620 matches
-
aflat În spatele Cortinei de Fier, respectiv În sfera de influență a URSS. Deși Mearsheimer aprecia că, la nivel sistemic, bipolaritatea este mult mai stabilă datorită simplității - număr redus de diade conflictuale posibile și, de aceea, predicticilitate crescută - la nivelul subsistemului hegemonic stabilitatea era dată numai de puterea covârșitoare a URSS, hegemonul subsistemului, care amenința și ținea toate statele din sfera sa de influență În șah (Mearsheimer, 2003). În toată perioada dintre 1945-1991, politica de securitate românească a fost gândită pe trei
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
SUA și URSS permiteau un anumit echilibru. Această stabilitate precară avea să constituie elementul dominant al strategiilor de securitate din acea perioadă. Astfel că strategia de securitate națională a României a fost construită, așa cum este, de altfel, tipic pentru sistemele hegemonice, În jurul Pactului de la Varșovia patronat de URSS. În perioada anterioară creării URSS, România se bucura de un statut privilegiat de stat echilibrator Într-un subsistem alcătuit În marea lui majoritate din state-tampon Între doi sau mai mulți centri de putere
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
reprezenta un exemplu de tentativă de balansare, dar cedările imediate ale elitei politice de la București În fața propunerilor URSS de reformare a Pactului de la Varșovia dovedesc inconsecvența unei politici externe, anume inexistența unei strategii deliberate și continue de ieșire din subsistemul hegemonic dominat de sovietici. Trebuie Însă subliniat faptul că dependența României de URSS s-a manifestat pe Întreaga perioadă a Războiului Rece la nivelul cel mai fundamental - cel al supraviețuirii statului român În contextul confruntării nucleare est-vest, motiv pentru care România
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ceea ce, fiind mai mult sau mai puțin evident În fapt care le privește pe acestea, ar fi destul de Îndoielnic În legătură cu acele asociații criminale dacă nu ne-am gândi cu ce brutalitate posesivă obișnuiesc ele să-și apere teritoriile de ambițiile hegemonice ale colegilor lor de breaslă. Nu a fost o sarcină ușoară să se coordoneze toate acestea, să se Împace generalul cu particularul, să se echilibreze interesele unora cu interesele altora, ceea ce explică faptul că timp de două săptămâni lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o Țară, ci am fi rămas (în cel mai bun caz !) o „țară de țări” parohiale, adăpostite în depresiunile dintre munți. Dar toate acestea nu justifică, zic eu, amnezia diversității. Și cu atît mai puțin condamnarea ei în numele unui patriotism hegemonic și a-toate-unificator, veșnic temător de prezențele „străinului” și ale diferitului. Iar acum pur și simplu nu mai este cazul (dacă a fost vreodată...) ! Ceea ce este interesant, din acest punct de vedere, e o redescoperire și reinventare a localului și regionalului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fapt politic ori a altuia. Nu mai vrem să fim doar trași de limbă la alegeri, vrem să insti tuim un limbaj al comunicării sociale comune și permanente. Iar acest „limbaj” nu este apolitic, ci îl refuză doar pe cel hegemonic al politicianismului, pentru a recuceri spațiul dialogic al politicului. Apolitizată prin dispreț și blazare, această nouă generație revine la politic, dar învățînd pe cont propriu Limba gîndirii critice, din care visează să facă noul suport al jocului politic în România
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
reclamă. Această forță fizică ar putea fi astăzi compensată de microcipurile, care ar coordona activitatea mulțimilor, mai ales a publicului și a spiritului gregar. Există credința conform căreia rasele sunt inegale, mai ales ca formă a corpului, asigurând justificarea dorințelor hegemonice, aceasta are ca rezultat, fie selecția unor sportivi cu diferite calități fizice, fie activitatea publicului, des întâlnită în sport, se sprijină pe stratificarea socială. În sport, rasismul are la bază rivalitatea sportivă, conflictele etnice și hegemonia orașului. Violența nu poate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
reprezenta un pas semnificativ în direcția afirmării unei politici externe independente. Bucureștiul nu se lăsa atras în polemica dintre partidul sovietic și cel chinez și se pronunța în repetate rânduri împotriva intenției de a condamna partidele care se opuneau liniei hegemonice a Moscovei. Liderii români intuiau că ceea ce era o competiție politico-ideologică sovieto-chineză putea oricând deveni un conflict major între cele două mari puteri comuniste. Mărturii ale vremii, cunoscute ulterior, atestă acest lucru. Ciocnirile militare de pe Ussuri (1979) aveau să arate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
n-au apelat la dialectică pentru a fonda adevărul credinței creștine (sau, altfel spus, credința lor în adevăr). Părinții au admis că orice știință își vizează obiectul „după general”, tinzând astfel să elaboreze un „metadiscurs”. Orice știință are o tendință hegemonică în relația cu celelalte discipline. Dar teologia este singura „știință” care nu practică demascarea, deși susține că temeliile sale țin de o crucială dezvăluire (apokalypsis). Țesutul discursiv al teologiei nu poate fi, de aceea, decât retoric (alcătuit, la rigoare, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice discuție. Dialogul academic al teologiei cu alte discipline „hegemonice” precum filozofia continentală dă naștere acuzei de „elitism”. Articularea unei viziuni metafizice despre om sau univers - ancorată eventual în epifania unui Bine transcendent - e socotită dacă nu direct „fundamentalistă”, măcar potențial „intolerantă”. Limbajul neutru al „diferenței” descalifică orice discurs „fundaționalist
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de putere pentru aflarea adevărului, ci viziunea lor pesimistă despre lumea socială. Potrivit gândirii lor, nici o afirmație nu poate fi validă, nimic nu se poate evalua corect în susținerile normative și epistemice și că știința este unul din cele mai hegemonice discursuri. Constructivismul critic în relațiile internaționale rezultă din combinarea hermeneuticii obiective (Habermas) cu interesele emancipatoare ale cunoașterii. Constructiviștii critici (Andrew Linklater, 1998; Robert Cox, 1986) merg pe emanciparea societății și accentuează demersul lor teoretic pe o înțelegere mai bună a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și a cunoștințelor. În esență, în cadrul acestei ipoteze, subiectul cunoscător ține la independența experienței sale cognitive asupra fenomenelor care le percepe. Accentuând pe capacitățile materiale și interacționând cu dimensiunile intersubiective ale puterii, relațiile internaționale se concretizează în acte vorbite, discursuri hegemonice, interpretări normative dominante, autoritate morală. Impunerea de semnificații lumii materiale este una din principalele forme de putere, în joc fiind interesele grupurilor puternice în raport cu grupurile mai slabe, încorporând interesele acestora din urmă în cele dintâi. Ipoteza deterministă postulează ideea potrivit
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
securitatea colectivă pentru toți înseamnă încorporarea celei mai mari părți a statelor, obligatoriu cu includerea unei mari puteri. Alianța este un instrument necesar de echilibru, atunci când resursele proprii ale statelor sunt insuficente pentru a crea o contrapondere potrivită la opțiunile hegemonice ale unui stat sau a unui grup de state. Alianțele sunt instrumente inevitabile de conveniență, dacă alternativele de risc față de o mare putere sunt clare și imediate. Cea mai elaborată parte despre teoria securității, în cadrul paradigmei realiste, este teoria alianțelor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
poate observa dificultatea care decurge din multidimensionalitatea acesteia și din lipsa ei de standardizare. Dacă o țară orientează resursele economiei sale interne în scopul întăririi puterii sale militare, așa cum a făcut-o fosta U.R.S.S. în anii săi de dominație hegemonică, atunci puterea sa militară a crescut, în timp ce puterea economică a fost în regres permanent. Deci balanța de putere se raportează atât la resursele de putere, cât și la puterea relațională. Unul din beneficiile acestei perspective despre teoria balanței de putere
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
cei mai puțin raționali. Dar femeile sunt mai puțin raționale decât bărbații și trebuie să se lase conduse de ei. Prin urmare, în imagine tradițională, femeile nu sunt tratate nici ca oameni deplini, nici ca cetățeni. Modelul teoretic însuși este hegemonic: x conduce pe y, există întodeauna o ierarhie, putereaxe "„putere"xe "„putereasupraputerii" asupra puterii este și inevitabilă, și dezirabilă. Cei ce nu sunt considerați a aparține lui y sunt tratați mai degrabă ca obiect al politicii și ca resurse. Așa cum
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Michel", mai ales în privința problematicii puterii, a relației între cunoaștere și puterexe "„putere", între regimurile de putere și cele de adevăr. În aceste regimuri, femeile sunt de obicei excluse sau marginalizate. Marginalii, printre care și femeile, trebuie să reziste discursurilor hegemonice. Din perspectivă politică, criticile postmoderne în privința modernismului și esențialismului acestuia reprezintă o armă cu două tăișuri: pe de o parte, postmodernismulxe "„postmodernism" structurează și legitimează descentrarea și demonopolizarea discursului. Pe de altă parte, încurajează identități fluide, inclusiv politic, astfel încât feminismul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
binele comun.” (Ianculescu, apud Mihăilescu, 2002, p. 153) Cauza comună a femeilor transcende alte tipuri de afilieri. În același timp, evident este faptul că, la nivel normativ, concepția despre relațiile de gen este una partenerialăxe "„parteneriat" și nicidecum una hegemonicăxe "„hegemonic" (matriarhalăxe "„matriarhală"), așa cum susține antifeminismul preventivxe "„antifeminismpreventiv" în România tuturor vremurilor. Una dintre cele mai importante feministexe "„feminist" de influență liberală este Calypso Botezxe "„Botez,Calypso". Numele ei se leagă direct de discursurile publice prilejuite de dezbaterile asupra Constituției din
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
celelalte ființe au doar o valoare instrumentală. Oamenii, susțin ecologiștii, sunt o parte a naturii. Atitudinea de simplă folosire și stăpânire a naturii este produsul combinației între antropocentrismxe "„antropocentrism" și modernizarexe "„modernizare". Comportamentul uman, în aceste condiții, a fost unul hegemonic și despotic, de stăpâni absoluți ai tuturor celorlalte specii și ai resurselor naturale. Ca rezultat al aplicării științei moderne sub auspicii antropocentrice, oamenii au creat un univers artificial în care văd naturaxe "„natură" ca pe o simplă resursă de care
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
reglare economică ne incită să revenim la chestiunea economiei în antropologie, care a traversat disciplina cu momente de apogeu și absențe periodice și simptomatice. Faptul că economicul trece în prezent drept un discurs preponderent care acoperă o realitate probabil la fel de hegemonică reprezintă un fel de impuls de a reanaliza diversele elaborări antropologice cărora le-a dat naștere și de a căuta să surprindem în specificul lor diferitele câmpuri de raporturi sociale. În această optică, munca ocupă un loc esențial pentru antropolog
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mitologizările ei, cât și prin constrângerile care apasă înainte de toate asupra domeniului muncii și al angajării. Teatralizată în toate câmpurile sociale care merg dinspre economic spre divertisment, trecând prin rezistența pe care o generează, ea se prezintă ca o scenă hegemonică în care fiecare este dator să-și găsească locul și rolul. Această mondializare se lasă surprinsă mai întâi ca o redesfășurare și o transformare a pieței, a cărei dominație internațională întărește generalizarea și evoluția capitalismului; prin piață se înțelege în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cultul întreprinderii 49", reabilitare 50, revalorizare, sacralizare, iată care au fost termenii cel mai des utilizați pentru a analiza această nouă "credință" în valoarea intrinsecă a întreprinderii și adevărata "conversiune" a atitudinilor pe care le putea implica. Obiectivare a avansului hegemonic al economiei de piață și al transformărilor economice și tehnologice în curs, producția ideologică ce înconjoară atunci întreprinderea se repercutează în mod contrastant asupra științelor sociale; printre acestea, etnologia ocupă un loc relativ singular, datorită atașamentului ei originar față de țările
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Se constată astăzi o tendință generală către reactivarea schemelor de analiză prin prisma cuplului de opoziții mondializare / rezistență etnoculturală (sau identitară). Aceste paradigme au avantajul de a pune în evidență configurațiile locale care nu se diluează într-un sistem global hegemonic; în lipsa încorporării în obiectele de studiu a relației de dominare ca atare, acestea nu reușesc însă să explice felul în care aceste sisteme hegemonice se construiesc internalizându-se în jocul raporturilor sociale locale. Și apoi, ce operație a efectuat N. Gérôme
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
avantajul de a pune în evidență configurațiile locale care nu se diluează într-un sistem global hegemonic; în lipsa încorporării în obiectele de studiu a relației de dominare ca atare, acestea nu reușesc însă să explice felul în care aceste sisteme hegemonice se construiesc internalizându-se în jocul raporturilor sociale locale. Și apoi, ce operație a efectuat N. Gérôme la capătul acestei analize? Ea a integrat simbolic colectivul de muncitori într-o comunitate culturală, suprimând orice clivaj, orice ierarhizare internă acestei categorii profesionale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Exprimată în forme și criterii inevitabil eterogene, căutarea rentabilității, a performanței, a productivității constituie însă un limbaj comun acestora. Astfel, de exemplu, măsura performanței se insinuează în domenii foarte diverse în calitate de criteriu de control și evaluare 111, într-o optică hegemonică față de tipurile de activitate pe care le situează într-o relație de subordonare sau prezentată ca o alternativă de salvare în raport cu logicile de comercializare. Impunerea ficțiunii eficienței piețelor ca mod de reglare a schimburilor și producției care însoțește de douăzeci
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
un operator de unificare al statului-națiune de ieri, al lumii de astăzi etc. ocupă o poziție centrală în producerea mitologiilor politice actuale și în mișcările de fuziune sau de fisurare pe care le derulează. Imaginarul central al pieței ca forță hegemonică globalizată, exteriorizată și culturalizată apare ca un element esențial în sânul evantaiului cvasi-infinit al noilor edificări ale solidarității, ale apartenenței și ale comunității, politice, identitare, religioase. Aceste fracționări, care se înmulțesc pe tot cuprinsul lumii, plasează în general în centrul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]