556 matches
-
ocupe un loc important în aparatul administrativ, regula pe care a respectat-o cu consecventă. Dat fiind că nu avea amante, a primit porecla de Louis le Chaste - Ludovic cel Cast. În plin secol al XVII-lea, în care practicile heterosexuale erau des întâlnite în rândurile aristocrației, apelativul de"Cast" era de fapt o ironie voalata. Până la fericită noapte în care reușește concepția celui care va fi Ludovic al XIV lea - la douăzeci de ani de la căsătoria să cu Ana de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ordinul augustinian avea să fie condus de o femeie nu erau prea departe. Și Abatele nu avea nici o îndoială că prima care avea să acceadă la scaunul pe care stătea el va fi una dintre Marii. Printre călugări erau destui heterosexuali, iar presupunerea că arma Mariilor avea să se întoarcă în cele din urmă și împotriva stăpânilor ei era o chestiune de logică și de smerenie. Ouăle! Dumnezeule, trebuie să ajung la Ouă! Bărbatul privi la fața Mariei, congestionată încă din cauza
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aminte de frumusețea cea adevărată, simțim cum ne cresc aripile”. Dragostea este privită ca un fel de mania (delir) și Platon proclamă acest delir drept cea mai frumoasă formă de „posedare” divină. Erosul platonician e nebunie, fie ea homoerotică sau heterosexuală. Sufletul e prins între bucurie și durere (la urma urmei între Poros și Penia, dar nu în onomastica exclusivă, cât în atributele celor doi) și se comportă în felul următor: „Prins în aceste două simțiri învălmășite, sufletul e covârșit de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rațiunea, este rezultatul acțiunii (intenției) unui bărbat matur în un altul mai tânăr, ceea ce vrea să spună că e un proces de „producere într-un mediu frumos” care nu se poate compara cu procrearea care se realizează printr-un contact heterosexual. De aici și faptul că metaforele sexuale (sau imaginile) pe care Platon le folosește cu grijă atunci când vorbește despre cum sufletul zărește adevărul suprem, impun o analogie între două tipuri de extaz: acela despre care știm că răsplătește cu adevăratul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
chiar dacă, în cazul unui nou „referendum”, mulți ar vota împotrivă, iar „victoria” radicală ar fi mult mai puțin răsunătoare). Avortul legalizat reprezintă, fără îndoială, o enormă facilitate pentru majoritate. Aceasta mai ales pentru că ar înlesni și mai mult copularea - împreunarea heterosexuală -, în fața căreia n-ar mai exista, practic, obstacole. Dar această libertate a copulării în „cuplu”, așa cum este el conceput de către majoritate - această miraculoasă toleranță față de cuplu -, oare de către cine a fost dorită în mod tacit, promulgată în mod tacit și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o sclipitoare pledoarie în apărarea unui film al meu, l-a numit „porc” pe Braibanti, declarând ca fiind inadmisibil că raportul homosexual este inutil pentru supraviețuirea speciei; ei bine, acum el, ca să fie coerent, ar trebui să afirme contrariul: raportul heterosexual ar trebui să apară ca un pericol pentru specie, pe când cel homosexual reprezintă o siguranță pentru ea. În concluzie, înainte de universul nașterii și al avortului, există universul copulării, iar acesta alcătuiește și condiționează universul nașterii și al avortului. Cine se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
minoritățile sexuale”. Este o cerere legitimă. Subscriem la ea. Eco: Dar argumentația lui Pasolini nu ține, deoarece, chiar dacă din rațiuni ecologice ar fi util să se sugereze copularea homosexuală, ș...ț în acest caz, chiar dacă pentru o mică minoritate de heterosexuali învederați, problema concepției ar continua să existe. L.: Dar de ce să nu avem o oarecare îndurare pentru cei „normali”, care vor fi aproape sigur minoritatea de mâine? Eco: Pasolini... lasă să se întrevadă voința represivă de a viola drepturile unei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care se desfășoară în timpul Republicii de la Salò2), „într-o societate în care totul este interzis, se poate face totul; într-o societate în care este permis ceva, se poate face doar acel ceva”. Ce permite societatea permisivă? Permite proliferarea cuplului heterosexual, ceea ce deja este mult, și este drept. Însă trebuie să vedem cum se întâmplă lucrul acesta la modul concret. Deocamdată, el depinde de hedonismul consumist (pentru a folosi cuvinte de-acum „sincere”, mai mult decât sigle), fapt ce accentuează până la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dragoste decât să exercite o josnică violență asupra cuiva lipsit de forță. Un alt exemplu: toleranța puterii în domeniul sexual este univocă (și deci, în esență, mai represivă ca niciodată): ea acordă mult mai multe drepturi decât în trecut cuplului heterosexual, chiar și în afara convenției matrimoniale; dar, înainte de orice, un asemenea „cuplu” este prezentat ca un model obligatoriu la modul obsesiv, exact pe măsura, de exemplu, a cuplului consumator-automobil. A nu avea un automobil și a nu face parte dintr-un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dintr-un cuplu, când toți „trebuie” să aibă un automobil și „trebuie” să facă parte dintr-un cuplu (un monstru consumist cu două fețe), nu poate fi considerat decât o mare nenorocire, o frustrare de netolerat. La fel, și iubirea heterosexuală - permisă într-o asemenea măsură, încât a devenit obligatorie - s-a transformat într-un fel de „erotomanie socială”. Mai mult, atâta libertate sexuală nu a fost dorită și cucerită de jos, ci a fost permisă de sus (printr-o falsă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu se vorbește despre asta măcar: o relație homosexuală este văzută ca o amenințare apocaliptică, o condamnare definitivă ce schimbă radical natura condamnatului. Vechea sexofobie catolică se amestecă cu noul dispreț laic pentru cine nu știe să aprecieze binele cuplului heterosexual, ca o libertate minunată de care se bucură nu mai puțin decât enorma majoritate. La gândul că în închisori există (așa cum este perfect normal) relații homosexuale, intelectualul mediu progresist rămâne „trăsnit”: simte că se află în fața intolerabilului și se comportă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este vorba: Daniel și Baudry încearcă să includă - crezând sincer în bunăvoința ideii și în eficacitatea efectelor - problema homosexualității în contextul toleranței născânde (practic, deja afirmate existențial, chiar dacă legile de obicei sunt în întârziere): o toleranță în materie de relații heterosexuale (anticoncepționale, avort, relații extramatrimoniale, divorț - în ceea ce privește Italia -, relații sexuale între adolescenți), legând apoi toate acestea de problema (politică) a minorităților. Eu nu cred că actuala formă de toleranță este reală. Ea a fost hotărâtă „de sus”: este toleranța puterii consumiste
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
reală. Ea a fost hotărâtă „de sus”: este toleranța puterii consumiste, ce are nevoie de o elasticitate formală deplină la nivelul „existențelor” pentru ca indivizii să devină buni consumatori. O societate lipsită de prejudecăți, liberă, în care cuplurile și exigențele sexuale (heterosexuale) să se multiplice este, prin urmare, avidă de bunuri de consum. Pentru o mentalitate liberală franceză este desigur mai greu de înțeles și de identificat acest lucru decât pentru un progresist italian ieșit din fascism și dintr-un tip de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cel puțin implicit, că un homosexual iubește sau face dragoste cu un alt homosexual, în vreme ce lucrurile nu stau deloc așa. Un homosexual, în general (în enorma majoritate, cel puțin în țările mediteraneene), iubește și vrea să facă dragoste cu un heterosexual dispus să aibă o experiență homosexuală, dar a cărui heterosexualitate să nu fie pusă nici în cea mai mică măsură în discuție. El trebuie să fie „masculul”. (De aici lipsa de ostilitate față de heterosexualul care acceptă relația sexuală dintr-o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vrea să facă dragoste cu un heterosexual dispus să aibă o experiență homosexuală, dar a cărui heterosexualitate să nu fie pusă nici în cea mai mică măsură în discuție. El trebuie să fie „masculul”. (De aici lipsa de ostilitate față de heterosexualul care acceptă relația sexuală dintr-o simplă descărcare sau din interes: lucru care garantează, într-adevăr, heterosexualitatea sa). Ca un unic dat politic ce contează, Daniel și Baudry pomenesc faptul că nu doar bogații și burghezii sunt homosexuali, ci și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spune direct celuilalt, îl lasă să descopere legătura amoroasă, îi face „zile fripte”. D. Vaughan (1986) susține că modelul inițiatorului (depărtarea treptată unilaterală și apoi escaladarea reproșurilor) este valabil atât la cuplurile maritale, cât și la cele nonmaritale (atât la heterosexuali, cât și la homosexuali, bărbați sau femei). Modelul descris de D. Vaughan nu este, desigur, nici pe departe universal, nici măcar în cultura euro-americană contemporană. Așa cum am văzut, despărțirile pot fi și rapide, de multe ori nu există inițiatori și teritorii
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
anii ’90 o rată de 6-7%, mult inferioară țărilor occidentale (Popescu, 2003). T. Rotariu (manuscris), analizând statistic cu minuțiozitate rezultatele recensământului din 2002 din România, în care pentru prima dată s-au înregistrat și coabitările (414.061 de cupluri, desigur, heterosexuale, ceea ce reprezintă o pondere de 4,6% din populația de 15 ani și peste), ajunge la concluzia că în țara noastră coabitarea nu este atât o alternativă la căsătorie pentru populația tânără și nici una la recăsătorire pentru vârstnici, așa cum se
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Literatura americană de specialitate consacră un spațiu relativ larg homosexualității, examinând-o ca alternativă diadică netradițională (Huber, Spitze, 1988). S-a constatat, într-adevăr, că frecvența coabitării, atât printre homosexuali, cât și la lesbiene, este proporțional mai ridicată decât la heterosexuali. Ca aspirație și ca realitate, homosexualii tind spre relații stabile (Blumstein, Schwartz, 1983). Cu privire la cauzele homosexualității, cercetările nu au dat încă răspunsuri concludente. Factorul biologic contează, dar o legătură directă între nivelul hormonal și comportamentul homosexual nu s-a evidențiat
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și a unei mame puternice și autoritare nu s-a verificat nici ea. În cadrul unei cercetări, experților în sănătate mentală (psihologi și psihiatri) li s-au dat să analizeze răspunsuri la teste de personalitate, pentru a distinge între homosexuali și heterosexuali. Identificările lor au avut o slabă validitate și nu au diferit semnificativ de cele ale nespecialiștilor (Jay, Young, 1979). Oricum, dacă facem comparații pe scara istoriei și între diferite culturi, apare clar că homosexualitatea este în primul rând un fenomen
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1979). Oricum, dacă facem comparații pe scara istoriei și între diferite culturi, apare clar că homosexualitatea este în primul rând un fenomen sociocultural, înscriindu-se, în mare, în același complex factorial ca și magnitudinea divorțialității, rata mică a fertilității, coabitarea heterosexuală. În tot cazul, indiferent de etiologie și dincolo de etichetările sociale, homosexualitatea (atât cea masculină, cât și lesbianismul) este o realitate masivă a zilelor noastre. Se estimează că în SUA există peste 25 de milioane de indivizi - aproximativ 10% din totalul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de subliniat în acest sens că, deși încă în puține state din lume sunt legiferate căsătoriile între persoane de același sex (inclusiv în SUA doar în câteva state), cuplurilor de acest fel, chiar neoficializate, li se recunosc drepturi similare mariajelor heterosexuale, cum ar fi scutirea de taxe sau beneficii ale asigurărilor sociale. Așa a procedat, spre exemplu, în decembrie 1999, Curtea Supremă din Vermont (apud Bryjak, Soroka, 2001). Asemenea drepturi se acordă mai ales dacă cuplurile de homosexuali cresc copii. În
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
apud Bryjak, Soroka, 2001). Asemenea drepturi se acordă mai ales dacă cuplurile de homosexuali cresc copii. În SUA, circa 4 milioane de astfel de cupluri au în îngrijire circa 14 milioane de copii, proveniți din adopție, însămânțare artificială sau relații heterosexuale anterioare (Bolte, 1998). Dacă subzistă reticența față de orientarea homosexuală și dacă ea este și mai manifestă când e vorba de oficializarea căsătoriilor între persoane de același sex, îngrijorarea crește și aproape că devine ostilitate în legătură cu existența copiilor în cuplurile de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
group), copii de aceeași vârstă, prieteni și colegi. Majoritatea zdrobitoare a studiilor arată că aceste temeri sunt însă neîndreptățite. Nu există diferențe semnificative în ceea ce privește identificarea de sex și gen între copiii crescuți în familii de homosexuali și cei de proveniență heterosexuală, precum nici referitor la șansele de a deveni homosexuali (Bolte, 1998). Nu s-au evidențiat deosebiri marcante între atitudinile parentale ale homosexualilor și heterosexualilor, doar că primii, atât în calitate de „mame”, cât și de „tați”, sunt mai sensibili, mai flexibili și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
identificarea de sex și gen între copiii crescuți în familii de homosexuali și cei de proveniență heterosexuală, precum nici referitor la șansele de a deveni homosexuali (Bolte, 1998). Nu s-au evidențiat deosebiri marcante între atitudinile parentale ale homosexualilor și heterosexualilor, doar că primii, atât în calitate de „mame”, cât și de „tați”, sunt mai sensibili, mai flexibili și mai puțin tradiționali în așteptările de rol de gen față de copiii lor (Patterson, 1995). Singurul argument invocat de oponenții creșterii copiilor de către cuplurile de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
psihoafective ale ființelor umane în dezvoltare, va reduce simțitor numărul copiilor abandonați, copii ai străzii sau nevoiți să trăiască în familii monoparentale sărace; acceptarea legalității cuplurilor de homosexuali care au copii ar înlătura sau, oricum, ar diminua fenomenul de falși heterosexuali: aceștia suntfemei sau bărbați homosexuali, dar care de dragul de a avea o familie acceptă căsătorii heterosexuale mai mult de „fațadă”, de unde o serie de probleme dramatice pentru ei și partenerii lor. Alături de aceste motivații, nu e de neglijat nici observația
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]