257 matches
-
în sectorul presei periodice: într-o țară imensă, unde presa periodică devenise regională, presa periodică reprezenta singura veritabilă presă națională. Fără a vorbi despre succesul enormelor ziare de duminică, editate cel mai adesea de către cotidiene, cel al news magazines-lor, al hebdomadarelor de informații ilustrate ca Look sau Life, al magazinelor feminine adesea foarte vechi (McCall's fondat în 1870 trecuse de la 2,5 milioane de exemplare în 1930 la 8,2 în 1963; Ladies'Home Journal lansat în 1883; Woman's
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
națională, de format mai mic și mai puțin scumpă, ce i-a permis lui Axel Springer să se constituie într-un veritabil imperiu de presă unic în Europa. Autorizat în 1946 să creeze la Hamburg un ziar lunar, apoi un hebdomadar radio, Hör Zu, și în 1948 un cotidian, Hamburger Abendblatt, și un magazin, Kristall, el a lansat în 1952 Bildezeitung, al cărui succes a fost rapid și care s-a difuzat în întreaga Germanie de Vest (în 1956 avea deja
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
periodică. Paris-Match lua, în 1949, locul lui Match de dinainte de război și se ciocnea la debutul său de Point de vue Images du monde (1948). Presa de senzație, presa feminină, cu Elle mai ales, presa de suflet își regăseau prosperitatea. Hebdomadarele politice luau un nou start grație slăbirii presei cotidiene de partid. L'Observateur apărea în 1950 prin scindarea echipei de la Combat. De succes s-au bucurat întreprinderile bine girate, care au știut s(-(i rec((tige clientela atașată de tradițiile
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Stere - trăiseră, la vârsta studenției, experiența unei activități care, pornită sub egida socialistă, ajunge, mai ales datorită influenței lui C. Stere, sub semnul poporanismului, considerat ca realizabil numai în cadrul liberalismului. Un moment important al acestei experiențe l-a constituit scoaterea hebdomadarului „Evenimentul literar” (1893-1894), demers fericit în ceea ce privește coagularea ideilor și însușirea meseriei jurnalistice, dar dezastruos sub aspect financiar, anihilând multă vreme orice inițiativă de reluare a lui. În urma trecerii tinerilor socialiști din „pătura cultă” în Partidul Liberal, unde ei își asigură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
de Tudor Arghezi (Literatura, meșteșug) și de Șerban Cioculescu (Pentru știință, intelect și dogmă), ilustrând calea estetică a temperanței intelectuale și evitarea extremismelor ideologice. Pe același ton intervine și Mihail Dragomirescu atunci când evocă anii formației sale culturale. Cronicarul dramatic al hebdomadarului este A. Dominic, care urmărește, pe rând, spectacolele de la Naționalul bucureștean cu piesele Femeia mării de Henrik Ibsen, Papagalii de Const. Rîuleț și Vrajă de Henry Bataille sau cele de la Teatrul „Regina Maria” cu piesa Societate de John Galsworthy. Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
Cronicar Cum ne văd străinii Salonul de Carte de la Paris a reprezentat un succes pentru literatura română din mai multe puncte de vedere. Nu în ultimul rând, pentru că a făcut cunoscuți publicului francez scriitori români valoroși. Principalele hebdomadare culturale au publicat recenzii, în general, favorabile despre romane prezentate în cadrul Salonului. Lunga noastră absență de pe piața de carte din Franța, spre a nu părăsi țara care a găzduit Salonul, nu a rămas fără unele consecințe. În entuziasmul relatărilor, s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
luăm în seamă afirmațiile lor delirante. Oameni care sfințesc locul În paginile sale de jurnal din revista RAMURI nr. 4, Gheorghe Grigurcu face referiri la revista noastră: „Nu-mi dau seama dacă cititorii României literare conștientizeză împrejurarea, oricum stranie, că hebdomadarul, așa cum stă scris pe frontispiciul său, apare «cu sprijinul Consiliului Județean Alba». Mai exact spus, cu cel al unui om foarte inimos, președintele Consiliului, Ion Dumitrel, în acest răstimp de criză realmente un mecena.” Ne-am bucurat că reputatul critic
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
Le Nouvel Observateur din 18-24 iulie publică un dosar Voltaire, scriitorul cel mai celebru în toată lumea din secolul XVIII. Punctul de plecare sunt câteva cazuri de intoleranță rasială sau religioasă din ultima vreme, care au reamintit jurnaliștilor de la hebdomadarul lui Jean Daniel faimoasa vorbă a lui Voltaire: écraser l’infâme ! Infamul este, se știe, orice formă de intoleranță sau de persecuție, religioasă, morală, politică, socială. Voltaire este socotit precursorul jurnalistului actual de investigare și cel dintâi care s-a
Voltaire, contemporanul nostru () [Corola-journal/Journalistic/3385_a_4710]
-
doua este că erorile teoretice și monstruozitățile practice, rezultate din ele, au ieșit la iveală foarte tîrziu, militanții comuniști ai revoluțiilor din ultimul secol ignorîndu-le sau desconsiderîndu-le. Am recitit întîmplător un "dialog" al lui Benedetto Croce, publicat în 1911 în hebdomadarul florentin La Voce, reluat în 1914 în Cultura e vită morale de la editură Laterza. N-am idee ce carieră internațională a făcut acest text (modă în publicistica a dialogului așa zicînd platonician o știm și de la tînărul E. Lovinescu, și
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
referitoare la concluziile studiilor psihologului mai fuseseră exprimate și de către alți colegi înainte, dar reputația științifică a lui Stapel descurajase orice analiză serioasă, ca să nu mai vorbim de eventuale măsuri contra psihologului fraudulos. „Președintele d’Ormesson“ Așa își intitulează un hebdomadar francez o notă despre laureatul ediției 2010 a Marelui Premiu Ovidius de la Neptun, scriitorul Jean d’Ormesson. Motivul? Scriitorul octogenar interpretează rolul unui președinte al Republicii în filmul lui Christian Vincent. Turnările au început. Locurile unde scriitorulactor este filmat sunt
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
Dacă e să judecăm după topurile din hebdomadarele cele mai cunoscute, francezii citesc romane cât se poate de mediocre, originale sau traduse. Poezie, deloc. Ceva mai ridicat este nivelul eseurilor și documentarelor. Fiind vorba de romane, în momentul de față, în primele zece locuri din toate palmaresurile se
Ce mai citesc francezii () [Corola-journal/Journalistic/3750_a_5075]
-
Un hebdomadar francez mai puțin preocupat decât majoritatea de cartea de memorii a lui Johnny Halliday (pe cât de paranoică, pe atât de plictisitoare) s-a gândit să ia urma artiștilor malieni, cântăreți, instrumentiști, actori, dintre cei care provin sau locuiesc în nordul
Artiștii din Mali () [Corola-journal/Journalistic/3863_a_5188]
-
de Cessole despre romanul lui Bruno de Cessole este jurnalist și critic literar, redactor al paginilor de cultură la "Valeurs actuelles", fost redactor al publicației " La Revue des deux mondes", colaborator la "France Culture", la ziarul "Le Figaro", precum și la hebdomadarele "L'Express", "Le Point", la revistele "Les Nouvelles Littéraires", "Les Lettres Françaises". În 2001, tot la Editions de la Différence, Bruno de Cessole publică o culegere de cronici și articole sub titlul Propos intempestifs. Actualmente lucrează la două romane, dintre care
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
Cu ocazia expoziției de la Petit Palais „Paris 1900”, zilele de 24-25 mai au fost consacrate simpaticului personaj al romanelor lui Leblanc. Au fost prezenți nepoata scriitorului și biograful lui, Jacques Derouard. Bunul cel mai prețios Într-un scurt interviu acordat hebdomadarului francez „Le Point” din 22 mai, cunoscutul autor islandez de romane polițiste, Arnaldur Indridason, își explică interesul pentru un vechi manuscris islandez, căruia i-a consacrat romanul „Cartea regelui”: „Am vrut să reamintesc cititorilor mei care este bunul nostru cel
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
ai lui Gutenberg. Un interviu cu Jean d’Ormesson Cu ocazia apariției câtorva dintre operele scriitorului în prestigioasa serie editorială Bouquins, Jean d’Ormesson, laureatul Marelui Premiu Ovidiu al Festivalului „Zile și Nopți” în 2010, a acordat un spiritual interviu hebdomadarului francez „L’Express”. La 86 de ani, scriitorul declară că viitorul continuă să-l intereseze foarte mult, de vreme ce în el își va petrece ultimii ani de viață. Trecutul? A debutat în 1956 cu un roman refuzat de Gallimard, dar acceptat
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
Williams ori Charles Olson (v., de pildă, Teodorescu-Brînzeu, Mihăieș, 1983: 344-3491). Privind retrospectiv, îmi dau seama că acest interes, cu juvenile ifose de savant, nu era decât dezvoltarea fascinației naiv-adolescentine pentru banda desenată, aliment cultural cu care m-am hrănit hebdomadar începând cu o frumoasă zi din vara anului 1965 (aveam unsprezece ani) și mult până după vârsta „normală”, când astfel de lecturi nu mai intră în obișnuințele unui intelectual presupus evoluat. Sporadic, „citesc” benzi desenate și azi, fie prin amabilitatea
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
--- Cartea și cinematograful Citim într-un hebdomadar francez: „Vineri 21 martie, la etajul I al Salonului Cărții din Paris de la porte de Versailles, va debuta un amuzant balet al editorilor și producătorilor de cinema”. Scriitorii români invitați de ICR la Salonul Cărții ar putea fi interesați de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2723_a_4048]
-
mai multe. Desigur, “foaia periodică” a lui V. Alecsandri din 1855 trebuie să fi fost aceea care a oferit ideea titlului, celelalte fiind, inclusiv săptămînalul lui L. Rebreanu dintre 1932-1934, prea puțin cunoscute. În 1954 existau deja cîteva publicații literare, hebdomadare sau lunare, între care Viața românească este tot o “revistă a Uniunii Scriitorilor”. În aprilie, același an, la Cluj Almanahul literar devenea Steaua (un articol comemorativ publică în numărul nostru de astăzi, în paginile 14-15, poetul Adrian Popescu, actualul redactor
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
Nicolae Manolescu În casetă editorială a oricărei publicații periodice - cotidian, hebdomadar sau lunar - există o functie binecunoscută tuturor celor care fac reviste, dar ignorată de către majoritatea cititorilor: secretarul general de redacție. În presa modernă, s-a numit totdeauna așa, cu excepția unei perioade din regimul comunist, cînd titulatura i-a fost schimbată
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
în Ambasada Ecuadorului din capitala Angliei, spre a nu fi extrădat în Suedia, unde îl așteaptă un proces din cauza învinuirii de viol, australianul Julian Assange, întemeietorul platformei de dezvăluiri WikiLeas, a acordat în urmă cu două săptămîni un amplu interviu hebdomadarului Die Zeit. În chip surprinzător, Assange atinge în treacăt situația personală, insistînd asupra stării internetului la scară globală. Australianul e de părere că internetul a încetat să mai fie un mediu de comunicare neutru, în care shimbul informațiilor se face
Panopticul informației () [Corola-journal/Journalistic/3641_a_4966]
-
Nu numai la noi Caragiale continuă să fie în actualitate. Și nici numai în literatură. O anchetă, care se va prelungi toată vara, a hebdomadarului francez L’Express, intitulată „Balul impostorilor”, debutează în numărul din 17-23 iulie cu un caz care nu poate să nu ni-l reamintească pe, iată, nemuritorul și universalul Caracudi din schița „Reportaj” a lui Caragiale. Știți dv. care: reporterul care
Caracudi redivivus () [Corola-journal/Journalistic/3386_a_4711]
-
înalte niveluri ale puterii, de unde a aflat, între altele, ce gândește Suveranul. Până când într-o zi, directorul ziarului, intrigat de dezvăluirile senzaționale ale reporterului, îl urmărește pe furiș și descoperă frauda. Un oarecare Jayson Blair, ziarist de pagina întâi la hebdomadarul american Times, stagiar și colaborator la Boston Globe, Washington Post și New York Times, a mărturisit într-o carte autobiografică intitulată sugestiv „Burning Down My Masters’ House” (Cum am dat foc casei maeștrilor mei) că toate reportajele sale au fost mai
Caracudi redivivus () [Corola-journal/Journalistic/3386_a_4711]
-
Jean d’Ormesson se confesează Cu ocazia reeditării tuturor romanelor sale de dragoste, șase la număr, în volumul intitulat Ceea ce iubim este iubirea de la Robert Laffont, 1296 de pagini, laureatul Marelui Premiu Ovidius de la Neptun, Jean d’Ormesson, a acordat hebdomadarului „Le Point” din 10 mai un amplu și spiritual interviu. Titlul acestuia nu pare să fie o simplă cochetărie: Alerg și astăzi după fete. Nota bene: romancierul e născut în 1925. Nu e frumos să-i spunem vârsta. Dar tot
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
intitulat În așteptarea zorilor, se petrece în Viena anului 1913 și în Londra celui următor. E o combinație de roman pseudoistoric în stil Joseph Roth și de roman polițist în stil Graham Greene. Erotomanul Pierre Louÿs În același număr al hebdomadarului francez, Jean d’Ormesson comentează ediția de Opere erotice a, uitatului astăzi, Pierre Louÿs (1870-1925), apropiat al lui Gide și Valéry, de la care au rămas, la moartea lui timpurie, 400 de kilograme de manuscrise... erotice. Se pare că interesul aproape
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
Publicam eu însumi de cîțiva ani cronici literare și mi-am identificat brusc în Pompiliu Constantinescu principalul precursor. În afară de Perpessicius, în a cărui vicleană amenințare, nu mă puteam recunoaște, ceilalți critici interbelici practicaseră cronica destul de neregulat și nu în ritmul hebdomadar care mi se părea mie obligatoriu. Era evident pentru mine că Pompiliu Constantinescu era cronicarul prin vocație al generației lui. Nici n-a scris altceva. Cartea despre Arghezi din 1940 nu-l caracterizează absolut deloc, nici ideatic, nici stilistic. Un
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]