660 matches
-
motocicletă închiriată de Horațiu special în acest scop. Trecuseră cinci luni în van și Maica Tereza nu-i luminase deloc. Horațiu se hotărâse să accelereze lucrurile: Contesa mai avea șapte luni ca să-și îndeplinească planul. Atât îi mai putea acorda heruvimul din viața lui. Gonind furios, în parte din cauza nervilor întinși la maximum, în parte din cauza faptului că nu știa să conducă o motocicletă, și în cea mai mare parte din cauza ochelarilor de soare fumurii, Horațiu intră cu motocicleta în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
toate, un acces violent de sughiț îl împiedica să spună rugăciunea pe care o învățase de la Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad, după lupta cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu-l luminase niciodată nimeni. Ce făcuse Horațiu? Ce grozăvii se întâmplaseră afară, dincolo de pacea Palatului? Cum ajunseseră cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu-l luminase niciodată nimeni. Ce făcuse Horațiu? Ce grozăvii se întâmplaseră afară, dincolo de pacea Palatului? Cum ajunseseră cei doi aici, în această stare? Își sacrificase heruvimul viața pentru acest năpăstuit? Ce trebuia să facă ea acum? Inima ei nu bătuse niciodată atât de tare. Și cum l-ar putea salva, de fapt, pe Popa? Avea ea dreptul? Primise ea vreun răspuns? Nu, Contesa nu primise nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără scop, într-o lume bulversată și fără scopuri. La început se gândise să plece la Calcutta, pe urmele Maicii Tereza. Apoi se gândi că, așa cum îl găsise prima dată, sfânta îl va găsi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
primul rând. - Ha, ha, ha, întări sala. - Eu, Halterofilul din Vitan... - Ha, ha, ha! repetă din primul rând Horațiu, alias Romeo. - Ha, ha, puse Mișu punct, ușor iritat. Deci, v-o prezint pe soția mea... - HA! HA! HA! se ridică heruvimul, folosindu-și vocea până la limita de jos. Din cauza forțării, îl cuprinse o tuse strașnică. - Permiteți să începem? întrebă timid Mariana, privindu-l pe blond de la ghiveci în sus. - Nu, îndrăzni Horațiu. Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Nu mă cunoști? Mariana, trăgându-și în jos bluzița decoltată Dolce&Gabanna și în sus fustița de blugi, se hotărî să-și apere bărbatul: - Romeo, cum... - Îl cunoști?! Romeo?! Mișu nu se așteptase la asemenea trădare. - Nu tocmai... - Liniște! îndrăzni heruvimul. - Liniște! îl acompanie nea Ovidiu, ușor deranjat de reflectorul mutat acum pe nasul lui borcănat și roșu. - Liniște! tună Mișu, dar în aceeași clipă mâinile sale slăbiră din cauza tensiunii nervoase și-și scăpă halterele pe piciorul drept. Într-adevăr, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trei posturi de televiziune, erau ațintite asupra lui Nexus. - Comunicatul! - Nu! Mișu, cu toată durerea din picior, realiza că de răspunsul lui atârnau viitorul, America, Sharon Stone, toată viața pentru care muncise din greu. - Nu? - Nu! - Stimați spectatori și telespectatori! Heruvim, Romeo și Nexus deopotrivă, Horațiu își puse la bătaie toată frumusețea, curățenia și revolta. Ăsta era marele plan, al lui și nu al Contesei. Trebuia să reușească. - Stimați spectatori și telespectatori... reluă el, am fost cu toții induși în eroare. Gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
își puse ochelarii de soare și își aprinse un trabuc, suflându-i lui Horațiu fumul în nas. Doamna Popa se înfioră. În condiția ei, n-ar fi vrut să asiste la vreo scenă de violență. Domnul Smith îl apucă pe heruvim de guler. - Domnul Smith crede că trebuie să așteptăm de la tine concluzia. N-aș vrea să te las singur cu el, s-ar putea să nu înțeleagă ce-i spui. Ce zici? - Da. - Ce da? - Că n-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
încât trebuiau numai să se întoarcă puțin. Și când se întoarseră, Maica Tereza, într-o lumină orbitoare, le zâmbea blajin din spatele unor ochelari fumurii și a unei mustăți care, așa cum hotărâse și Contesa, nu se punea la socoteală. Cei doi, heruvim și diavol, amândoi curați, amândoi păcătoși, se aruncară în genunchi. Maica Tereza zâmbi și ridică mâna în semn de binecuvântare. Cei doi alergară spre gratii să îi sărute mâinile. Maica le făcu semn să păstreze distanța. Apoi scoase un scăunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trebuie să nu-ți răspundă nimeni ca să conștientizezi ce crezi tu cu adevărat. - La început am zis că e nebună și mi s-a făcut milă de ea. Dar și nebunii sunt ai lui Dumnezeu. Mai ales nebunii, își luă heruvimul seama la interlocutoarea lui. Apoi, recunosc, am vrut să-i fur din casă. Oricum, din cele o sută douăzeci și patru de camere ale Palatului, ea folosește maximum trei, ce rost avea să se pună praful pe toate bogățiile ălea? Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mamă, că putea să iubească din nou. Că putea să sufere din nou. Că putea oricând să o ia de la capăt. Împotriva lui Horațiu nu prea existau probe. Cu toate sforile lui Gabrielescu și cu toate pistele lui Will Smith, heruvimul nu mai putea să stea mult în închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la sediul Gestapoului de pe Prinz Albrecht Strasse. Privind în sus când am intrat pe ușa principală, am văzut o statuie stând pe un postament ca o anvelopă de camion, lucrând la o bucată de broderie. Deasupra capului ei zburau doi heruvimi, unul scărpinându-se în cap, iar celălalt având o expresie generală de nedumerire. Bănuiala mea fu că se întrebau de ce oare Gestapoul alesese taman clădirea aia ca să-și deschidă prăvălia. În aparență, școala de artă care ocupase anterior clădirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în El! Simțea că, deși sărac, sufletul lui se îmbogățește pe zi ce trece cu glasul lui Dumnezeu. Nu mai auzea atât de bine vocile oamenilor dar, atunci când tăcerea era profundă, auzea cântările îngerilor slavei, auzea cerurile foșnind de aripile heruvimilor, simțea că Păzitorii sunt ... aproape. În dimineața aceea, cerul era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Gerul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
inimă și lucrează cu sufletul” mărturisește Maria Constantinescu. La Palatul de la Mogoșoaia veți găsi în imaginile picturale ale Mariei Constantinescu ceva și din mirajul venețian readus de Marta Bibescu prin restaurarea arhitecturală a acestui monument de artă. În pictura sa heruvimii din Hyperboreea visurilor pun icoane anotimpului. Ca să nu i se alunge norocul din curcubeul oglinzii. Și să se fixeze ca într-un Oracol. Elisabeta IOSIF Referință Bibliografică: ORACOLUL DIN PALAT / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
Mioara Manea Arvunescu trăiește minunat prin arta muzicii și pentru ea. Vocea ei brodează dantele din cele mai fragede sunete, creează armonii înrudite cu armonia lampadarelor de pe cer care, arzând, răsună în nopți adânci, cu o timbralitate simțită numai de heruvimi. Am avut o încercare într-una reluată, de a vorbi cu primadona Mioara Manea Arvunescu, după ce am întâlnit-o, cândva la Adjud, unde venise să reprezinte la un eveniment, pe soprana care a despământenit cântecul și l-a imaculat, Angela
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
în gânduri și-n trup dans de focuri care ruguri în visuri aprind luminând înnoptatele locuri unde-ascult al speranței colind. E o forfotă plină de viață, o-nviere — miracol sublim, o ciudată schimbare la față, când pe culmi mă doresc heruvim. Râd și plâng Mai visez că sunt privighetoare și că zbor zglobie spre înalt, că din ceata mea de căprioare se desprinde tinerescu-mi salt. Mă mai văd țâșnind din roi de fluturi ca să sorb parfumul unei flori și vibrez în
FORFOTĂ RÂD ŞI PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362962_a_364291]
-
multe depind de-o vorbă bună, Prea multe simțind prin tolba străbună, Când toate depind de-o minte ascuțită, De vorba, simțirea și inima-ți neostoită. Atât de multe depind de un cer senin, Multe mai depind de-un suflet heruvim, Ce face cerul meu interior să sclipească, Destin cuprinzând vorbe să nu clipească. Atât de multe depind de a ta seninătate, De calmul prea profund cuprins-n bunătate, De vorba-ți liniștită și prea credincioasă, Cea de pacea sufletului e
BUCHETUL DE ZÂMBETE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362279_a_363608]
-
Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului râul năpădise cu tentacule mari trompele-i ascuțite căutau să bea sângele jertfei de seară...se urcase pe chivotul legământului macină aripile de argint ale heruvimilor vroia să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mană cerească (furase deja tablele celor zece porunci) stârpirea dăunătorilor nu se face cu tact, cu blândețe nu legați molima cu lanțuri va rupe toate cingătorile minții va mânca oțelul dreptății și
RĂUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362537_a_363866]
-
Suntem liberi să trăim ca oameni cu fericiri...iubiri...și îndoieli... Suntem mergătorii de drum înainte pentru oamenii ce vor să redevină ce au fost... de dinainte... Suntem și am fost lumini divine serafimii din cer... ne șineau drumurile toși heruvimii... cu luminile... din ochii lor ne luminau urmele... și atunci... Citește mai mult Oamenii Îngeripoezie []Poezie de gând- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2010-07-28 | |Oamenii îngeriSuntem Lumini... trimise pe Pământdin infinit veniți pe-un tainic gând...Suntem punțile dintre atâtea lumilăsați
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
pe oamenii cu frici mărunte... Suntem liberi să trăim ca oamenicu fericiri...iubiri...și îndoieli...Suntem mergătorii de drum înaintepentru oamenii ce vor să redevinăce au fost...de dinainte...Suntem și am fost lumini divineserafimii din cer...ne șineau drumuriletoși heruvimii...cu luminile... din ochii lorne luminau urmele...și atunci...... II. LUMINA INIMII, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014. Lumina inimii poezie [ ] Doamne Să-mi acopere inima Cu stânga Ta Iisuse Primești din lume
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. Lacrimile iubirii poezie [] Poezia de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-10-19 | | Lacrimile iubirii Spiralate șoapte, sunt ale inimii cuvinte nestemate... se încălzesc toate adunate... sub aripile iubirii noastre între heruvimi, rămân în urmă clipele de lumină intersectate între poteci vii ce străjuiesc tot cerul nopții zi de zi... și când ne îmbrățișăm iubito se ridică în stoluri emoțiile ce izvorăsc din ale noastre fierbinți inimi... apoi revin în chip de
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
ne umezesc și sufletele... și pașii... și ochii... sub trăirea lor se nasc ... Citește mai mult Lacrimile iubiriipoezie [] Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-19 | |Lacrimile iubiriiSpiralate șoapte,sunt ale inimiicuvinte nestemate...se încălzesctoate adunate...sub aripile iubirii noastreîntre heruvimi,rămân în urmăclipele de lumină intersectate între poteci viice străjuiesc tot cerul nopțiizi de zi...și când ne îmbrățișăm iubitose ridică în stoluriemoțiile ce izvorăscdin ale noastre fierbinți inimi...apoi revin în chip de bucurii viisub perdele de rouă,ce
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Suntem liberi să trăim ca oameni cu fericiri...iubiri...și îndoieli... Suntem mergătorii de drum înainte pentru oamenii ce vor să redevină ce au fost... de dinainte... Suntem și am fost lumini divine serafimii din cer... ne șineau drumurile toși heruvimii... cu luminile... din ochii lor ne luminau urmele... și atunci... ca și acum... și ieri... și mâine... Vrem să stăm aici... pentru omenire... dar cu inima la cer la Tine... Cel ce ne-ai trimis cu luminile Tale sfinte ca să
OAMENII ÎNGERI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360946_a_362275]
-
Editura „Semne”, 1995, SCHIMBAREA LA FAȚĂ,Editura „Semne”, 2001, TAURUL LUI FALARIS - MĂRTURISITORUL - Jurnal de poet, Editura „Semne”, 2003,MUZEUL DE PĂSTRĂVI - SCRISORI DIN LAZARET, Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2004, POȘTALIONUL DE SEARĂ- FILE DIN JURNALUL UNUI HERUVIM, Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2005, DINCOLO DE TĂCERE - Jurnal de poet, Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2009, DANSUL INOROGULUI - ELOGIUL MELANHOLIEI, Editura „Semne”,cu ilustrații de Aurora-Speranța Cernitu, 2010, EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet, Editura
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
acționează necondiționat. Ea este tema fundamentală în jurul căreia grefează: „Zeița... cu noaptea prinsă-n plete”,„Visul visat”, „Eternitatea Clipei”, „Pielea veacului”, „Potirul Învierii”, „Celestul Sonet”, „Poetul-Mag”, „Despotul Timp”, „Statică tăcerea”,„Izvoarele iubirii”, „Povara închisorii”,„Calvarul dragostei apuse”, „Moartea... trează”, „Jertfelnic heruvim”, „Cuvintele-albine”... Astfel, harul, sinceritatea, bogăția și puritatea sentimentelor din sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea artistică a formei poetice, îl singularizează pe Theodor Răpan, impunându-l ca pe o voce lirică aparte
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]