268 matches
-
Bacon, s-a publicat romanul utopic al acestuia Noua Atlantidă, în care era descris un colegiu similar. Wilkins, cel mai probabil întemeietor al Societății Regale, s-a jucat în cartea sa Mathematical Magic din 1648, în stilul obișnuit al tradiției hermetice, cu numele lui Bacon. El relata povestea unei „lămpi subterane” care „ar fi fost văzută la mormântul lui Francis Rosicrosse, așa cum se spune pe larg în Confesiunea acelei Fraternități”16. „Francis” îl înlocuiește pe „Christian” pentru a putea fi prescurtat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în structura specifică a încercărilor suferite de Ghilgameș. Romanele arthuriene prezintă o situație analogică: simbolurile și motivele inițiatice abundă, dar este imposibil de hotărât dacă ele sunt solidare cu un scenariu ritual, reprezintă amintiri ale mitologiei celtice sau ale gnosei hermetice sau sunt simple produse ale activității imaginare. Cel puțin, în cazul romanelor arthuriene cunoaștem tradițiile inițiatice care le-au precedat redactarea, în timp ce protoistoria eventualului scenariu inițiatic, implicat în aventurile lui Ghilgameș, nu o cunoaștem. S-a insistat, pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
alte tradiții, inclusiv acelea transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi 7. 54. Paradisul pierdut. Cain și Abel Grădina Edenului, cu fluviul său care se desfăcea în patru brațe și ducea viață în cele patru regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al marilor filosofi, ideea că maeștrii nu-și revelau adevărata doctrină decât inițiaților. Acest curent de idei își va afla sprijinul cel mai de nădejde în "secretul" de la Eleusis. Majoritatea criticilor moderni nu acordă prea mare importanță interpretărilor alegorice sau hermetice propuse de mulți autori ai Antichității târzii. Totuși, în pofida anacronismului lor, asemenea interpretări nu sunt lipsite de interes filosofic și religios; ele prelungesc, de fapt, eforturile autorilor mai vechi de a interpreta Misterele din Eleusis, fără ca prin asta să le
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care preotul o absoarbe în cursul ceremoniei 22. 18 Aceasta corespunde de altfel cu imaginea pe care Antichitatea greacă și-a făcut-o despre Zarathustra: filosof (după Aristoxene, Pitagora i-a fost discipol), mag, maestru de inițieri, autor de tratate hermetice și alchimice. 19 A. Meillet, Trois conferences sur Ies Găthă, p. 56; J. Duchesne-Guillemin, Zoroaxtre, p. 151. 20 Vezi lucrările lui G. Gnoli, în primul rând "Lo stato di "maga"" și "La gnosi iranica", pp. 287 sq. 21 Cf. G.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dorințele lor de ambiție, de ură, pentru a face, într-un cuvânt Răul, lumii întregi și Răul Excelenței Voastre Dezvăluită de misterul necunoașterii. Cel care vă avertizează are onoarea de a fi Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof de Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Simt și acum în nări aburii moleșiți ai baligii de cal și mirosul ascuțit al căcărezei de capră. Mi se părea că rândunicile, stând tot timpul suspendate în aer, nu evacuau niciodată sau că o făceau într-un mod foarte hermetic. N-am reușit să-mi explic motivele acestei curiozități nici când eram copil, și nici, cu atât mai puțin, acum. Sunt convins că o astfel de „preocupare cognitivă” e de o extremă extravaganță. Probabil că e vorba de un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal acesta fiind și momentul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fellatio. În vecini, la închisoarea de minori, m-am împrietenit cu un copil al directorului, Moldovan: dintre cei mai mici ca mine, un băiat, Victor, a ajuns actor la Teatrul Național, iar fata, Nuni, a devenit cititoare a poeziilor mele hermetice. Minorii în haine vărgate, care trebăluiau uneori în curtea închisorii, nu mi-au făcut nici o impresie, cum nici elevii școlilor și studenții universității din apropiere. O dată, de pe latura de sus a scândurii cu ajutorul căreia ne legănam pe capra de tăiat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și nebulos, dramatic și vesel, uneori de compătimit și ocolit, virtuos și imoral, enigmatic și glorios, Iașul se comportă ca după un fel de catehism și norme numai de el știute. Niciodată însă ridicol și dușmănos. Uneori iresponsabil și șovăitor, hermetic și necontrolabil, epatant și mirat, logic și absurd, uneori negativist și imprudent, clasic și modern, intelectual și savant, dar niciodată diabolic și fanatic. Iașul inspiră clemență și superioritate. Cetatea în mișcare cu locuitorii ei inconfundabili. Și cum se aud încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și scriitori care fac asta: cei de talent însă, le mistuie și le potențiază, încât între ideia primă și rodul ei e deosebirea dela bobul de grâu la planta adultă. Poeții de azi ași zice mai bine: poeții de ieri hermeticii și absconșii nu întrebuințează cuvintele scrise după rânduiala limbii și înțelegerii. Ei dau cuvântului scris altă semnificație decât dăm noi, oameni normali, vorbirii. Așa încât poezia lor ajunge, osificându-se în simboluri, să devie un fel de rebus. Exigența minimului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pentru secolul XX, el fixează „momente” semnificative, care generează o anumită stare de spirit, o direcție, o estetică: momentul 1901 (Tendința națională), momentul 1906 (Teoria specificului național), momentul 1919 (Moderniștii. Sburătorul. Fenomenul arghezian), momentul 1926 (Ortodoxiștii), momentul 1928 (Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici), momentul 1933 (Noua generație) ș.a. Dar acestea sunt deduse nu din programele revistelor, ci din analiza creației, unde se descoperă personalitatea dominantă, fapt ce face să nu se mai respecte întotdeauna cronologia. Scriitorii sunt grupați în genere pe afinități, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
ca transmutare inițiatică în acord cu regulile științei tradiționale - a trecerii „plumbului” existenței cotidiene în „aurul” adevărului revelat. Toată critica mateină a vorbit de ezoterismul Crailor... V. Lovinescu vrea să dovedească mai mult decât atât: Craii... este o scriere deliberat hermetică, un Athanor, un «vas filozofal» alchimic, în care aflăm toate simbolurile hermeneutice fundamentale (de la «crucea cosmică» la culorile heraldice). Unele explicații ajung departe și par [...] cam fanteziste. Autorul are însă prevederea să declare în mai multe rânduri că lectura lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
a se afla autorul nostru, când într-o parte a poeziilor sale reprezintă și rezumă iubirea și ura, durerile și speranțele unui neam amenințat în existența sa. TITU MAIORESCU Țara pe care o înfățișează această poezie are un vădit aer hermetic. E un Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere nerelevabilă, cu sentimentul unei catastrofe universale. Mișcarea poeziei este dantescă și jalea a rămas pură, desfăcută de conținutul politic [...] După Eminescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
înscris în pătrat și romb). O poziție însă perfect similară cu cea din Albion's Dance (piciorul drept depărtat lateral, cel stîng perpendicular pe pămînt) apare în volumul ÎI al tratatului Utriusque Cosmi de Robert Fludd (1621) (vezi Roob, The Hermetic Museum, p. 558), precum și în Mundus subterreaneus de Athanasius Kircher (Amsterdam, 1682) (vezi Roob, p. 565). În plus, Blake se mai putea inspiră cel putin și din următoarele surse, în care se găsesc imagini asemănătoare cu cele din Albion's
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
constelații zodiacale); Athanasius Kircher, La Chine illustrée (Amsterdam, 1670), si Arca Noë (Amsterdam, 1675); Gregorius Anglus Sallwigt (von Welling), Opus mago-cabalisticum, Frankfurt, 1719 (vezi ilustrația "Antroposul cu cele patru elemente", reprodus în C.G. Jung, Dreams, p. 244 și Roob, The Hermetic Museum, p. 544). În Visions of the Daughters of Albion, Blake dezvolta o temă conturată în cîteva dintre Songs of Experience, aceea a libertății sexuale. Eroina Oothoon, "dulcele suflet al Americii" ("soft soul of America"), își exprimă iubirea liberă față de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nevăzute"276. Cînd invizibilul intra în vizibil Enitharmon se deschide pe șine spre înalt și starea ei este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în anumite puncte esențiale din conștiința ei, ceea ce va avea un efect de atracție spre cer a celor de jos, deci un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mica enciclopedie de istorie universală, Editura științifică și enciclopedica, București, 1983 54. H.R. Radian, Cartea proporțiilor, Editura Meridiane, București, 1981 55. Hieronymus Reussner, Pandora (die edelste Gabe Gottes), Basle, 1582 56. Alexander Roob, The Hermetic Museum: Alchemy & Mysticism, Benedikt Taschen Verlag, Köln, 1997 57. R. Samuel, Die poetische Staatsund Geschichtsauffassung Friedrichs von Hardenbergs (Novalis), Studien zur romantischen Geschichtsphilosophie, Frankfurt a.M., 1925 58. F.W.J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995 59. ***The Shorter
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zweites Buch, cap. 27: "Von dem Verhältnisse, dem Maße und der Harmonie des menschlichen Körperbaues" [Despre raporturile, măsura și armonia structurii corpului], în Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim, Die Magischen Werke, 1982, pp. 270-275, reproduse și în Alexander Roob, The Hermetic Museum, pp. 534-537. 26 Cf. C.G. Jung, Dreams, p. 263. 27 Teodor de Bry (editor), cu gravuri de Matthäus Merian (ginerele lui de Bry), bazate pe desenele detaliate ale lui Fludd (vol. I, Oppenheim, 1617; vol. ÎI, Frankfurt, 1621). Ediția
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
această eră închisă în cub, cubul era închis într-o sfera, aceasta fiind orbită căutată, etc. Descoperind aceste relații matematice (pe care le-a revizuit curînd după aceea), Kepler avea certitudinea că dăduse peste izvorul de înțelepciune al vechii tradiții hermetice. Astfel, Kepler mărturisea în Harmonices Mundi / Armonia lumilor (1619): Am furat vasele de aur ale egiptenilor spre a construi o sfințenie pentru Dumnezeul meu, departe de hotarele Egiptului" (apud. Roob, op. cît., p. 624). Tot în această lucrare, ca și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că interfinitudine: structura guvernată de secțiunea de aur). 325 (IX, 386) străvechea lor vîrstă de aur: Motiv central al romantismului, asociat cu "floarea albastră" că flos sapientum, care într-o ilustrație din Pandora de H. Reussner (1582; cf. Roob, The Hermetic Museum, p. 420) este înconjurată de alte două flori (toate trei "izvorînd" dintr-un dragon ouroboric), o roza albă și una roșie: 1. cea albă reprezintă în limbajul alchimic tinctura filosofica lunară (Luna; fază albedo, iluminarea); 2. cea roșie (simbol
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
finalmente incontestabilă" (în Filosofiile Indiei, Humanitas, București, 2012). Văd două surse și două filiere civilizaționale diferite din care se trag Occidentul, respectiv Orientul. Primul are la origini civilizația atlantă, mai geometrică și tehnologică, transmisă mii de ani pe filieră egipteană, hermetică, poate și cea sumeriană și cea amerindiană (deși s-au găsit interesante legături între Sumer, India și America precolumbiană), iudaică, apoi greacă, latină, creștină, templieră, rozacruciană, masonică, pînă în actualitate. Al doilea are ca principală sursă civilizațională străveche scufundata Lemurie
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lui Vladimir Streinu se dezvoltă în plan estetic; însuși scrisul său elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică." Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din " asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul "Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, ". G. Călinescu admite concesiv reticent: Poetul a scris și eseuri, interesându
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
e întâi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce împânzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cântă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract agenție de schimb transatlantic veștile se / ciocnesc ca la biliard
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în 1967 în revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dânsul) aproape ostentativă, recursul (neobișnuit și totuși dificil de escamotat) la o poetică oarecum barbistă, oarecum hermetică, trăsături cu totul singulare în restul operei lui". "Barbismul" se impune îndeosebi în primele versuri ale întâiului sonet, în stilul invocativ-exclamativ și în câteva imagini circulate în Jocul secund, precum cea a "scutului" și a "lutului ars": Ilustre ziduri, mări
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]