180 matches
-
de reproș, având imprimată pe trăsături semnele unei profunde melancolii. Magistrul plecase de mult dintre cei vii, dar umbra sa mai stăruia la Corso. „Eu zac prosternat la statuia vergină pe malul piscinei secrete cu lotuși...” Noimann zăcuse Într-un havuz, Înconjurat de tăvi și pahare. Servise șampanie și stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură - fum de rășină, oh globi oculari, globi de lumină... Și totuși...” „Și totuși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură - fum de rășină, oh globi oculari, globi de lumină... Și totuși...” „Și totuși, și totuși” ... gândurile lui Noimann se Învălmășeau. Scenele din havuz se amestecau cu cele din cavou. Satanovski de la masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer din cimitir. Unși cu nămol și alte ingrediente. Oare nu sfidase el legile naturii și pe Însuși bunul Dumnezeu organizând o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de soare, singurul obiect de vestimentație pe care-l avea asupra sa) și se aruncă În arteziană. Probabil memoria Îi juca totuși feste, amestecând două locuri Într-unul. Medicul nu credea că ajunsese În Piața Unirii, ci se scăldase În havuzul aflat În mijlocul grădinii de vară Corso. Scena Îi revenea acum cât se poate de limpede În minte. Era posibil ca Noimann să fi ieșit cu ceata lui pe Lăpușneanu și să fi ajuns până la hotel sau să se fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator roman, Închinase cupa de șampanie În cinstea distinselor doamne și a distinșilor domni, poftindu-i să intre În havuz. Secvențele acestea el și le amintea cu claritate. După cum Își amintea și faptul că Bikinski, cu ceva timp mai Înainte, cocoțat pe monumentul lui Cuza, ținuse un discurs În piața publică. Apoi totul se amesteca de-a valma. O bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trandafiri, stârnind În rândul mesenilor un val de ovații. Bikinski chiar strigase: „Să bem În cinstea domnului profesor...”. „Clio Chips. Hot peperony. Extra tasty” și „Tlasi CANABBIS. Exotic Incense Stics... SARATHY PERFUME WORKS.... 200 Sticks. Made in India...” Noimann transformase havuzul Într-un altar Închinat lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann transformase havuzul Într-un altar Închinat lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și trabucul, mesenii Îl cinsteau, ridicând paharele În sănătatea lui. Cardul EuroLine fusese un „pește gras”. O parte din cont se dusese, probabil, pe apa sâmbetei. Dar el avea să fie umplut din nou. Noimann nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe de ce, Îi părea din ce În ce mai vie. De altfel, și dinspre havuz venea o răcoare plăcută, iar gânguritul păsărilor Îi crea acum o cu totul altfel de dispoziție. „Cui pe cui se scoate”, gândi Noimann. „Probabil”, Își spuse el, „dacă n-aș fi făcut această glumă oarecum macabră, atunci m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cifre care ieșeau ca niște mușuroie lunguiețe dintre omoplați. Pentru o clipă apărură, stând una lîngă alta, femeia-sicriu și femeia-girafă, femeia-pâlnie, femeia-beschie și femeia-capră, confecțioate din litere și cifre, care, după ce scoaseră niște mugete ambigue, se topiră În apa din havuz. Apăru și Olivia, trăgând În urma ei un șir Întreg de melci... În fața mesei stătea inginerul Satanovski, făcându-și vânt cu un evantai alcătuit din cărți de joc. Inginerul cică ar fi rămas În această poziție preț de douăzeci și cinci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Începea să se volatilizeze. Noimann Își amintea acum, ca prin ceață, de o discuție ce se Încinsese Între cei doi convivi aflați la masa lui și de un rămășag stupid la care-i provocase Satanovski. Își amintea apoi și de havuzul În care se bălăcise vreme Îndelungată, dar nu-și dădea seama dacă faptul acesta se petrecuse mai Înainte sau după descinderea sa la cimitirul Sfânta Treime. Ținea doar minte cum i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În lume trebuia să porți musai altfel de costum... Prin urmare, făcuse un marș lung, plin de tot felul de peripeții și Întâmplări ce sfidau bunul-simț și rațiunea... Noimann nici nu voia să se mai gândească nici la scena din havuz, nici la tot ce se petrecuse În cavou... Într-un fel, acum era liniștit. Își bea coniacul lui și se bucura și de halat... „Apă de toaletă Pur Blanca - o aromă ce Îți subliniază discret feminitatea... Acum Încearcă-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se la soare. Guguștiucii guguiau, tramvaiele huruiau În stații, Îndreptându-se În grabă dinspre centru spre gară și Înapoi... Satanovski desfăcu ziarul 24:ore, pe care-l avea pe masă, parcurgând cu atenție comentariile politice, evenimentele mondene și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eu aici, Înconjurat de această șleahtă de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Și plângi... și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și stropii căzând, în amurg, iau culori: De sineală, de aur, de sânge. Plutește un lanț de lebede albe, Iar visul din parc în lac se răsfrânge - Amurgul de lebede
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
apă tare. Au fost cercetați croitorii, săndălarii, șurubarii, tăietorii de marmură, fierbătorii de vopsele și alți alcătuitori de vrednice bresle. Profitând de învălmășeala dintr-o distilerie renovată, greierele-viorist o luă razna pe străzile rectangulare ale Cetății furnicilor, adulmecând din mers havuzurile cu jocuri de apă de la răscruci și dând târcoale zbenguielilor cuminți ale copilelor-furnici. Se trezi bătut pe umăr de aceeași furnică tânără, care îl studia mustrător cu ochi albaștri de cobalt: Hei, prietene-cântăreț, de ce-ți părăsești stăpânul? Pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dacă-i vede, o indignare teatrală ia locul silei. Ei, trebuie știut Îi provoacă silă. În mileniul al treilea sila este un sentiment justificat, despre care se pot scrie tratate. Nimeni nu-și poate explica de unde izvorăște atâta silă. Acest havuz mohorât al gunoaielor este Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în care s-a fixat de la apariția lui, e cu totul străină de vederile actuale ale lui unu, care își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist, rezolvat în arhitectură, și care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie”. Delimitarea lui Voronca de Contimporanul nu era însă motivată prioritar de aspecte politico-ideologice. Deși „desfăcut de orice probleme și continuități” burgheze, „poemul” său nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o viteză ce probabil nu a mai atins-o niciodată în stare normală, și în timpul ăsta un gheizer aproape vertical țâșnea din gura ei umplând pereții, covorul, geamul de la baie, pe ea însăși de sus până jos. În sfârșit, un havuz continuă să iasă din ea, intermitent, în reprize năprasnice și scurte, ca și cum ar fi ascuns înlăuntrul ei un izvor nesecat de apă. Întreg trupul ei, într-un efort sublim de concentrare, s-a stors și de ultima picătură de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
păzit mult mai bine de credință și groază. Dar Auta știa unele taine de la Marele Preot, și i le-a spus. Una din ele era ciudățenia din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci havuzuri din piatră străvezie albastră, era așezată o piatră, ca un stâlp, cum ziceau preoții, trimisă în dar primului rege al Atlantidei de Zeul Soarelui prin mijlocirea Zeului Apelor, ca semn al puterii. Mai târziu, stâlpul de piatră a fost îmbrăcat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mai târziu, stâlpul de piatră a fost îmbrăcat în oricalc și se scriau pe el poruncile date de zei regelui Atlantidei. În vremuri de cumpănă, Marele Preot cobora din Piscul Sfânt și în taină desăvârșită stătea singur în fața stâlpului dintre havuzuri, și atunci mâini nevăzute scriau o poruncă nouă pe învelișul de oricalc, și după aceea intra regele înconjurat de cei cinci preoți, citea porunca și o îndeplinea cu sfințenie. Iahuben își aduse aminte că, atunci când i-a istorisit asta, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și papila gustativă beteagă de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cuvinte, pentru ca să vă puteți compara și să ieșiți În cîștig. Mi-e silă de voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gheață. A doua zi, același Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea unei așezări bine orînduite, cu parcuri, blocuri și alei asfaltate. Răscrucea prăfuită devine o piață cu havuz răcoritor, îmbrățișat de-o salcie plîngătoare care mîngîie bustul eroului ce, visînd, pornise toate acestea la drum. Dacă îl voi scrie, cred că lui Popescu o să-i placă romanul. De la colegele de cancelarie, bărbații primesc de 1 martie cîte un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poruncit să fie ucise toate persoanele care purtau acest nume și puteau ajunge pe tron. Urmașul său s-a chemat Theodosiu. Găsi, relativ ușor, ceea ce căuta; o casă scundă, fără ferestre, cu o curte plină de nisip, dominată de un havuz. I se spuse, însă, că prezicătoarea murise. 59. Prin toamnă, m-am nimerit, într-o zi, în compania unui conte. Un conte autentic, ai cărui străbunici au venit din Bretania, instalîndu-se în București. Din vorbă în vorbă, am aflat că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și a giganticei spălătorese"). Fantasticul își face loc în universul cotidian, cu forfota din care se desprind tramvaiele și mașinile ca niște mistreți negri sau ca niște diligențe cu bandiți: Când m-am urcat apoi în autobuz/ Murise dimineața la havuz/ Tot așa se-ndepărtau cu toate/ Tramvaiele algebric legănate". În poezia lui Leonid Dimov, obiectele se metamorfozează ca la suprarealiști; dar fără să-și piardă, parcă, determinările reale. Asistăm, mai ales în volumul "A. B. C.", volum de selecție la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]