952 matches
-
Camil Petrescu, RL, 1975, 22; Alexandru George, Exclamativ și sumar, VR, 1975, 9; Mihai Dinu Gheorghiu, Între intenție și realizare, CL, 1975, 9; Firan, Macedonski-Arghezi, 225-226; Eugen Negrici, Două cărți de critică, R, 1977, 12; Constantin M. Popa, Între cercurile hermeneutice, R, 1995, 7-8; Dicț. scriit. rom., II, 397-398. M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
pe ton înalt, academic aș zice, de n-ar fi distonanțele ieșirii de la paginile 77 și 162), rostul trimiterilor devine obscur atunci când nu comunică nimic semnificativ (v. capitolul IX, nota 43 ș.a.). Eminescu Dialectica stilului este expresia unui remarcabil efort hermeneutic. Plecând de la ideea că nimic din ce a scris poetul nu e întâmplător, că fiecare gest și însemnare manuscrisă, chiar cele suspectate de exegeți a fi rodul bolii, îl reprezintă, mai mult că toate contradicțiile personalității și ale operei sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
învățământ, teatru ș.a. (al treilea cerc). Ideea degradării limbajului și fascinația recompunerii/regăsirii esențelor acestuia consună cu teoria "tcheng ming" (Confucius), "dezbrăcare de formă" și acces la esențe (cercul IV) prin care se face trecerea la cele mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gol, identificare integrală cu natura, reintrare în punctul simetriei totale de dinaintea creației". Cercetătorul simte mereu nevoia să-și susțină angajările de semnificație cu raportări de rezonanță, uneori derutante sau inadecvate ("dezbrăcarea de formă are un sens existențial și, am spune, hermeneutic, având drept punct de sosire tot forma, dar o formă care tinde a fi arhi-forma, acea hiperliteralitate despre care vorbea Sollers la Dante" ultimul concept fiind cu totul nepotrivit și superfluu). Remarcabile în această carte foarte stufoasă, în care observații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Th. Codreanu temperează, măcar în parte, entuziasmul tehnico-științific al magistrului său, față de care are și avantajul lecturii unor lucrări științifice necesare în construirea modelului critic. De la G. Munteanu preia ideea "cercurilor dialectice", pe care le interpretează însă, prudent, ca cercuri hermeneutice, interesând deopotrivă obiectul comentat și comentatorul. Grație unei fascinații pitagoreice a numărului, opera eminesciană va fi descifrată prin parcurgerea a 9 cercuri dialectice, în replică la cele 9 cercuri dantești. Primul cerc pune în relație opera cu personalitatea poetului; refuzând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necesitatea unei permanente scormoniri prin același zăcământ. Theodor Codreanu nu este un nume nou în ansamblul exegezelor eminesciene. A dat dovezi peremptorii în deslușirea tainițelor eminesciene. Lucrarea sa din 1985, Eminescu Dialectica stilului, a devenit din capul locului un reper hermeneutic pentru orice cercetător al fenomenologiei eminesciene. Deși a fost scrisă înainte de decembrie 1989, noua exegeză [Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galați, 1992] a lui Theodor Codreanu a căpătat între timp, fără intenția expresă a autorului, alura unui veritabil manifest pro-eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cuvinte bune de spus, de la Edgar Papu și AI.Piru, la Adrian Marino și George Munteanu, de la Zoe Dumitrescu-Bușulenga la Mihai Cimpoi, de la Solomon Marcus la Dan C. Mihăilescu (cei mai mulți, cum se vede, eminescologi). Cartea este rezultatul unui remarcabil efort hermeneutic, o exegeză bine articulată despre modernitatea poetului, o "lectura sincronică, simultană, totalizantă" (Adrian Marino). Modelul ontologic eminescian vine să susțină perspectiva ontologică în interpretarea modernă a operei lui Eminescu, într-adevăr un mare poet al Ființei. E o noua etapă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
panouri. Complexul Bacovia e un scenariu de idei complet referitor la viața și opera poetului. Summa și summus. Autorul e sistematic și tenace. Se pricepe să depășească obstacolele, să facă slalom printre paradoxuri, să treacă fără dificultăți de la un orizont hermeneutic la altul. Practică pluralismul critic, dar privilegiază ontologia. Pentru opiniile sale caută puncte de sprijin în toate domeniile și în toate orizonturile, antrenându-se într-un comparatism multiplu, surprinzător, și, nu o dată, extins pe mari suprafețe. Sute de cărți (de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prezenta carte ne sunt familiare din studiile sale precedente: Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, București, 1984), sau Modelul ontologic eminescian (Ed. Porto Franco, Galați, 1992), două piese cu greutate în bibliografia eminesciană a ultimelor decenii. Ca și acolo, demersul hermeneutic îl conduce spre reconstituirea modelului ontologic bacovian, din convingerea că această cale de apropiere (de structura intimă a vieții și operei lui G. Bacovia) este cea mai profitabilă: "La noi constată Th. Codreanu critica ontologică a fost sufocată de inflația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiecare întoarcere asupra problematicii discutate se simte progresia înregistrată în paginile eseului. Introducere: la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei", Narcisul bacovian, "Complexul Bacovia", Negativul stilistic și Bacovianismul. George Bacovia este singular în istoria literaturii, afirmația se sustrage truismului prin demersul hermeneutic din paginile cărții lui Theodor Codreanu, demonstrație riguroasă a ipotezei lansată în Introducere, cu atât mai fundamentată științific, cu cât ea a plecat, se vede, dintr-o pasiune autentică pentru lirica bacoviană. "Mai greu e de stabilit de ce este Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest risc și vom constata, însoțind ideea în pagini, până la ultima, că nu s-a hazardat. E drept, instrumentele sunt moderne, mai pătrunzătoare. Tehnica observației se pretează unui studiu din interior, ceea ce lipsea analizei dinainte. Are loc, așadar, adecvarea instrumentelor hermeneutice la obiectul interpretării: Bacovia este un poet modern, dincolo de simbolism și alte isme, singular. Autorul cărții despre Complexul bacovian și-a pornit demonstrația de la aceste premize esențiale. În punctul zero, echilibrul e maxim, deci și ambiguitatea arheală care se transmite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
referențiale, totodată. Cu raportare la "complex", "Complexele, ca realități psihice abisale, se supun legii oglinzii (cvasi-exhaustiv studiată, cu aplicație la expresia biografică și literară bacoviană). Aceste imagini arhetipale au un dublu conținut: unul manifest, accesibil conștiinței, altul latent, destinat descifrării hermeneutice (...). Metoda dublului referențial se află în elementul ei." Și autorul studiului hermeneutic nu mai puțin. Pentru că simte că stăpânește obiectul analizei, că-l înțelege și poate da formă comprehensiunii. Fără îndoială, structurile imaginarului bacovian și cele mai ascunse subtilități nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
supun legii oglinzii (cvasi-exhaustiv studiată, cu aplicație la expresia biografică și literară bacoviană). Aceste imagini arhetipale au un dublu conținut: unul manifest, accesibil conștiinței, altul latent, destinat descifrării hermeneutice (...). Metoda dublului referențial se află în elementul ei." Și autorul studiului hermeneutic nu mai puțin. Pentru că simte că stăpânește obiectul analizei, că-l înțelege și poate da formă comprehensiunii. Fără îndoială, structurile imaginarului bacovian și cele mai ascunse subtilități nu au fost străine intuiției criticilor anteriori acestei recente etape a receptării, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spuneam că fiecare capitol este o carte în sine, era vorba și de interpretarea pe care această lucrare o reclamă, dacă ar fi spațiu tipografic, pentru fiecare capitol. Negativismul stilistic și Bacovianismul constituie partea cea mai "grea" (plumb) a demersului hermeneutic. Cartea de față susține unicitatea lui Bacovia, astfel încât noțiuni ca "prebacovieni" sau "urmașii lui Bacovia" trebuie înțelese în liniile axiomaticei aprecieri anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor trebuie percepută ca atare. În contextul Resurecției bacovianismului, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
visul unirii teritoriilor românești într-o singură țară, admirându-i pe Coșbuc și Goga. Capacitatea de analiză ontologică, de a așeza structural pe Caragiale într-un univers, pornindu-se de la aprecierea că "prezenta încercare e un studiu postbiografic de tip hermeneutic al cercetării" este evidențiată în capitolul Cronotopia. Nu mă voi folosi de terminologia autorului pentru că este prea "tehnică", dar, mai simplu spus, pe cercetător l-a interesat lumea în care s-a născut și a trăit Caragiale, ea este determinantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ucraineni, georgieni, ruși în temeiul unei solidarități intelectuale și literare. Theodor Codreanu face un periplu exegetic destul de lung, urmărind în oglinzi paralele ce au scris alți critici spre a determina propriile obiective ale analizei spre a-și găsi astfel "declicul" hermeneutic, cheia deschizătoare a căilor de acces, spre a polemiza din mers și a contura în consens sau în disensiune cu alții portretul paradigmatic al poetului. După ce ne inventariază cele două cărți cu multă atenție la nuanțe și alte repere critice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
el a reușit să pună mantia de sărbătoare a Duminicii Mari". Expeditiv în prima parte a periplului critic, eseul devine dens în cea de-a doua parte, unde grila bacoviană, esențialmente psihanalitică, asociată celei bachelardiene a elementelor materiale, permite descifrări hermeneutice (ținându-se cont și de simbolistica biblică) memorabile: "Peste toate, dimineața e ora lacrimii cerești roua. Astfel, între elementele imaginarului poetic vierean, apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică. Vieru este neîndoielnic, un excepțional poet al apei divine, în pura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Este o critică a persuasiunii, directă, fermă, polemică, implicit și explicit, structurată nu o dată în enunțuri apodictice, cvasiaforistice. Judecățile nu îngăduie replici ori nuanțări, fiind articulate de așa manieră încât să descurajeze controversa. Theodor Codreanu și-a construit un stil hermeneutic ușor de recunoscut ca atare, numai al său, definit prin angajament moral (patos reținut, tensiune a ideilor) și intelectual (informație pe cât posibil exhaustivă, siguranța judecăților de valoare, veștejirea clișeelor culturale). Spiritului combativ îi corespunde, cumulativ, o viziune totalizantă, discursul nefiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și incitante lucrări care propun cititorului o imagine critică asupra poetului basarabean pe cât de multiaspectuală, pe atât și de substanțializată. Autorul surprinde și sistematizează diferite atitudini critice cu privire la opera lui Vieru, operând cu categorii ontologice și estetice largi. Încercările sale hermeneutice îl apropie de estetica și aparatul critic al lui Mihail Dolgan, dar și de cele ale lui Mihai Cimpoi. De fapt, prin acești doi mari cărturari ai Basarabiei, Theodor Codreanu aprofundează, în primă fază, opera lui Vieru, ca apoi, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fenomenologia istorică eminesciană decât hegeliană. Eminescu a eliminat, în spirit prelupascian, credința în antitezele salvate prin sinteză, el pariind pe conceptul împăcării antitezelor, iar nu pe anularea lor reciprocă în sinteză.". Fenomenologia epică a istoriei românești e unul dintre comentariile hermeneutice remarcabile ale criticului și monografistului, el neuitând să alcătuiască, și o minuțioasă biografie, în prima parte a volumului, a reputatului romancier nefiind ignorat în caz nici momentul înființării revistei "Astra"); îi va lista, apoi, scriitorului și universitarului titlurile, referințele critice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
universală, și sfârșind cu literatura Noului Roman Francez sau literatura română a anilor 60-70. Surprind observațiile de fond pe care le face criticul în devenire, legate fie de stil, fie de construcție și chiar încercări ale viitoarei sale metode structuralist hermeneutice care vor căpăta amploare în studiile de mai târziu. Pare surprinzător pentru un cititor de vârsta tânărului Codreanu să facă notări de genul "deși nu se ridică la valoarea Fraților Karamazov, Demonii este o capodoperă. Personajele cele mai adevărate sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Cărtărescu în paradigme diferite, întrucât primul vizează esențializarea prin reducție în vreme ce al doilea este "un risipitor de cuvinte", un logocentric. Pentru o hermeneutică a transdisciplinarității După o adevărată "sinteză generală în atac", Theodor Codreanu trece la construcția unui edificiu hermeneutic propriu, având în centru ideea trandisciplinarității și conceptul de "ermetism canonic", preluat dintr-o scrisoare semnată de Barbu: "Mă face emulul lui Mallarmé, neobservând că ermetismul lui Mallarmé e filologic, iar al meu canonic." Prima prejudecată pe care Codreanu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
materiale a manualului, estetismul și durabilitatea. VI. Predarea lecturilor este aspectul important, specific sau de substanță al disciplinei și este bine surprins în tratarea lui Papadopol prin cele două praxisuri coexistente în școli: pe care le-am numi, praxisul abordării hermeneutice, bazat pe emoția intelectuală, prin excesul de teoretizare analitică și praxisul cunoașterii intuitive sau sugerate, bazat pe emoție estetică. Aceste observații nu mai apar la Ilioasa, care se limitează la o descriere a organizării acestora. VII. Predarea gramaticii este considerată
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
unui sceptic (2002), consistent eseu monografic, care își propune „să dezvolte, în paralel, mai multe premise explicit polemice în raport cu ionescologia franceză, anglo-americană și românească” și să ofere „o posibilă soluție pentru a răspunde astăzi, în era poststructuralistă, unor multiple provocări hermeneutice”. Sub titlul Ficțiune și teatralitate (2003) sunt grupate texte critice - nu cronici propriu-zise, ci tot eseuri - referitoare la scriitori români, în majoritate contemporani. Repartizate în trei secțiuni, ele vizează prozatori (Dumitru Țepeneag, Nicolae Breban, Ioan Lăcustă ș. a.), dramaturgi (de la Camil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
propună strategii de emancipare a celor educați de sub presiunea constrângerilor instituționale. Însă uneori pedagogia socială poate propune ea însăși practici rigide, un sistem normativ dogmatic, cum se întâmplă în regimurile totalitare. În prezent, pedagogia socială ia în considerare și „analizele hermeneutice, studiile istorico-sociale, cercetările critico-ideologice și rezultatele empirico-analitice ale științelor educației” (Schaub, Zenke, 2001). În ultimul timp, pedagogia socială este asimilată „muncii sociale”, iar pedagogul social, ca practician, primește însărcinările unui lucrător (sau asistent) social. El este atunci preocupat de grupurile
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]