450 matches
-
specifică celulară este asigurată de limfocitele T (derivate din timus), prezente în sânge, limfă, măduva osoasă, corticala ganglionară și splină. Limfocitele T recunosc antigenele MHC (complexului major de histocompatibilitate), situate la nivelul celulelor gazdei. Limfocitele T constituie o populație celulară heterogenă: Limfocite Th (“helper”) Limfocite Ts (“supressor”) Limfocite Tc (citotoxice) Limfocite Tm (cu memorie) Limfocitele Th prezintă pe suprafață receptori CD4, având rol de stimulare a proliferării limfocitelor B și secreția de ETIOPATOGENIA ȘI DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECȚIOASE 20 imunoglobuline. Limfocitele Th
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
altă treime apar până la vârsta de 40 de ani. La copii există un raport de 2: l masculin/ feminin, dar raportul pe sexe se egalizează până la vârsta de 30 de ani. Din punct de vedere etiologic, astmul este o boală heterogenă. Este util, din rațiuni epidemiologice și clinice, să clasificăm astmul după stimulii principali care provoacă sau se asociază cu episoadele acute. Totuși, trebuie subliniat că această distincție poate fi adesea artificială și că răspunsul la o subcategorie dată poate fi
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
proprii fiecărei organizații, cultura organizațională și chiar națională. De aceea rezultatele lor nu au fost întotdeauna concordante. Nu putem spera să ajungem la aceleași rezultate când participarea este studiată pe organizații reale sau simulată în laborator, când populațiile investigate sunt heterogene, când problemele tehnice și structurale ale organizațiilor sunt diferite. Meritul acestor cercetări rămâne însă acela de a fi atras atenția asupra semnificației unor noi variabile care reglează „jocul” organizațional. În anii ’60-’70 asistăm nu doar la extensia extraordinar de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
funcțional, în urma unor infecții virale sau translocații cromozomale, ele sunt convertite în oncogene celulare. Neoplazia este o condiție patologică în care se încalcă regulile fundamentale ale comportamentului celular normal. Malignitatea nu afectează o entitate celulară singulară, ci un complex extrem de heterogen de entități citofiziologice determinate de alterarea structural-funcțională a multor gene. Celulele maligne se divid, rezultând celule-fiice care păstrează caracteristicile maligne ale celulelormamă, ceea ce dezvăluie NATURA EREDITARĂ A TRANSFORMĂRII MALIGNE. Variabilitatea care însoțește mitozele celulelor maligne este mai mare decât aceea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și rezultă o clonă de celule maligne, inițial similare. Ulterior, apar alte mutații care măresc potențialul de creștere al celulelor maligne. Mutațiile generează subclone celulare în masa tumorii, fiecare cu proprietăți morfofiziologice distincte, astfel că cele mai multe tumori devin agregate celulare heterogene. Celula inițială care suferă transformarea malignă se numește celulă fondatoare a tumorii primare. Ea poate apărea în oricare țesut, respectiv în oricare organ. Prin multiplicarea celulei transformate malign, ia naștere o clonă de celule transformate, ce constituie tumora primară. Natura
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dintr-o singură celulă inițială care a suferit transformarea malignă, constituind împreună o clonă malignă. Există dovezi că și la bărbat neoplaziile au natură clonală. Uneori, tumora primară conține mai multe tipuri de celule transformate malign, constituind o populație celulară heterogenă genotipic și fenotipic, adică manifestă proprietăți distincte: metabolice, de rată a diviziunii, de creștere celulară, de reactivitate imunologică sau în ceea ce privește prezența sau absența receptorilor hormonali și sensibilitatea la medicamente antitumorale (citostatice) sau la iradiere terapeutică. În acest caz, inactivarea cromozomului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
său stohastic, randomizat, în unele celule ale tumorii fiind inactivat cromozomul X de origine maternă, iar în altele este inactivat cromozomul X de origine paternă, ceea ce înseamnă că tumora are caracter multiclonal. Toate celulele de același tip ale unei populații heterogene malignizate aparțin însă uneia și aceleiași clone celulare transformate malign. Dar, tot atât de probabilă este și altă posibilitate, și anume, celule cu caracteristici biochimice și metabolice distincte să derive dintr-o singură celulă inițială. În acest caz, diferențele se acumulează prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
generatoare de „zgomot citogenetic” 396 anomaliile cromozomale sunt specifice unei anumite categorii de tumori și au un caracter constant, fiind unice pentru acea categorie. Populațiile celulare componente ale neoplaziilor umane sunt alcătuite dintr-o varietate mai mult sau mai puțin heterogenă de celule (Owens și colab., 1982). Această particularitate are implicații clinice. Există o regulă potrivit căreia restructurările cromozomale sunt manifeste încă de la debutul procesului de malignizare și se extind progresiv, pe măsură ce acesta avansează. În unele neoplazii, rearanjamentele cromozomale au o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
PCC). Echivalenți citogenetici ai amplificării genice în neoplaziile umane sunt prezentați în tabelul 23.3. În leucemiile limfocitare cronice cu celule B (cu celule păroase, mielom multiplu, leucemie cu plasmocite etc.) apar remanieri cromozomale specifice sau nespecifice. Glioamele sunt foarte heterogene din punct de vedere histologic și sunt caracterizate prin trisomie 7, monosomie 10 și monosomie 22, pierderi de heterozomi și prin DM-uri apărute prin amplificarea genelor c-erb B, N-myc și gli. În cancerele ovariene sunt frecvente trisomia cromozomilor 3
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cresc mai ales riscul de neoplazie ovariană, pe când mutațiile cu localizare 3’ față de acesta, conferă un risc mult mai redus pentru neoplazia ovariană. Studiile realizate până în prezent arată că la bărbați, predispoziția genetică pentru neoplaziile de sân este mult mai heterogenă. Într-un studiu efectuat pe 54 de bărbați cu neoplazie de sân din SUA, au fost detectate două mutații în gena brca2 și niciuna în brca1. Rezultatele sugerează că numai o mică proporție dintre cazurile de neoplazie de sân la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
caracterizată prin stoparea creșterii intrauterine sau postnatale și facies tipic (formă triunghiulară), având o incidență de 1:3000 - 1:10000. Spre deosebire de sindroamele anterior prezentate, unde indiferent de mecanismul de acțiune este implicată o aceeași regiune genomică, SRS este o boală heterogenă genetic. Astfel, în 10% dintre cazuri, boala este datorată disomiei uniparentale a cromozomului 7, iar în peste 50%, alterărilor imprintingului din regiunea 11p.15. În afară de cromozomii 7 și 11, alți șase cromozomi au fost asociați cu fenotipul SRS. De cele mai multe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumori embrionare, cele mai frecvente fiind tumorile Wilms și carcinoamele adenocorticale. Rata de apariție a tumorilor Wilms în rândul pacienților cu BWS este de 1000 de ori mai mare decât în populația normală (Webber și colab., 1998). BWS este extrem de heterogen din punct de vedere genetic, putând fi determinat atât de disomia uniparentală, de anomalii cromozomale, mutații de origine maternă în gena CDKN1C sau metilarea aberantă a regiunilor H19DMR1 și KvDMR 1. Regiunea amprentată 11p.15 conține două regiuni centrale de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
preferențial de alela paternă. Pierderea imprinting-ului pentru LIT1 a fost raportată pentru patru dintre cele 10 țesuturi tumorale colorectale analizate (Tanaka și colab., 2001). ID4 31.2.2. CANCERUL DE SÂN ȘI IMPRINTING-UL GENETIC În cancerul de sân, malignitate heterogenă din punct de vedere genetic, a fost raportată atât pierderea hetetozigozității cât și a imprinting-ului pentru regiunea 11p15. Prin tehnici precum Reverse Transcription - PCR a fost studiată expresia alelică specifică pentru tumori de sân prelevate de la 30 de pacienți (Wu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Acestea au fost primele antigene asociate tumorilor umane și utilizate ca markeri tumorali, în diagnosticul unor tumori. Imunogenetică și Oncogenetică 511 a) Antigenul carcinoembrionar (CEA) este o glicoproteină membranară foarte glicozilată, integrată, de 180-200 kD. CEA este un grup foarte heterogen de molecule, cu o cantitate foarte variabilă de glucide. Raportul proteine/glucide variază între 1/1 și 1/5. Componenta glucidică este reprezentată, în primul rând, de acidul sialic. Imunogenitatea moleculei este conferită de componenta proteinică. CEA este exprimată la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
partidelor comuniste, dar sistemele cu pluralism extrem rezistă, chiar dacă nici unul dintre ele nu derivă dintr-o situație de polarizare anterioară. În orice caz, cînd sistemul de partide este caracterizat prin pluralism extrem, coalițiile de guvernare ce se formează sînt neapărat heterogene, alternanțele sînt dificile și destul de rare, iar randamentul guvernului este practic nesatisfăcător. Pentru moment, acestea sînt caracteristicile fundamentale ale unor sisteme de partide din Europa Centrală și de Est și chiar ale celui din Rusia. 5. DE CE SUPRAVIEȚUIESC PARTIDELE? O
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ca Senatul Canadei), sau rezultate din alegeri indirecte (cum ar fi Bundesrat-ul german, ai cărui membri sînt numiți de către guvernele diferitelor landuri), și ca Senatul francez (ai cărui membri sînt aleși în mod diferit de către reprezentanții entităților administrative locale) sau heterogene, precum Senatul italian, unde, pe lîngă senatorii aleși, există senatori pe viață, în parte de drept (foștii președinți ai Republicii), în parte numiți de președinte (pentru merite deosebite care, judecînd după Constituție, ar trebui să nu fie politice). Acestea fiind
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
alegeri populare directe în 1996 (cu intenția nu atît de a reduce forța de coaliție a partidelor mici, cît de a mări autoritatea și puterea de guvernare a primului ministru). În alte cazuri, în schimb, mai ales cînd coaliția este heterogenă, desemnarea primului ministru este influențată de o mulțime de condiții și de considerații. Depinde, de exemplu, de unitatea partidului principal al potențialei coaliții, de dorința și de posibilitatea sa de a schimba aliații și de a-i arunca pe unii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fie cu cea a coalițiilor supradimensionate, pentru că, deseori, mai ales cînd există guverne alcătuite dintr-un singur partid, reușesc să evite tensiunile și conflictele care derivă din necesitatea de a pune laolaltă interese diferite ce se manifestă în interiorul unor coaliții heterogene. Pe lîngă acestea, deseori guvernele minoritare sînt precumpănitor operative, condiția lor minoritară obligîndu-le să realizeze, dacă nu un program complet, cel puțin elemente programatice semnificative, pentru că posibilitatea lor de a dura depinde, de cele mai multe ori, de eficacitatea lor. În fine
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
care superioritatea revine conducătorilor aleși unor actori importanți din punct de vedere politic a rămas în știința politică clasică relativ improvizată. Studiul politicilor publice i-a condus și i-a încurajat, în schimb, pe cercetătorii care au analizat unele agregări heterogene de actori publici, care intervin cu metode mai mult sau mai puțin consolidate în procesele de realizare a politicilor publice, să o facă într-un mod mai sistematic și să surprindă și să explice interacțiunile lor și eventualele consecințe asupra
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ca eventuala decizie de a aproba sau de a impune încetarea unei politici publice prea costisitoare pentru oameni politici și pentru birocrați, să fie sfidată și respinsă fie de triunghiurile de fier, fie de policy communities (datorită structurii lor mai heterogene și mai diversificate). Astfel încît sînt puține politicile publice care încetează definitiv, în timp ce multe dintre ele sînt redefinite și altele continuă să reziste în virtutea inerției. Există, în schimb, multe organisme inutile, create deja pentru a pune în aplicare unele politici
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
executivului contra echilibrului între executiv și legislativ; 3.sistemul bipartidist contra sistemului multipartidist; 4.sistemul de partide unidimensional contra sistemului de partide multidimensional; 5.sistemele electorale majoritare contra sistemelor electorale proporționale; A doua dimensiune ia în considerare trei variabile relativ heterogene: 1.organisme unitare-centralizate contra organisme federale-descentralizate; 2.monocameralism contra unui bicameralism puternic; 3.constituții nescrise contra unor constituții scrise și rigide. Clasificările sînt cu atît mai utile, cu cît elementele utilizate conțin fapte semnificative referitoare la regimurile democratice și care
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
constă în reluarea, pe baze noi, a analiticii elementelor logicului și mutarea accentului identitar al judicativului de la judecata propriu-zisă la "propoziție", altfel spus, de la unitatea aspectelor formal și alethic, la unitatea unei enunțări în care preeminență capătă cupluri de elemente heterogene, adică unul al aspectului formal, celălalt al aspectului alethic: subiectul și verbul, de exemplu, sau predicatul și timpul, cum deja am văzut în teoria conceptului-funcție a lui Frege. Desigur, într-un astfel de moment nu putea fi ocolită problema predicativității
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Desigur, într-un astfel de moment nu putea fi ocolită problema predicativității (predicației); ceea ce înseamnă că o cercetare, fie și grabită, a acestui moment din istoria logicii, semnificativ pentru istoria gândirii, rostirii și făptuirii umane, trebuie să socotească împreună cuplul heterogen cu faptul predicativității. Opțiunea pentru unul sau altul dintre cupluri nu este cu totul vizibilă; cert, însă, ea este legată de rezultatul unei evaluări la nivelul aspectului alethic: care dintre cei doi "termeni", verbul sau timpul, este mai "prețios", adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se poate observa o creștere semnificativă între 1985-1995, după care creșterea a fost modestă. Majoritatea cazurilor transplantate au fost făcute în SUA (~ 85%). 4. Transplantul de insule Langerhans Pancreasul uman cântărește în medie 90g, conține ~ 1 milion de insule Langerhans heterogene ca diametru (între 100-300 μm), reprezentând < 2% din țesutul pancreatic, adică ~ 1,5g. Dispersia insulelor în întregul organ și mai ales cuplarea lor la circulația sanguină a întregului pancreas, fac ca izolarea insulelor să fie o procedură mecanică (sprijinită prin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
o parte vine în contact numai cu alte celule B, iar de altă parte, numai cu celule non-B. Această arhitectură sugerează o subdiviziune a insulelor, bazată pe interacțiunile paracrine, endocrine sau joncționale, pe care le realizează. Celulele B pancreatice sunt heterogene în ceea ce privește pragul glicemic de stimulare, conținutul lor în diferite enzime (glucokinază, de exemplu) și poziția în insulă. O celulă B poate veni în contact cu 2-3 capilare diferite. Polaritatea celulei B este identificată prin bogăția mare în granule secretorii în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]