare plătite de primăria unei localități de lângă București. „Bucureștenii”, după cum îi numește, nu le respectă autoritarea, sunt tot timpul puși pe harță, nu știu prea bine de ce au venit la Iași. Apoi se plânge de faptul că salariile le-au fost tăiate, că nu-și mai poate plăti ratele la bancă, dar „autoritățile locale găsesc bani pentru autocare și motorină, să vină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o dată, să mă scoată din fire. Îmi dau seama că reacționez mai degrabă ca un locuitor al pământului, ce am fost, decât ca un locuitor al cerului, ce sunt sau sunt pe cale să fiu. Caut cu tot dinadinsul prilej de harță cu Lazarus și-l găsesc: -Fie cum spui, am să trăiesc mai departe cu aceste vise care sunt, de fapt, doar coșmaruri, dar atunci de ce nu visez tot, de ce visez selectiv? Îngerul are un aer sincer surprins: -Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care năvăleau adeseori, pe cont propriu sau ca trupe auxiliare, de șoc ale turcilor. Din cauza tătarilor viața populației simple devenise insuportabilă; nu numai vite, ci și oameni, înhămați tot ca vitele, luau calea Bugeacului, pentru popularea stepelor sale pustii. Necontenitele harțe și lupte, războaielor ruso-turce, în fine timpul necruțător i-au zdrobit și împuținat însă până la urmă și pe tătarii din Bugeac. Astfel încât ultimii dintre ei au fost evacuați în 1808 în Crimeea, de către ruși, care după anexarea Basarabiei au procedat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în fața unei realități aprige, atunci când Alin reveni în țară pentru un timp scurt și o găsise în compania unui alt bărbat cu o situație financiară după gustul fetișoarelor din perioada aceea, după revoluție, prin anii ’94. Alin era pus pe harță și avea de gând să iște o bătaie de proporții carcteristică băieților înșelați. Bunul lui prieten Vas, un fost sportiv de performanță, reuși să aplaneze situația ca nu cumva dintr-o prostie trecătoare care avea rezolvare, să cadă într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gânduri. Era îmbrăcat ca pentru o călătorie lungă. Mișcările îi erau agere ca a unui spiriduș. Nicky era acaparat de un peisaj, iar când întoarse capul și se uită în compartiment îl observă pe Jean cu fața roșie pus pe harță cu tânăra care îl însoțea. Îl bufni râsul și chiar râse cu poftă când auzi dialogul dintre ei. - Crezi că nu știu ce vrei să faci cu mine dincolo? N-ai să reușești să mă fraierești, să te folosești de mine. - Să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apăr, Doamne! răcnește Șendrea eroic. Ești vrednic s-o aperi, hatmane! Te pomăzuiesc "Portar de Suceava"! S-o păstrezi întreagă! Întreagă!! Jur!! Și eu?! Mie ce-mi rămâne! protestează Mihail. Tu?! Partea ta nu e mică! Vei fi sarea bătăliei! "Harța!" Uliuuuu! chiuie Mihail. Ce-am să-i mai hărțuiesc! Ce-am să-i mai belesc! se grozăvește el. Pe cei viteji, căzuți sub iatagan vrăjmaș, nu-i putem lăsa în suferință. Am sfătuit cu vraciul nostru Batista să statornicim mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Prea bine știu: de cade Moldova, Doamne ferește -, urmează la rând Polonia, Ungaria, "Creștinătatea" toată. Și-atunci, vor fi singuri... "De ce ți-i frică nu scapi!" Ne unește frica! S-or urni din toropeală. Boierii cele două tabere se iau la harță. Ștefan ascultă. Apusul ne-a batjocorit! Suntem singuri! Nu ne ținem prea semeți? I-am stropșit. Și atunci tot singuri eram... Ne-or prăpădi cu totul! I-am rușinat o dată; pohtim să-i rușinăm și-a doua oară! Sufletu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru ea, și nu voi a ne mai închina la nici o "Poartă", fie mică, fie mare, nici de la Apus, nici de la Miazăzi, nici de la Răsărit! Istoria va spune despre noi, poate, c-am fost nebuni de ne-am luat la harță cu ditai "Împărăția". Am plătit... Vom mai plăti încă... Aista-i prețul libertății noastre. A meritat? N-a meritat? Respirăm!... E în joc soarta Țării! De ce alegem acum depinde, poate, veacul, veacurile ce vor veni pentru Moldova. Tăcere. Tăutu rupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu pentru acțiunile sale ilegale, ci pentru trecutul său aventuros și pentru înfățișarea-i originală : un bătrân lup de mare, eșuat într-un spațiu prozaic, bovarizant. La fel, Nail, paznicul șlepului, e un bătrân hidos, suspicios și pus mereu pe harță, care are un picior de lemn în urma unei confruntări cu un rechin, când era marinar, în Alexandria. Dar proiecțiile temporale moderne și cu totul alte interese epice, în celelalte romane ale sale (Al optzeci și doilea, 1966 ; Maria și marea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
unele gesturi diplomatice din partea Franței (cum a fost denunțarea, în toamna lui 1918, a acordului cu privire la Tunis), relațiile italo-franceze erau marcate de fricțiuni continue. Fascismul suferea de un complex de inferioritate față de Franța, ce se traducea printr-o stare de harță permanentă și un ton nepoliticos din partea unei prese de joasă speță. Guvernul italian, ieșit, după victoria din 1918, de sub tutela Berlinului, aspira să ducă, cel puțin în aparență, o politică de mare putere, liberă pe acțiunile sale și, în consecință
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ne conjugăm eforturile pentru bune relații politice și o dezvoltare fructuoasă de schimburi economice, Legația României de la Roma nu găsea nici o colaborare deschisă pe lîngă Legația Italiei de la București, atunci cînd nu se izbea de o ostilitate fățișe, întemeiate pe harță personală (cum a fost cazul cu titularul legației de la București, în 1931, despre ale cărui intrigi împotriva mea a trebuit să mă plîng și despre care am aflat la MAE italian, de la niște înalți funcționari doritori să-l "lichideze" pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a multor politicieni și gazetari sar în ochi. Îți vine să le spui, mai prietenos sau mai răstit: ridicați-vă, măcar pentru o clipă, din mlaștina intereselor voastre imediate. Luați un pic de înălțime! Luați un pic de distanță față de harța zilnică, față de combativitatea partizană și față de voi înșivă! Desprindeți-vă, într-un minim elan igienic, de măruntaie, idiosincrazii, vorbe grele, obsesii și nevroze. Respirați mai amplu, priviți, scurt, spre mijlocul cerului, reînvățați să surâdeți. Încercați să fiți, măcar o oră
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a silui limba și de a contraria regulile minimale ale conviețuirii decente, demolarea oricărui respect pentru oameni și instituții, vulgaritatea, prostul gust, reaua-credință, sminteala, minciuna, batjocura au devenit reflex cotidian. Ecranele televizoarelor și paginile gazetelor sunt pline ochi de harță și dejecție. Mi se va spune că am pretenții utopice, că nu se poate corija dezmățul general prin grațioase piruete de salon. Se poate. Dar nici printr-un dezmăț încă și mai isteric. Să încercăm, măcar, să salvăm aparențele, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]