534 matches
-
săi, spre a ne conduce prin Poarta din Mijloc spre curtea diwan-ului, un parc mare plin de flori unde am văzut struți alergând. În fața mea, la câțiva pași, am zărit un zid de spahii stând nemișcați pe caii lor cu harnașamentul de ceremonie. Când, deodată, un văl mi s-a așternut parcă peste ochi, urechile au început să-mi țiuie, gâtlejul mi s-a încleștat atât de tare, încât mă simțeam incapabil să rostesc cel mai mic cuvânt. Era oare teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când un nou zgomot s-a auzit în pădure. Uitându-se în direcția de unde venea zgomotul au văzut un armăsar focos,care sărea râpele și frângea crăcile ce-i stăteu în cale, calul a apărut înaintea lor cu un bogat harnașament împodobit cu aur. Dacă trebuie să-mi cred ochilor, zise Angelica, acest cal care străbate astfel tufișurile este Bayard și, ia te uită, parcă ar ști ce nevoie avem de el,așa cum stăm acum, amândoi călare pe un singur animal
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Liniștea nopții cădea parcă din Înaltul unui cer plin de stele. Deasupra pădurilor se ivea, Încet, luceafărul de dimineață. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Tânărul se dusese la grajduri, legase sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima curte, sări În șa și privi Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
albe cu semnul scutului și spadei stropite de sânge. Caii, obosiți și ei, unii tremurând de nesomn și de frigul dimineții. Lângă fântână, Ion Moț, așezat pe o treaptă, cu capul În palme. Arcașul Simion, făcându-și de lucru la harnașamentul calului, cu ochii În lacrimi. Pietro neștiind dacă să urce spre sală sau nu. Așteptând poate ca măria sa să aibă o discuție lămuritoare cu ea. Și tăcerea. Tăcerea aceea nefirească, umedă și rece, tăcerea grea, de dincolo de tristețe, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aducea, una din bătălii putea fi câștigată. Pe flancul drept al noilor sosiți se zărea, Însă, un alt grup de Apărători, pe care Angelo nu-și amintea să-i fi chemat. Erau aproximativ o sută, călări pe cai Înalți, cu harnașamente aurite, cu câte două spade ținute În teci de argint de o parte și de alta a șeilor. Spadasinii francezi ai lui Yves. Curând, Angelo distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sexuale și apăruseră împotriva sa câteva acuzații de viol. Privett-Clampe s-a trezit în scurt timp implicat în detalii privind viața personală a Maharajahului, cu o distribuție formată din dansatoare de tangou argentinian, câinii Borzoi și un oarecare producător de harnașamente din Jaipur. Gus era șocat. Cu cât cerceta mai mult, afla lucruri tot mai rele. Englezoaice. Rase englezești de câini. Trebuia să umble permanent cu un dicționar francez sub braț, numai ca să-și poată descifra rapoartele. Când află că treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pe sub rochie, mă chinuisem să-mi trag o pereche de ciorapi negri cu portjartier. Ăsta era un semn sigur că eram înnebunită după Luke. Pentru că nimeni nu purta așa ceva, dacă nu avea de gând să se debaraseze urgent de tot harnașamentul. Desuurile de genul ăsta erau incomode și nefirești. Mă simțeam ridicolă. Parc-aș fi fost un travestit. Ceasul a bătut ora opt și jumătate, iar Luke a bătut la ușă. L-am privit. Ochi întunecați, ras proaspăt și mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura pe drum, ceea ce însemna că stăpânul murise înaintea lui și că el continuase singur, căutându-și salvarea fără s-o găsească. Atât beduinii, cât și tuaregii scoteau harnașamentele de pe animalele care erau gata să moară, chiar dacă asta nu era decât o dovadă de recunoștință și respect pentru serviciile aduse. Dacă stăpânul acestuia n-o făcu, însemna fără îndoială că nu putuse s-o facă. Cu siguranță că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză acopereau pe alocuri corpurile călăuzelor și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint și, probabil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele petrecute în El-Akab, așteptând momentul potrivit ca să pună mâna pe guvernatorul Ben-Koufra, îl puseseră dintr-o dată în fața unui univers deconcertant, unde tuaregi autentici, la fel de austeri ca el în trecut, prinseseră gustul „lucrurilor“, lucruri pe care nu le cunoscuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amator pe acolo. Au zăbovit aproape două ore ca să ajungă la punctul unde urmau să lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere pe care o mai aveau. Sărmanul om era pe jumătate inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața barului Cunard, de lîngă cafenea. Unul dintre caii care trăgeau rulota se prăbușise și dădea din picioare prins În harnașament, iar celălalt Își zvîrlea capul În toate părțile. Unul din băieți a tras din spatele rulotei, dar glonțul a ricoșat de pe trotuar. Negrul cu arma automată aproape că și-a lipit fața de asfalt și a tras pe sub rulotă făcÎnd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pește-cu-spadă pe care l-am văzut În viața mea a mușcat la Johnson. Puseserăm o moluscă cu care prinseserăm niște ton, și negrul Îl agățase pe unul ca momeală. Mergea destul de greu, dar stropea În jur. Johnson scosese mulineta din harnașament ca să-și poată pune undița peste genunchi, pentru că-i obosiseră brațele tot ținînd-o pe poziție. Și pentru că obosise să țină piedica la mulinetă, o desfăcuse cînd nu mă uitam. Habar n-aveam c-o desfăcuse. Nu-mi plăcea cum ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plus, În schimb trebuie ziși treisprezece «tatăl nostru» În pat. Există un maestru, o Întreagă serie de ierarhii inferioare, până la sergenți, scutieri, la servitori și valeți. Fiecare cavaler va avea trei cai și un scutier, nici o podoabă de lux la harnașamente, șa, pinteni, arme simple, dar bune, vânătoarea e interzisă, cu excepția leului, În fine, o viață de pocăință și de luptă. Fără a mai vorbi de legământul de castitate, asupra căruia se insistă În mod deosebit, pentru că ăia erau oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu niscaiva capete rostogolindu-se și cu multe implorări către bunul Dumnezeu sau câteva lacrimi ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii ăia fac țara de râs. Piața Universității e plină de gunoaie; se împreunează ca vitele. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
despre diamante. ― Ce diamante? ― Pe care o să le găsesc răspândite din belșug în vechi lăzi ciudate pe-acolo jos, zise arătând negura abisală. Lambert îl ajută să verifice siguranța deplină a sistemului de propulsie individual din jurul pieptului, se asigură că harnașamentul era bine strâns pe umeri. Verifică și primi confirmarea printr-un bip-bip slab, iar din fața sistemului clipi o lumină verde. ― Merge perfect. Sunt gata ( Îl privi pe Dallas.) Căpitane? ― Un minut, te rog! Căpitanul asamblase un trepied făcut din scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dacă se balansează spre tine. Trepiedul gemu. Lambert se așeză în fața lui Dallas, de partea cealaltă. Corpul lui Kane apăru în marginea găurii, atârnând parcă fără viață. Dallas se aplecă deasupra golului, cu o mână gata să-l înșface de harnașament pe "exec". Era gata să-l prindă când văzu creatura brună, nemișcată, placată în interiorul vizierei, acoperind toată fața lui Kane. Își retrase brusc mâna, ca ars. ― Ce este? întrebă Lambert. ― Atenție! are ceva pe față, în interiorul căștii. Ea ocoli gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se ori mi-am prefirat pe buza somnului liorpăitul fericit al câine lui înotând voinicește prin stuf după rața sau gâsca sălba tică împușcată, extazul fugii prin zăpada picurată de sângele iepurelui, excitația ogarilor la vederea cartușierei și-a întregului harnașament ce prevestea expediția și câte alte detalii de sălbăticie virilă și satisfacție războinică. Sigur că toată lumea, în frunte cu bunicu-meu, a suferit teribil din pricina neînregimentării mele în breaslă. O singură dată - ultima dată -, pe când aveam vreo 10-12 ani, mi-au
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mâna cu un general! Marș de-aici. Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de câtă trupă activă, rezervă, cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă în cor:”Să trăiți, domnule colonel”. Și uite, într-o zi, colonelul, drept răspuns la rapor tul ofițerului de serviciu pe regiment spune
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fanfara primăriei, În uniforme de culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Urmuz om viu, s-a pierdut uriaș din tainicul său spirit patriotic, cînd se scuza într-o scrisoare de familie că nu a putut lua parte la întîia parte a războiului mondial din pricina repartizării lui ordonate ca ofițer în administrația harnașamentelor”. Recuperarea protocronistă este explicită în chapeau-ul redacțional „Un caz limită” care preia un fragment din Marin Mincu („Urmînd brusc unei tradiții literare folclorice, avangardismul românesc este, cum ar spune Edgar Papu, protocronic prin Urmuz”), ajungînd la interogații patetic-retorice de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind în soare. Am remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost de la ei, pintenii cu vârful metalic îndoit spre interior, oblâncurile înalte de lemn ale șeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă să cadă drept spre obiectiv, apropiindu-se de tînăra femeie, desprinzînd-o de pe bucata de lemn, trecîndu-i o curea pe sub umeri, agățînd-o de propriul lui harnașament și ridicînd apoi degetul mare În sus: gata de ridicarea cu scripetele. Lucas n-o scăpă din ochi În timp ce urca spre el. Extrema ei paloare, nările lipite, ochii adînciți În orbite, buzele decolorate, toate Îl făceau să se teamă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuțite, vârf de săgeată și un fragment din aramă de la un petic de cazan - pl. XV), obiecte de port din os și metal (pandantiv os, fragmente de la aplice, o placă de cataramă bizantină cu decor, două ace, un pandantiv de harnașament și un ac de la o fibulă - pl. XVI) și obiecte de turnat metal (o lingură din lut și două tipare din piatră - pl. VII/5-7), întrebuințate la prelucrarea unor piese de podoabă, similare celor de la București și Budureasca - Prahova. Ultimele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]