239 matches
-
aria de hegemonie a altor puteri (Imperiul otoman, Marea Britanie, S.U.A.). În prezent, pozițiacheie pe care o dețin statele arabe din acest perimetru, le aduce unora dintre ele însemnate beneficii materiale și geopolitice, însă doar din postura de aliați ai puternicului hegemon de peste ocean, alianță care reprezintă pilonul și garantul stabilității lor statale. 3.3.2. Noțiunea de potențial geopolitic în definirea centralității: state-putere, state pivot și state periferice Spațiul politico-geografic este organizat sub forma unui sistem teritorial ierarhizat, în care fiecare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
fundamental asemănătoare - datorită promovării de către S.U.A. și respectiv Marea Britanie a deschiderii finan cia re internaționale. Spre deosebir ehnolo re de determinismul t gic, inte pretarea acestei teorii este de na tură politică, vizând interesul propriu și pute rea politică a hegemonului. Helleiner pornește de la această explicație în studierea rolului pe care guvernele S.U.A. și Regatului Unit l au avut în inițierea procesului com petitiv de dereglementare, de-a lungul anilor 1970. Acest proces a început odată cu decizia autorităților Marii Britanii de a
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
sub forma unei țări cu putere hegemonică care promovează lib eralizarea financiară în afara granițelor sale (S.U.A.) sau sub forma un or idei hegemonice (neolibera lismul de piață) care influențează supozițiile și opțiunile guvernanților. Pu tem observa că argumentele axate pe hegemonii t ind să-și piardă claritatea analitică, din moment ce, în general, ele trebu ie să fie însoțite de explicații care vizează grupuri de interese, pentru a pute a a răta de ce puterile hege monice adoptă liberalizarea financiară și de ce al ții
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
sistem, relațiile internaționale ? Unipolaritatea a devenit o temă la modă de la sfârșitul Războiului Rece. Logica structurală (Layne 1993; Mastanduno 1997) sugerează că unipolaritatea este instabilă. Tendința de echilibrare va facilita ridicarea unor noi mari puteri, la fel cum ascensiunea unui hegemon (ex: Franța sub Napoleon) duce la constituirea unei mari coaliții care unește celelalte mari puteri. (Wohlforth 1999 respinge, totuși, această argumentație. În mod mai general, vezi Kapstein și Mastanduno 1999.) Dar oricât de puțin durabilă ar fi unipolaritatea, atât timp cât hegemonia
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
altceva în fapt, multe alte lucruri. Prima preocupare a statelor este ... să își mențină pozițiile în sistem" (Waltz 1979:126). Menținerea unei poziții relative nu înseamnă totuși nici supraviețuire, nici dominație. Ea este în mod evident incoerentă în raport cu dominația (cu excepția hegemonilor) și poate implica riscarea supraviețuirii. Iar riscul la adresa supraviețuirii poate fi și mai mare dacă, așa cum susține Mearsheimer, statele "urmăresc să își maximizeze pozițiile de putere relativă față de alte state" (Mearsheimer 1994/5:11). Dar Waltz nu se oprește aici
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Instituționaliștii liberali admit că înțelegerea dintre state este fragilă, în mod special acolo unde procedurile de constrângere sunt slabe. Totuși, într-un mediu de creștere a integrării regionale și globale, statele pot deseori să descopere cu sau fără susținerea unui hegemon o coincidență a intereselor strategice și economice, care poate fi transformată într-un acord care să stabilească reguli de comportament. În domenii ca degradarea mediului și amenințarea terorismului, argumentul pentru formalizarea cooperării dintre state este foarte convingător. Conform lui Rosecrance
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
tocmai l-am indicat. De fapt, aceste deosebiri se pot întâlni în arta dansului, a flautului, a țiterei, ca și în cazul operelor în proză sau în versuri fără acompaniament muzical; exemplu: Homer a reprezentat personaje mai bune, Cleophon asemănătoare, Hegemon din Thasos, primul autor de parodii, și Nicochares, autorul Deiliadei, pe cele mai rele. Chiar pe această diferență și stă distincția între tragedie și comedie: una vrea să reprezinte personaje mai rele, cealaltă personaje mai bune decât oamenii actuali" (cap
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
colapsul 105. Bineînțeles, partea cea mai importantă, atât ca suprafață, cât și ca valoare economică și strategică, a fostului Imperiu Otoman, ce ar fi rezultat în urmă împărțirii sale, trebuia să fi revenit Rusiei, pentru a-i asigura calitatea de hegemon al sistemului politic continental 106. Totuși, Paul I nu a pus în practică proiectul lui Rostopcin, probabil și datorită faptului că, în urma înfrângerii administrată de francezi, la 3 decembrie 1800, la Hohenlinden, Austria a încetat de a mai fi unul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum îi divizau pe hegemoni, maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar secuii rămânând predominant în cadrele catolicismului. Refractari la a primi propaganda reformată ce folosea în interesul său "diabolica" invenție a tiparniței pentru a-și împrăștia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vezi LUCE, HENRY și AMERICAN CENTURY, și apoi în timpul Războiului Rece, când SUA erau văzute ca bastionul democrației și libertății în fața totalitarismului comunist. Unul dintre momentele culminante ale istoriei sintagmei și ale importanței ei în legătură cu poziția Americii în lume ca hegemon cu un destin manifest a fost declararea de către președintele Reagan a ceea ce era pentru America alteritatea sa constitutivă în perioada Războiului Rece: Imperiul Răului (vezi EVIL EMPIRE). Imperiul Binelui avea datoria și destinul manifest de a continua lupta pentru democrație
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
terorismul, migrația, traficul și consumul de droguri etc. ca fiind de manifestare și preocupare globală. Într-o a doua perspectivă și ea înrudită globalizării, termenul globalism este utilizat în analizele de politică externă pentru a caracteriza orientarea politică a statelor hegemon; în acest sens, globalismul semnifică abolirea distincției dintre interesul național și chestiunile regionale din restul sistemului, ceea ce explică tendința statelor hegemon de a adopta măsuri intervenționiste în politica lor externă. Revenind la prima perspectivă, pentru adepții globalismului, probleme de tipul
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
ea înrudită globalizării, termenul globalism este utilizat în analizele de politică externă pentru a caracteriza orientarea politică a statelor hegemon; în acest sens, globalismul semnifică abolirea distincției dintre interesul național și chestiunile regionale din restul sistemului, ceea ce explică tendința statelor hegemon de a adopta măsuri intervenționiste în politica lor externă. Revenind la prima perspectivă, pentru adepții globalismului, probleme de tipul celor amintite nu mai pot fi gestionate eficient de către state, cărora li se contestă deopotrivă eficiența organizațională și legitimitatea instituțională. Consecutiv
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
capital, comunități științifice, mișcări religioase. Cât privește cauzele globalizării politice, hiperglobaliștii le asociază sfârșitului Războiului Rece și triumfului democrației occidentale asupra rivalului comunist, actuala configurație a sistemului internațional fiind posibilă ca urmare a anulării bipolarismului rigid și emergenței Statelor Unite ca hegemon promotor al valorilor democratice și al principiilor economiei de piață. În viziunea scepticilor (parțial și a transformaționaliștilor), sfârșitul Războiului Rece este irelevant pentru globalizare, care a premers, a coexistat și a supraviețuit bipolarismului și, în cele din urmă, chiar a
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
ca o instituție a securității colective este discutabilă. Potrivit lui John Mearsheimer, un autor care aparține tradiției realiste, un concert de putere apare de obicei în urma unui război în care o coaliție de state cu puteri comparabile a învins un potențial hegemon, conflict de regulă epuizant pentru toți participanții. Învingătorii stabilesc temporar un condominium bazat pe propriile interese, încercând să profite de pe urma victoriei și să evite, pentru o perioadă, o nouă confruntare. Cu trecerea timpului, distribuția de putere se schimbă în interiorul coaliției
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
revizioniste. Dată fiind relativa dominanță a democrațiilor din ultimii ani, este foarte probabil ca ele să fie beneficiarele directe ale actualului regim internațional prin urmare, ele vor sprijini stabilitatea, continuitatea în relațiile economice, negocierea și medierea. Argumentul sprijinului instituțional din partea hegemonului sistemului internațional pornește de la premisa că istoria modernă a sistemului internațional de state începe într-o mare măsură cu apariția unor state ce se bazau pe schimburi comerciale, ale căror vaste succese mondiale au condus la succesiunea liderilor mondiali angajați
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
angajați în promovarea liberului-schimb și, tot mai accentuat, a practicilor politice democratice (Veneția sau Genova, Portugalia, Țările de Jos, iar apoi Marea Britanie și în prezent Statele Unite). În acest sens, susțin avocații pacifismului democratic, răspândirea democrației ar depinde de existența unui hegemon mondial care ar încuraja și promova practicile democratice la nivelul politic, cultural și economic. Teoreticienii păcii democratice au stârnit o dezbatere fructuoasă în primul rând cu reprezentanți ai (neo)realismului, atacându-i acestuia din urmă elementele centrale. Posibilitatea existenței unei
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
actorilor. Lucrarea After Hegemony. Corporation and Discord in the World Political Economy este fundamentală pentru programul de cercetare neoliberal în primul rând pentru că autorul, Robert Keohane, demonstrează empiric faptul că regimurile internaționale pot supraviețui și în absența (după declinul) unui hegemon. Prin urmare, el contrazice teza realistă potrivit căreia prezența hegemonului este esențială pentru asigurarea conformării participanților. Keohane nu este la fel de optimist în ceea ce privește formarea regimurilor: aici, prezența unui hegemon care să impună termenii cooperării facilitează mult instituționalizarea acesteia sub forma unui
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
Political Economy este fundamentală pentru programul de cercetare neoliberal în primul rând pentru că autorul, Robert Keohane, demonstrează empiric faptul că regimurile internaționale pot supraviețui și în absența (după declinul) unui hegemon. Prin urmare, el contrazice teza realistă potrivit căreia prezența hegemonului este esențială pentru asigurarea conformării participanților. Keohane nu este la fel de optimist în ceea ce privește formarea regimurilor: aici, prezența unui hegemon care să impună termenii cooperării facilitează mult instituționalizarea acesteia sub forma unui regim. Actorii raționali și egoiști pot ajunge la concluzia că
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
faptul că regimurile internaționale pot supraviețui și în absența (după declinul) unui hegemon. Prin urmare, el contrazice teza realistă potrivit căreia prezența hegemonului este esențială pentru asigurarea conformării participanților. Keohane nu este la fel de optimist în ceea ce privește formarea regimurilor: aici, prezența unui hegemon care să impună termenii cooperării facilitează mult instituționalizarea acesteia sub forma unui regim. Actorii raționali și egoiști pot ajunge la concluzia că instituirea unui regim într-o arie tematică dată este profitabilă, însă în practică există dificultăți considerabile. Din acest
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
punctul de vedere al intențiilor pe care le urmăresc în căutarea unor anumite poziții de putere în sistemul internațional. În 1939, Hitler a conceput o politică a relațiilor externe care să-i justifice scopul de a transforma Germania într-un hegemon continental. Acest lucru se explică foarte ușor prin intermediul naturii umane a conducătorului însuși, care resimte acel animus dominandi cu atât mai mult cu cât i se arată perspectiva unei puteri mai mari. În acest caz, nu numai că ia decizii
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
Cuvânt înainte Funcționând ca element hegemon în stepele nord-pontice în ultimele secole ale Erei vechi și în primele trei secole ale erei creștine, populațiile nomade sarmatice ajung treptat, spre finalul acestui interval, pe măsura antrenării lor în fenomenul generalizat al marilor migrații, să înregistreze - în avansarea
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
fie în spațiul nord-pontic, de unde organizează raiduri până la Dunăre. Localizați de Ammianus Marcellinus într-un spațiu vast, întins în vremea sa de la Don până „în partea cealaltă a Orientului [...], în ținuturile Asiei”, alanii propriu-ziși, „massageții de altădată”, devin treptat elementul hegemon în stepele de la est de Marea Caspică, după ce „încetul cu încetul, ca perșii, și-au impus numele și asupra populațiilor din jur pe care le-au biruit”. Dincolo de controversele care persistă și în prezent în legătură cu etnogeneza alanilor, este de presupus
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Cât privește situația ținuturilor dintre Dunăre și Mare, aceasta îi apare diferit autorului Geticii, care consideră că dominația tot mai pregnantă a romanilor în regiune nu era compatibilă cu o prezență sarmatică numeroasă, acceptând însă ideea unor infiltrări ale noilor hegemoni ai stepei nord-pontice în Scythia Minor: „Ovidiu ne arată că Dobrogea a devenit o țară tot atât de mult sarmată, pe cât fusese și era getică[...]”24 Dar, continuă Pârvan, „Dobrogea e însă înainte de toate o țară getică, iar nu sarmatică. Sarmații sunt
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
the 1990s", in B. Crawford (coord.), Markets, States and Democracy, Boulder, Westview Press, 1995, pp. 139-140; Id., Central and Eastern Europe, 1944-1993: Detour from the Periphery, New York, Cambridge University Press, 1996, pp. 13-17; P. Gowan, "East Central Europe´s Headless Hegemon", Labour Focus on Eastern Europe, 50, 1995, p. 82. 20 A.C. Janos, "Modernization and Decay in Historical Perspective: The Case of România", in K. Jowitt (coord.), Social Change in România, 1860-1940, A Debate on Development in a European Nation, Berkeley
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dur ideologic Într-o lume cu șase miliarde de persoane, stelele în declin precum Marea Britanie, Franța, Germania și Italia reprezintă fiecare doar un singur procent a populației lumii. Este politic nerecomandabil să reamintim naționaliștilor acestor țări acest fapt fundamental. Chiar hegemonul american nu reprezintă mai mult de 5% din populația lumii. O analiză atentă a conținuturilor documentelor cu privire la procesul de unificare europeană relevă o motivație stranie: gelozia simțită de treizeci de țări europene față de o putere americană strălucită. Aceste mici democrații
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]