628 matches
-
părinți, de copii, și devine recognoscibilă iubirea față de jumătatea sa, căreia îi dedică poezii pline de romanță și culoare. Sub retoricile cu substrat filosofic, predomină mirările omului asupra existenței, locului și rolului omului în univers, unele dintre poezii împrumutând conotații hegeliene sau chiar kantiene. Prezentul volum, al doilea din seria lucrărilor proprii de tip antologic, cuprinde un număr de poezii din volumele: Se roagă pădurea, Legenda Panaghiei (Fata care s-a îndrăgostit de soare), Sub zodia Peștilor, Așternut pe frunza toamnei
CUIBUL CU AMINTIRI (ANTOLOGIE LIRICĂ DE AUTOR, VOLUMUL II) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370728_a_372057]
-
este cazul lui Balzac, Proust, Eminescu, Mircea Eliade sau Sadoveanu. Unii dintre ei au fost însă favorizați și de faptul că au trăit până la o vârstă înaintată. Există însă și opinii contrare. Bunăoară, Nicolae Breban are o teorie de sursă hegeliană: cantitatea devine, după un anumit grad de relevanță, un criteriu al calității. Eugen Simion socotește că în proza românească idealul este să scrii o carte unică, exemplară, pitorească, model de limbă și de imaginație epică, și că „opus acestui model
LITERATURA ÎNTRE CALITATE ŞI CANTITATE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353402_a_354731]
-
de o vârstă inițială a poeziei și de una a filosofiei încă înainte de romantism, deci înainte de confundarea funcției lor spirituale. Mă gândesc că ideea reîntoarcerii poeziei la izvoarele mitului ar fi o reacție și ca o soluție salvatoare la teza hegeliană a dispariției artei. Succesiunea istorică a fost necesară, dar ordonarea problemelor trebuie să se facă într-un plan în care strigența logică să provoace asemenea intervertiri. Succesiunea istorică, atunci când o urmărim în chip explicit, se arată a fi întotdeauna și
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
Hegel. Alături de reîntoarcerea la mituri, care e, de fapt, o eternă reîntoarcere. Aceste două orientări, după părerea mea, se constituie ca moduri de a rezolva dialectica între filosofie și poezie, moduri radical deosebite, dar unite prin refuzul punctului de vedere hegelian. Istoria ideilor își descoperă mai târziu coerența, istoricul tinde să se confunde cu logical. Ipoteza hegeliană trebuie căutată în poetica simbolistă și postsimbolistă. Tot aici trebuie căutat raporturile între poezie și filosofie. Ideeia “purificării “ și cea a “reîntoarcerii “ se integrează
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
părerea mea, se constituie ca moduri de a rezolva dialectica între filosofie și poezie, moduri radical deosebite, dar unite prin refuzul punctului de vedere hegelian. Istoria ideilor își descoperă mai târziu coerența, istoricul tinde să se confunde cu logical. Ipoteza hegeliană trebuie căutată în poetica simbolistă și postsimbolistă. Tot aici trebuie căutat raporturile între poezie și filosofie. Ideeia “purificării “ și cea a “reîntoarcerii “ se integrează în conceptual de complex al poeziei moderne. Dar nu fără să servească unor rosturi metafizice. Resping
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
definești cu claritate un subiect conștient ( autoritatea care să vadă valoarea in-abstracto, să-I dea dimensiuni pe scala de ea trasată, înm scopul pentru care expresia plastic există de fapt- acela de a susține și compensa maladivitățile spiritului, în sens hegelian ). Tendința generală a criticului, chiar dacă din mândrie și vanitate nu o recunoaște, este aceea că “valoarea “ se naște odată cu autorizarea lui.Scriitorul există doar ca persoană publică și nu avem încă în manual autorul genial fără un volum. Chiar și
CRITICA LITERARĂ ŞI DE ARTĂ IMPUNE OPINIA MINORITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357914_a_359243]
-
reuși să atingem marginile unei securități „semantice“ speciale, prin renunțarea la interpretarea mimetică (temporalizată illo tempore și localizată hic et nunc) care conduce, de fiecare dată, la „alienarea (Entäusse-rung) gândirii chiar în pragul sursei sale originare“ (Ludwig Feuerbach, „Despre filosofia hegeliană“). De acum încolo, alteritatea iminentă a sensului nu mai poate evita nici nedumerirea lui Derrida privind „unitatea lu-mii de la care libertatea transcendentală se autodescătușează doar pentru a face să apară originea acestei unități“ (vezi eseul său „Ellipsis“). Sensul în luptă
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
cu iminență, prin elemente restrictive considerabile. Altfel spus, „limba nu e altceva decât realizarea speciilor, medierea dintre «Eu»și «tu» - menită să reprezinte unitatea acestor specii prin supresiu-nea (Aufhebung) care e generată de izolarea lor individuală“ (Ludwig Feuerbach, „Despre filosofia hegeliană“). Ba mai mult, caracterul secvențial și restrictiv prin excelență al limbii face posibil ca aceasta să fie „fascistă, adică care te obligă să spui“ (R. Barthes). Sau mai grav - așa cum subliniam în „Prefața“ la cartea de versuri a unui autor
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
vorbirii nu poate fi decât „aerul, cel mai spiritual și universal mediu“: „filosofia emerge din gură sau pix doar pentru a se întoarce imediat la sursa ei originală... nu pentru a vorbi, ci pentru a gândi...“ (Ludwig Feuerbach, „Despre filosofia hegeliană“). Chiar dacă identitatea noastră, spirituală prin excelență, e obligată să reacționeze și să răspundă preponderent în registru terestru, nimic nu o poate opri să i se supună acesteia ori să ia atitudine compensatoare în termeni „terrariști“. Logica elementară pentru care va
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
slavofililor și un adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal prin cuvintele unui personaj cazon, ca ”proștii”, ce împiedică Rusia să se ”europenizeze”. Cartea lui Soloviov e construită pe forma dialogurilor platoniciene, în stil hegelian, cu o dialectică subtilă. Ca în romanele lui Dostoievski, un grup de ruși aflați la băi pe malul Mediteranei, undeva între Nisa și Monte Carlo: un general, o doamnă din înalta societate, un politician, un prinț, un domn Z dezbat
FILOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI! STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344426_a_345755]
-
puținele trebuinți materiale ce le reclama situația. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de valoarea d-tale“. Hegelian în înțelegerea poeziei ca sensibilitate a ideii, schopenhauerian în explicarea folosului artei, clasicist prin simțul dezvoltat al armoniei și echilibrului, romantic prin concepția estetică, Maiorescu a fost un promotor al culturii, punând bazele criticii moderne într-un timp de confuzie
TITU MAIORESCU LA A-175-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379791_a_381120]
-
om productiv, asemeni pomilor dintr-o livadă, sau asemeni pământului care asigură roadele, nu vede lumina soarelui și trebuie să stea în întuneric, spiritul nu poate ocoli întrebarea: e vorba de moartea mea? Nici măcar nu se poate consola cu gândirea hegeliană, foarte abstractă, că dacă un filozof nu se poate afirma azi, un altul se va afirma mâine și predispoziția unei entități naționale spre filozofie nu va suferi. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 2 (1980) Noi zicem
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Amir Weiner (Stanford University) și John Connelly (UC Berkeley), 14-15 martie 2008, publicată și în volumul nr.18 al prestigioasei reviste Journal of Contemporary European History. Revoluțiile din 1989, arată Vladimir Tismăneanu, au reprezentat un adevărat eveniment universal-istoric în sens hegelian: au impus o ruptură diacronică între lumea de dinainte și cea de după 1989 (p.131); revoluțiile sunt departe de a se fi încheiat și simbolizează o direcție caracteristică a timpurilor moderne: diversitate, diferență și toleranță, definind valorile pe care le
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
hegelianismului. Așadar, ei au trebuit să-și împrumute unele idei fundamentale de la maestrul lor, Hegel, și, indirect, din gîndirea indiană veche. Trebuie subliniat că vrînd să respingă sistemul idealist al lui Hegel, Karl Marx a trebuit să plece de la sistemul hegelian a cărui cunoaștere presupunea și cerea cunoașterea gîndirii indiene. Și Karl Marx a avut, deci, anumite cunoștințe de gîndire indiană, cel puțin indirect (dacă nu direct), ce derivau din sistemul filozofic pe care îl combătea, din hegelianism. Privitor la influența
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lumea indiană străveche, la începuturile indianisticii: aceasta se întîmplă și din cauza lipsei de semnificație a spiritului indian, cum observa Hegel [116]. * * * Hegel a avut ocazia de a reveni adesea asupra argumentelor indiene în operele sale. Puse cap la cap, paginile hegeliene referitoare la India însumează mai mult de o sută. În faza următoare vrem să prezentăm o substanțială trecere în revistă a pasajelor celor mai semnificative, însoțite de note rezumative pentru restul [117]. Să începem cu operele în care lumea culturală
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
experiența religioasă, filozofică, estetică a Indiei antice: sîntem convinși că filozoful din Stuttgart a exagerat în concluzii ce, așa cum vom vedea, sînt aprofundate de el în alte opere. Un atare contrast net ar exclude a priori orice conexiune dintre gîndirea hegeliană și gîndirea indiană veche, în timp ce realitatea este cu totul alta: pînă la sfîrșit, în respingerea tocmai a ideilor respective, își va însuși o anume mentalitate fundamentală ce este în esență indiană. 2. Invers, intuiția índică sare în chip tot atît
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
invizibilul are la egipteni o semnificație mai plină..." [14 td]. În p. 72-74 filozoful din Stuttgart, în abordarea "panteismului artistic" scoate în evidență mai curînd "panteismul indian": este vorba de concepte foarte importante pentru ceea ce va deveni fundamentul concepției filozofice hegeliene, așa cum va sugera și mai vădit expunerea noastră ulterioară. El afirmă: "Ca prim exemplu pentru o astfel de poezie panteistă o putem cita iarăși pe cea índică, ce, alături de fantasticul său, a dezvoltat strălucit și această latură. Cum am văzut
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
celor trei "devas" lipsește cea mai clară personalitate, motiv pentru care se recunoaște în religia índică un anume ce universal, și deci filozofemă. Dar capitolul ce conține cu adevărat o expunere științifică a filozofiei índice este cuprins în aceeași operă hegeliană, vol. I, p. 143-166, pentru a cărui importanță ar merita să fie amintit în întregime (ceea ce nu justifică, desigur, recunoașterea lui H. v. Glasenapp, Die Philosophie der Inder, loc.cit., p. 7, limitată la "... die vielen Hinweise, welche uns in
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la p. 7 și 8 ale celui de-al doilea volum cu același titlu, unde se evidențiază despotismul aristocrației teocratice. În acest volum (dedicat Lumii orientale), de la p. 91 la p. 169 găsim cea mai semnificativă și mai amplă analiză hegeliană a Indiei, pe care o vom prezenta în trăsăturile sale esențiale, extrăgînd ceea ce este mai reprezentativ pentru subiectul de față ori sintetizînd conținutul. Se începe cu "corelațiile dintre India și istoria universală", p. 90-97. "Să trecem la cea de-a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
spiritul devenit întrutotul abstract trece în Brahma. Această concepție derivă din faptul că la indieni nu s-a trezit încă spiritul de libertate." Concluzii. După ce am trecut în revistă ceea ce ni s-a părut mai interesant și semnificativ în paginile hegeliene dedicate lumii indiene, cîteva concluzii par a se impune cu forța evidenței. 1. În primul rînd, reiese clar în evidență meritul lui Hegel ca indianist de clasă, greu comparabil cu oricare altul dintre indianiștii timpului. Hegel, chiar și cu inevitabilele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și primordiale a întregii umanități [262]. Așadar, ne-am oprit dinadins la reproducerea a numeroase și lungi fragmente din operele pe care Hegel le-a dedicat aspectelor lumii indiene, și aceasta din două motive: a) datorită validității și actualității observațiilor hegeliene pentru lumea indianiștilor înșiși, pe lîngă cea a istoricilor filozofiei. Observatori recenți, avînd posibilități deosebite de informare din vasta literatură aflată acum la dispoziție și din călătorii la locul studiat, și în plus cu posibilități mult îmbunătățite de sinteză a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
infinito, Le nuove edizioni d'Italia, 1962, p. 286 [263]; în acestea, pe lîngă adnotările originale pertinente se fac văzute încă afirmații avînd ceva din obișnuitul entuziasm diletant relevat la scriitorii de la începuturile indianisticii occidentale; b) în plus, culegerea noastră hegeliană despre India înțelege să nutrească speranța secretă de a putea atrage atenția unor asemenea tardivi admiratori nediscriminați a tot ce se leagă de India, asupra rezervelor serioase, deseori grave, uneori îngrijorate pe care filozoful din Stuttgart personal le exprimă fără
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
prefăcuți incorigibili ai timpului nostru, decît propriile cuvinte ale lui Hegel. Acum, chiar și asupra poziției lui Hegel însuși față de multe aspecte ale lumii indiene, noi am avea, la rîndul nostru, motive serioase pentru a păstra rezerve considerabile. Deseori disensiunea hegeliană cu privire la anumite realități spirituale indiene după cum vom avea ocazia să constatăm mai bine în continuare -, în ciuda asprimii lingvistice este mai degrabă formală decît substanțială: Hegel însuși împărtășește în fond aproape aceeași realitate fundamentală, "retușată" doar. Din punctul nostru de vedere
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în lumea indiană, o deosebire cu mult mai mare decît cea să zicem dintre un cîine și o piatră pentru noi, occidentalii. Aș dori ca anumiți entuziaști ai gîndirii și ai "spiritualității" indiene să recitească și să mediteze asupra reflecțiilor hegeliene despre condițiile puțin spus deplorabile ale femeii în general și despre cele, nu mai puțin demne de milă, ale apartenenților la a patra castă, în contrast strident cu condițiile de privilegii excesive ale reprezentanților castei brahmane! Și dacă această contemplare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tocmai ca să modeleze, să precizeze, să corecteze însemnătatea lor pe planul speculativ. Cu alte cuvinte, lumea ideilor Indiei este, oarecum, elementul catalizator, ca să zicem așa, care prin prezența sa favorizează dezvoltarea, aprofundarea, purificarea (între anumite limite) a aceleiași lumi speculative hegeliene. Nu ar fi greu să demonstrăm teza noastră, mai mult din punct de vedere filologic sau chiar filozofic, pe baza textelor, dacă nu am socoti că pentru ochii atenți ai cititorului de bun simț această constatare este evidentă: este suficientă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]