949 matches
-
unei revărsări de har, al unei iradieri benefice. Capacitatea de a umbri (episkiazo) terapeutic e apanajul autorității care a trecut prin episodul adumbririi de sine, al jertfei”. Provocatoare și erudită, cartea lui Andrei Pleșu e un model de elevat demers hermeneutic, eliberat de orice prejudecăți sau inhibiții, demers ce își află în adecvare, sugestivitate elegantă a stilului și optimă raportare la Dumnezeire calitățile sale primordiale.
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
stiluri literare - nu doar povestiri și relatări istorice, ci și profeții, poeme, epistole... cu diferite niveluri de alegorie, limbaj figurativ, metafore - așa încât o viziune asupra literaturii pe care o avem dincolo de înțelepciune nu poate fi de prisos. Comparând diversele stiluri hermeneutice, cele două autoare mi s-au părut mai apropiate de exegeza catolică; dar în plus, aduc o sensibilitate și înțelegere modernă, comparații creative și o limbă literară nu numai bogată, ci și pe înțelesul tuturor, chiar și al celor mai
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
labirint. Dan Stanca nu imprimă scribului din text magia teurgiei. Chiar dacă Horia caută avid sensurile ascunse ale existențelor ratate. Numai că simpla cultivare a prieteniilor redresate de relaționări mateine și mitologice nu ajunge. Autorul-narator va încorpora spovedania lui în inginerii hermeneutice. La fel cum, în istoria crailor maltezi, exilul înseamnă haos și decădere din care se nasc sensuri apoteotice. Craii autohtoni au sentimentul că fac parte „dintr-o lume răsturnată a cărei recificare a devenit imposibilă”. Înstrăinați, nici nu luptă. Horia
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
Stan, cu prioritate, accentele apoteotice. Adevărul, cercetat insistent de cenzura viitorului și de Hans-autorul, e cețos, pentru că el verifică inconsistența metafizicii individului postmodern, neîncrezător în adevărul gnoseologic. Prin urmare, Hans caută sensurile în adevărul ficțiunii, implicându-se periculos în angrenajul hermeneutic de reelaborare a manuscrisului. Așa se explică de ce Hans, ca profesor de demonologie la Facultatea de Angelologie... nu insistă niciun moment pe problematica răului. Pentru el, răul descoperit în chiar adevărul istoriei recuperate va reface o dimensiune dispărută. De altfel
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
în fond, vina criticului, ci, vai, a defectului însuși, ce iese la suprafața scriiturii ca gaură de proporții. Să luăm, spre exemplificare, cronica dedicată Viziunilor critice (2005) a lui Paul Aretzu. În punctul de pornire, Cistelecan pare că elogiază calitățile hermeneutice ale autorului, manifeste în capacitatea de a se „avânta imediat la ideea poetică (nu la arta poetică), raportându-ne la peripețiile din interiorul viziunii și mișcările de tectonică a spiritului de acolo)”. Numai că, pe nesimțite, gravitatea de fond a
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
Aceeași directețe frapantă a notației, susținută pe fundal de perspectiva ingenuă a unui copil mare, sunt recanalizate acum spre o viziune unitară. Oricât am încerca să evităm suprapunerile dintre autor și personaj, așa cum o face Daniel Cristea-Enache într-un balet hermeneutic inutil și greoi, Dósa își valorifică poetic „experiența” de work & travel cunoscută multor tineri români. Ce rezultă de aici e un extrem de puternic volum-concept, cu un imaginar traversat de o devenire picarescă. Nimic din America lui Andrei Dósa nu e
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
din biblioteca părinților, am devenit vizitator frecvent la biblioteca municipală, iar la liceu am înființat, împreună cu profesoara noastră preferată, un cerc literar intitulat „Pata de cerneală”. Astăzi, în calitate de filolog și istoric literar, uneori aș prefera, în loc să formulez analize structuraliste sau hermeneutice sau în spiritul ultimului strigăt din domeniul teoriei literare, să retrăiesc acea pură senzație de cititor naiv, captivat de farmecul unei cărți și de mirosul pomului de Crăciun.
Carte de Crăciun by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2951_a_4276]
-
integrantă a romanului Frații Karamazov de Dostoievski, este probabil una dintre cele mai ermetice pagini care s-au scris vreodată, nu numai în literatura rusă, ci în întreaga literatură universală. Deși poartă în trena ei un șir imens de demersuri hermeneutice, care acoperă toată gama de interpretări posibile, de la cea a lui Nikolai Berdiaev, care vede în acest text o adevărată revelație a libertății creștine 1, și până la Vasili Rozanov 2, care califică textul drept cea mai neagră mărturie a îndoielilor
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
și până la Vasili Rozanov 2, care califică textul drept cea mai neagră mărturie a îndoielilor lui Dostoievski, Legenda continuă totuși să rămână un mister care își ignoră exegeții, refuzând tuturor etalarea completă a sensurilor sale și încheierea definitivă a exercițiului hermeneutic. Însăși încadrarea tehnică a acestui episod și clasificarea sa, din punctul de vedere al teoriei literare, scapă oricărei fixări categorice prin definiții. Departe de a fi o simplă ipostază de povestire în ramă, Legenda este mai degrabă o secțiune dramatizată
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
mitului de pe ființa fabuloasă pe erou. Înfruntatea dintre două entități invincibile este o reminiscență degradată prin vulgarizare/literaturizare a primei înfruntări - din momentul zero al istoriei mitice a Universului - dintre principiul Ordinii (zeul Demiurg și cel al Haosului (Monstrul primordial). Hermeneutic vorbind, răpunerea/îmblînzirea monstrului de către Demiurg este un act de ordonare a Haosului și, ca atare, de cosmogeneză. Haosul ordonat devine Cosmos.“ (p. 306) Iată trei exemple date de Andrei Oișteanu: ajuns în Creta, Teseu are de înfruntat două forme
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
riguroasă metodă și o viguroasă calitate a provocării intelectuale". Aceste aprecieri - și interogații dubitative - revelează tocmai capacitatea criticului de a se lăsa fascinat și incitat totodată de ideile altora, dar, pe de altă parte, și disponibilitatea pentru construirea unor ipoteze hermeneutice noi, plauzibile, apte să explice resorturi ale literarității, structuri și forme expresive. Definitoriu pentru modalitatea critică a lui Ion Simuț este chiar stilul cărților sale, un stil marcat nu de rafinament și subtilitate exegetică alexandrinistă, de abundența mijloacelor de expresie
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
cocoșat violator din București și a unor arabi din metroul parizian... ,Tu faci din viața ta un roman", îi spune la un moment dat agerul Dieter, căutând să dea fabulațiilor ei un sens filozofic și ajungând, cu un mic efort hermeneutic, la Novalis: ,- Vreau să spun că imaginația ta contribuie enorm la istoria vieții tale. O face probabil mai pasionantă, mai pregnantă. În orice caz, mai expresivă... Viața nu trebuie să fie un roman ce ne-a fost dat, spunea Novalis
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
Studii și cercetări, vol. VII, nr. 1(8)/2015, Curtea Veche, București, 2015, pp. 382-388) faptul că interpretarea hegeliana a genocidului prezintă riscul de a se transformă într-o justificare a ceea ce este inacceptabil. Asta nu înseamnă, desigur, evacuarea tensiunii hermeneutice a oricărei istoriografii (abordarea voluntarista vs. determinista a faptelor istorice). 2 A se vedea și Stéphane Courtois, Comunism și totalitarism (trad. Ana Ciucan Țuțuianu), Editura Polirom, Iași, 2011, 280 p. 3 A se vedea Alain Finkielkraut, Memoria zadarnica (trad. Gina
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
omului occidental este aceea de rezista. Astfel apare necesitatea unui nou tip de intermediere între individ și instituții. Pornind de la această întrebare, înțelegem de ce autorul folosește perechea de termeni: "sistem" și "fragment", în demersul său de a crea un "dispozitiv hermeneutic" pentru înțelegerea realităților contemporane. Din acest punct de vedere, aceasta pereche de termeni, poate ajuta individul să înțeleagă paradoxul în care trăim. Ioana Cristea DRĂGULIN Despre comunism ca soluție la problema râului. Mărturia critică a lui Mijlovan Djilas 1 [About
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
a înțelesului eminescian, întinsă în cele 7 volume 3, ar fi de-ajuns nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în care adjectivul este ,omorât" - o performanță stilistică demnă de luat în seamă), romanul F dezvoltă sensuri multiple (politice, morale, psihologice, mitologice, biblice, fantastice), care se bruiază și se concurează unele pe altele, pentru a se pierde într-un labirint hermeneutic, imposibil de explorat și de elucidat până la capăt. Dacă există un capăt, adică o ieșire.
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
Ion Simuț De câțiva ani, Arghezi este scriitorul român la care mă întorc cel mai des (în urmă cu 10-15 ani, acest rol terapeutic îl avusese Rebreanu), din pura pasiune a lecturii dezinteresate și a interpretării aplicate, ca exercițiu hermeneutic, fără o dorință imediată de a scrie și de a publica neapărat ceva despre el. Numai instabilitățile lui Arghezi se potriveau cu instabilitățile perioadei postdecembriste. Îmi găsesc zeci de notițe risipite prin sertare și în bibliotecă, între copertele altor cărți
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
pe cît de tardivă pe atît de meritată. Am citat o opinie asupra aspectului "abil", "comercial" al lui Marin Sorescu. Iată o caracterizare a altui scriitor pe atunci aflat pe vîrful de val al carierei: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic; vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, adică e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole care e Siegfried. încep să mă lămuresc - nu fără
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
am putea numi literaturizarea criticii lui Mihail Dragomirescu. Adrian Tudurachi are (sau ar vrea să aibă) o cu totul altă știință a literaturii decât Mihail Dragomirescu. Scriind despre una, nu vrea să o uite pe cealaltă, dar din acest dialog hermeneutic ia naștere cu adevărat un proces de cunoaștere. Oricât ar fi de mare orgoliul teoriei critice a lui Mihail Dragomirescu, Adrian Tudurachi știe să facă loc, cu discreție, și orgoliului său teoretic, hrănit de cu totul alte referințe. n-ar
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
gîndirii lui Derrida: „inventarea” diferanței, acel decalaj dintre semnificantul și semnificatul aflați mereu în mers și noua practică a interpretării pe care o inaugurează, socotită de Sloterdijk un al „treilea val” al interpretării viselor, după cel psihanalitic și după cel „hermeneutic mesianic” (unde îi plasează pe Ernest Bloch și mai ales pe Walter Benjamin). Gîndirea metafizică ar fi mereu zădărnicită, și deci imposibilă ca gîndire a adevărului, de faptul că obiectele gîndirii se află mereu în mișcare: ele sînt mereu altele
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
textul de față și o obsesie mai veche a poetei, un motiv și un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este aplicat de autoare cu metodă și cu un rol expres hermeneutic aproape în toate analizele tipologice pe care le face în ultimele două ample eseuri deja citate. Iar în finalul eseului de față, sprijinind și paradoxala metaforă a titlului, Elogiul suferinței, găsim, iată un fragment ce ne dezvăluie modul, culoarea și
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
unei Dolto și sociologia unui Bourdieu, ieșite ambele direct din mantaua lui mai 1968, care acorda copiilor numai drepturi și părinților numai obligații, și care păcătuia printr-o suprainterpretare a sensului actelor copilului sau umane în general. Sunt celebre derapajele hermeneutice ale vremii: dacă un copil separa vagoanele unui tren de jucărie era semnul angoasei că părinții lui vor divorța. „Copiii noștri, acești tirani” se intitulează un interviu al psihologului Didier Pleux din același număr al lui Nouvel Observateur de la mijlocul
A murit J.-B. Pontalis () [Corola-journal/Journalistic/3953_a_5278]
-
Codrute, trateazte la tanacu! 1) confunzi spațiul public (care poate însemna și strada și pădurea letea și plajă din vama) cu spațiul institutilor statului. spațiul din școli e de datoria statului să îl păstreze neutru 2) aici e ceva prea hermeneutic pt mine 3)că icoanele nu șunt puse de stat ci de oameni ai comunității e irelevant. dacă statul le permite sa ramana acolo, devine părtaș. e ca si cum le-ar fi pus el. de ex. în statele unite o grămadă
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
Doamna Profesoară, Mentorul meu nu are statuie, Autodialog XIV). În fine, și mai presus de orice, dragostea - o iubire ideală, fără fisuri, fără limite, fără opreliști, fără pată, o ipostaziere a androginului. Dragostea (asimilată, abisal, unui oniric Dans; ce dezvoltări hermeneutice ar putea porni de aici!) este, indiscutabil, singurul suport valid al eului, singurul refugiu din fața atrocităților și trivialităților, din fața platitudii sufocante, ce ne asaltează, pretutindeni și necontenit, ce amenință să ne aneantizeze. “Cine mai trăiește ca noi? ‘Atât de puțin
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
părților. Iată aprecieri caracteristice: „Pînă la un punct, apelurile, chiar strident formulate, la «revizuire» sînt evident justificate în contextul răsturnărilor de după 1989, cînd spiritul critic s-a putut afirma, în sfîrșit, fără niciun fel de cenzură, cînd căile de acces hermeneutic spre Operă sînt toate deschise. E la fel de limpede, însă, că, pe fundalul tuturor contestărilor, s-a creat și o modă a demitizării, cu inevitabile excese și dezechilibrări de perspectivă, de la domeniul istoriei naționale la cel al literaturii române, descoperindu-se
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]