198 matches
-
baskaki și doroghi (administratori financiari) au organizat în același timp echipe de scriitori - peseți, la sate, care au înscris mai întâi în daftare - registre, pe toți bărbații în stare de a purta armele, atât în vederea recrutării, cât și a stabilirii haraciului sau birului pe cap de om. A urmat, apoi, cisluirea sau înscrierea (cislo - număr în limbile slave) tuturor vitelor mari și mici și a obiectelor aflate în gospodăriile țăranilor și păstorilor care produceau venit, în scopul aplicării dărilor și prestațiilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
venit, în scopul aplicării dărilor și prestațiilor. Din iarlâcuri (documente de imunități fiscale - emise pentru scutirile de dări și prestații clerului rusesc) se desprinde că agricultorii și păstorii cuprinși în raza Imperiului Mongol erau obligați să dea în fiecare an haraci sau bir pe fiecare cap de om, tamga pe fiecare cap de vită, dare pe plugul cu roate, pe cel fără roate și pe plugul cu cârlig, adică cu brăzdar, mertice din cereale, călăuze și cai de olac la dispoziția
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de la recensământ clericii, episcopii și egumenii cu averile episcopiilor și mănăstirilor, și scutiți de oaste toți călugării și oamenii din satele lor. Iar lâcul dat de Mangu-Timur în timpul acestui recensământ hotăra clar: „El (adică clerul) nu trebuie să dea nici haraci și nici tamga și nici darea pentru plug și nici cai de olac, și nici pentru podvoadă și nici mertice”. Termenul tătărăsc folosit pentru scutire, era acela de tarkan, intrat și el în uzul limbii române și întrebuințat chiar de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe preoți și pe călugări și pe toți slujitorii bisericii, pentru că se roagă lui Dumnezeu cu inimă dreaptă și cu bucurie pentru noi și pentru neamul nostru și să ne binecuvânteze și ei să nu fie ținuți a plăti nici haraci, și nici tamga... nici una din dijmele împăratului să nu fie obligatorii pentru ei”. E clar, de aici, că nici scutirile acordate clerului moldovean și celui muntean, aplicate în Moldova și Țara Românească, nu trebuie socotite că au venit din inițiativa
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
complicat în așa măsură lucrurile, încât în culmea gloriei, capul lui Nogai avea să se prăbușească și să cunoască umilirea. După obținerea victoriei de pe Don, Nogai și-a trimis pe unul din nepoții săi la Caffa, în Crimeea, să ridice haraciul. Colonia genoveză de aici l-a primit foarte bine, ca pe reprezentantul emirului, și a dat chiar un ospăț în cinstea lui. Acesta fiind lacom de vin, a consumat mai mult decât îi era necesar și turmentat, a căzut între
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pârcălabi ai cetății pe cumnatul său, Isaia, și pe Buhtea. Cucerirea Chiliei i-a nemulțumit atât pe regele Ungariei, cât și pe sultan. Pentru a potoli nemulțumirea sultanului, Ștefan i-a trimis daruri bogate și tot acum s-a mărit haraciul cu 1.000 de galbeni. Cum sultanul nu putea să treacă la represalii, s-a mulțumit cu darurile trimise. L-a dăruit, la rândul său, pe solul moldovean și l-a lăsat să plece. Dlugosz scrie că sultanul ar fi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu grijă sultanului disensiunile din sânul lumii creștine, îngăduindu-i să conceapă planuri și să pornească la acțiune cu sentimentul că nu va întâmpina energii capabile să se organizeze și să riposteze. Refuzul lui Ștefan de a nu mai plăti haraciul (de fapt o sumă simbolică, semnificând răscumpărarea păcii), amestecul în Țara Românească, din dorința de a pune în scaunul acesteia un domn, care să fie alături de el în confruntarea cu Imperiul Otoman, însemnau o provocare pentru turci. Dar, Ștefan știa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai alese epitete pentru a lăuda înțelepciunea padișahului lumii care o hotărâse. Sultanul i-a cerut lui Ștefan să se supună, să predea cele două cetăți din sudul Moldovei: Cetatea Albă și Chilia și să se prezinte el însuși cu haraciul, drept semn al credinței și al sentimentelor sale față de Poartă. „Necredinciosul acela, scrie cronicarul turc Kemal- Pașa-Zade, era un afurisit plin de trufie. Din revolta sa prea mare, neluând în seamă firmanul care cere ascultare, el și-a arătat răzvrătirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Caffa. La 19 mai, 1475, flota turcă părăsea Constantinopolul, iar la 1 iunie arunca ancora sub zidurile Caffei. După trei zile de asediu, locuitorii Caffei au hotărât să capituleze. Comandantul oastei turcești le făgăduise asediaților viața și siguranța personală în schimbul haraciului obișnuit, pe care trebuiau să-1 dea Porții. Dar turcii nu și-au ținut cuvântul dat. O parte dintre străinii aflați la Caffa au fost vânduți ca sclavi. Cât de mare era ura împotriva moldovenilor, în urma înfrângerii din iarna anului 1475
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bune, europenii au rezistat ofensivei otomane, oprind cele două campanii organizate de Soliman Magnificul sub zidurile Vienei. Cea de-a patra campanie sultanală, condusă de același sultan, împotriva Moldovei se va încheia cu alungarea lui Petru Rareș (1538), cu sporirea haraciului și cu întărirea suzeranității sultanului, ceea ce a însemnat o diminuare a independenței Moldovei, dar nu și lichidarea instituțiilor statului, fapt care a îngăduit continuarea unei vieți spirituale, a unei culturi naționale. Lupta pentru refacerea frontului dunărean După alungarea turcilor de pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost încheiată pacea cu Imperiul Otoman. În lucrarea lui Theodoro Spandugino Cantacuzino (1460-1538), Patritio Constantinopolitano (Despre originile împăraților otomani), se menționează că, după încercarea nereușită a sultanului de a cuceri Chilia și Cetatea Albă, Ștefan a acceptat să plătească un haraci de două ori mai mic decât plătea domnul Țării Românești. Când și cum s-a ajuns la tratativele dintre Ștefan cel Mare și turci constituie „încă un mister” (Gorovei-Szekely). Documentul, o sulh-nâme („carte de pace”), a fost descoperit de Aurel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și turci constituie „încă un mister” (Gorovei-Szekely). Documentul, o sulh-nâme („carte de pace”), a fost descoperit de Aurel Decei și, neavând dată, turcologul român l-a plasat în anul 1479. Prin această „carte”, domnul se obliga să plătească anual un haraci de 6.000 de florini și să fie prieten prietenilor și dușman dușmanilor sultanului. Mehmed Mustafa și Mihail Guboglu au considerat că este vorba de un tratat încheiat în anul 1480. Neputând cuceri Moldova, sultanul s-a mulțumit cu această
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și să fie prieten prietenilor și dușman dușmanilor sultanului. Mehmed Mustafa și Mihail Guboglu au considerat că este vorba de un tratat încheiat în anul 1480. Neputând cuceri Moldova, sultanul s-a mulțumit cu această carte a păcii, prin care haraciul Moldovei a fost dublat. S-a considerat că o scrisoare trimisă în anul 1481 regelui polon, care se afla la Vilna, ar sugera existența unui tratat între Moldova și Poarta Otomană. Scrisoarea se referă la pericolul turcesc din 1481, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
creștinilor, din care putem să nădăjduim că va ieși ceva bun”. E posibil ca prezența unei solii moldovenești la curtea regelui să fi născut asemenea speranțe. Într-un document otoman se arată că la 31 octombrie 1481, sultanul a redus haraciul Moldovei de la 6.000 la 5.000 de ducați. Barbu Câmpina, în discuția pe marginea relațiilor româno-turce, a fixat pe baza acestui document reluarea plății haraciului de către Moldova și data la care a fost încheiată pacea. Și e posibil ca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Într-un document otoman se arată că la 31 octombrie 1481, sultanul a redus haraciul Moldovei de la 6.000 la 5.000 de ducați. Barbu Câmpina, în discuția pe marginea relațiilor româno-turce, a fixat pe baza acestui document reluarea plății haraciului de către Moldova și data la care a fost încheiată pacea. Și e posibil ca acum să fi existat o încercare de apropiere între cele două țări, Baiazid având el însuși nevoie de liniște pentru consolidarea tronului. „În anul 6990 (1482
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turcești se orientau acum spre Orientul Mijlociu. De aceea, în anul 1486, se duc tratative pentru încheierea păcii care are loc în anul Hegirei 892 (28 dec. 1486-16 dec. 1487). Cronicarii otomani scriau că „a venit din Moldova un sol, cu haraci pe doi ani, și a plecat primind răspunsul de pace”. Comparând informațiile care s-au păstrat, S. Gorovei consideră că pacea dintre Moldova și Imperiul Otoman s-a încheiat în toamna anului 1486. Tahsin Gemil fixează luna aprilie 1486, timpul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de negustori, regimul fugarilor și al prizonierilor; 4) se reglementa regimul vamal, cu păstrarea clauzei națiunii celei mai favorizate pentru mărfurile turcești. Domnul era obligat să trimită anual la Poartă un haraciu, care, pentru dar-al-ahd, avea semnificația răscumpărării păcii. Cuantumul haraciului era redus de la 6.000 de galbeni la 4.000. Domnul trebuia să mai trimită sultanului 40 de cai și 24 de șoimi. E greu de spus dacă în tratat s-a menționat faptul că Moldova trebuia să acorde dreptul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o Sfântă biserică în satu în Bălinești, ce iaste în ținutul Sucevii și trăiește până azi.” Biserica din Bălinești a fost zidită însă în 1499, deci nu din banii haraciului. Neculce înregistrează povestea cu descălțarea logofătului, când a fost poftit pe „măcat”, unde a sorbit cafeaua fierbinte, crezând că este o băutură obișnuită. Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, afirma și el că Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, „a supus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luna martie 1486, are loc o nouă luptă, la Șcheia. Cum ungurii și polonii au dus tratative cu turcii pentru încheierea păcii, este firesc ca Ștefan, aflat acum singur în fața colosului otoman, să fi trimis un sol la Poartă cu haraciul datorat de Moldova, ca o țară ce se afla în dar-al-ahd. Nu s-a păstrat nici un document care să probeze această reînnoire a legăturilor cu Poarta, dându-se, probabil, cu această ocazie, cum crede Mehmet Mustafa o fetih-name, similară celei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmăreau cuceriri în Moreea și pe țărmul Adriaticii, care să-i aducă aproape de Italia. Așa se explică scrisoarea pe care Baiazid al II-lea i-o trimite lui Ștefan cel Mare, ca să încaseze o rămășiță de 500 de ducați din haraciul pe 1500. Scrisoarea a fost găsită la un sclav refugiat în decembrie 1500 la creștini și inclusă de Sanudo în Diariile sale. În scrisoare, sultanul îi reproșează domnului român că, în loc să-și achite datoria, i-a tăiat nasul solului turc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sale. În scrisoare, sultanul îi reproșează domnului român că, în loc să-și achite datoria, i-a tăiat nasul solului turc și i-a scos ochii. Sultanul nu pricepe de ce Ștefan a procedat așa, din moment ce „până acum, înainte de termen tu trimiteai zisul haraci”. Dacă, de obicei, în asemenea cazuri, sultanul profera cele mai dure amenințări, de data aceasta tonul scrisorii este destul de împăciuitor. Domnul să se hotărască, vrea război sau pace, sultanul a avut încredere în el și „dacă ai făcut așa, așteaptă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu turcii, iar regele Ungariei, deși considerase, la un moment dat, că ostilitățile ar putea să înceapă în luna septembrie, nu întreprinde nimic. Așteptând ca puterile creștine să înceapă ele ostilitățile, prudent, domnul se hotăra, deocamdată, să nu mai plătească haraci turcilor. Ivan al III-lea, nu numai că nu se gândește la o alianță contra turcilor; dimpotrivă, bizuindu-se pe sprijinul lui Mengli Ghirai, vasalul sultanului și în înțelegere cu unii cneji, care se aflau sub stăpânirea marelui duce Alexandru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a presupus că, în septembrie 1501, Ștefan a încheiat pacea cu turcii. La o lună după moartea regelui Ioan Albert, la 19 iulie 1501, se încheie pacea polono-otomană. În realitate e vorba de reînnoirea păcii, ceea ce înseamnă, de fapt, plata haraciului, așa explicându-se prezența solului moldovean la Constantinopol. La întoarcerea în țară, solul polon Lanczkoronski se întâlnește cu domnul Moldovei. Domnului nu i-au plăcut unele cuvinte spuse de sol și se poate că, datorită acestui incident, Ștefan a ordonat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anevoioase, deoarece regele Ungariei a ținut ca în tratat să fie incluse Moldova și Țara Românească, lucru greu de acceptat de către sultan, care știa că cele două țări îi plătesc tribut. Sanudo menționa în Diariile sale că Ragusa plătea un haraci de 10.000 de galbeni, Ștefan 4.000 de galbeni și Radu cel Mare 8000. În urma tratativelor purtate la Buda în vara anului 1503, s-a stabilit ca nobilii regelui Alexandru să se întâlnească cu dregătorii lui Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scaun fiul său Bogdan. Boierii, însă, s-au împărțit în două tabere: unii îl vroiau pe Bogdan, iar alții ar fi vrut ca să devină domn pretendentul aflat la turci. În luna iunie, logofătul Tăutu a mers la Constantinopol să plătească haraciul. Pe Tăutu l-a însoțit un demnitar, care aducea cu sine steagul, pentru a înscăuna un nou domn. Massari spune că regele Ungariei l-ar fi dorit ca domn pe Bogdan, de teamă ca pretendentul adus de turci ar fi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]