366 matches
-
lor. Cum să ne măsurăm puterile cu niste fantasme, se întreabă Cioran? Pentru că în asta se transformă când, pierzându-și iluziile, nu le mai putem înaltă la rangul de esențe. "Cunoașterea, trezia mai curând, suscita între ele și noi un hiatus care, din nefericire, nu este conflict; dacă ar fi, totul ar fi cum nu se poate mai bine; dar el este suprimarea tuturor conflictelor, abolirea funesta a tragicului."5 Seneca scrie că nu există animal mai morocănos decât omul. Seneca-fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
șase săptămâni. Cuplul s-a mutat la Luvru pe data de 1 decembrie, după care regele a plecat să vâneze la Crône, iar pe 5 decembrie se afla la pavilionul sau de vânătoare de la Versailles. Prin urmare, deși există un hiatus pentru data de 5 decembrie - noaptea oficială a concepției Delfinului, după calculele medicilor - în cele șase săptămâni ar fi fost timp suficient pentru cuplul regal să petreacă timpul împreună. Desigur literatura memorialistică apocrifă sugerează un miracol mai degrabă uman, decât
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
pentru a nu mai vorbi despre termenii considerați similari ori corespondenți în limbile non indo-europene, deși pretenția academică este aceea că termenul evocă ceea ce diferite tradiții religioase doresc să exprime, indiferent de spațiul lingvistic ori geografic avut în vedere. Acest hiatus între utilizarea conceptuală, „anistorică“ și artificial configurată a termenului și multiplele lui utilizări din limbajul religios reprezintă o problemă majoră de adecvare la nivelul conținuturilor și al metodologiei de cercetare. Tripticul propus ca structură intimă a cărții va urmări să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
că URSS și țările-satelit sunt „paradisul muncitorilor” trăind într-o societate abundenței datorită unei economii* administrate și planificate și unei forme superioare de democrație*, realitatea n-a putut fi ascunsă multă vreme. încă din timpul lui Lenin apăruse un gigantic hiatus între idealul proclamat - „fericirea tuturor” și „sfânta egalitate” anunțate de Gracchus Babeuf în 1975 - și realitatea unei puteri în care grupul conducător* și birocrația* partidului și a statului erau „mai egale” decât ceilalți cetățeni. Acest hiatus s-a accentuat și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lenin apăruse un gigantic hiatus între idealul proclamat - „fericirea tuturor” și „sfânta egalitate” anunțate de Gracchus Babeuf în 1975 - și realitatea unei puteri în care grupul conducător* și birocrația* partidului și a statului erau „mai egale” decât ceilalți cetățeni. Acest hiatus s-a accentuat și mai mult în timpul revoluției staliniste începute în 1928-1929 și s-a perpetuat sub succesorii „tătucului popoarelor”, fiind reprodus în cazul tuturor emulilor săi europeni, asiatici, africani sau latino-americani. Toate regimurile comuniste s-au caracterizat prin următorul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sincopate, stridente, neiertătoare - în carnea realului, și în propria-i biografie, și să constate și asume imposibilitatea evadării; sau să lanseze întrebări cu răspunsul inclus: „Unde ne-om fi ducând?” În acest coerent orizont al terorii și infraumanului, apare un hiatus: beatitudinea prilejuită de miracolul vieții, al clipei germinale, când „Firea iese din sine”. Pentru un moment, lirismul sumbru oracular cedează locul unor laude ale luminii, euritmiei și exploziei vitale, când „dragostea/ e dreptul de veto al viului” (ciclurile Sărbătoarea solstițiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
căutare a unității, a unei paradigme unificatoare. Una din problemele cu care este confruntată școala ca efect al acestor evoluții este: în vreme ce paradigma interdisciplinarității marchează în mod decisiv evoluțiile cunoașterii științifice, conținutul învățământului este structurat eminamente monodisciplinar, ceea ce introduce un hiatus important între știință și cunoașterea școlară, cu efecte încă insuficient detectate în planul pregătirii științifice a elevilor. (Emil Păun, 1987). Eforturile de găsire de soluții în plan epistemologic au fost dublate de căutări, de experimente, pentru a promova în plan
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
receptor și aferențelor sexuale apar nediferențiate în teoriile ce încearcă să explice activarea motivațiilor ca fiind o funcție activată a sistemului reticulat ascendent, iar SPDT ar da specificitatea motivației. Însă, între efectul electrofiziologic și aspectul energizant al motivației există un hiatus încă neexplicat (psihologic probabil). Acționează întâi complexe de stimuli vizuali, auditivi (cuvântul cu importanță caracteristic umană), iar după stabilirea contactului, stimulii tactili și olfactivi capătă rol primordial. Contrar părerii generale, nici chiar la femelele care ovulează reflex în timpul copulației, nici una
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
penel se țese motivul incomunicabilității în diferite ipostaze ce țin de sfera absenței sau prezenței sunetelor: muțenia mesagerilor divini, drumul vocii / al cuvântului spre tăcere. Pentru că forma predilecta prin care eul poetic comunica și se comunică este însăși poezia, aceste hiatusuri, tăceri, imobilizări afectează chiar procesul creator, pe care Quasimodo, asemenea poeților din generația să, îl asociază cu viața însăși. Între laboratorul de creație din interior, ce eliberează cuvântul poetic de îndată ce acesta a fost suficient șlefuit și spațiul exterior ca sursă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îndepărtarea de realitatea prezentului și deplasările spre trecut. Mișcările intelectului în direcția aprofundării unei experiențe cognitive, ce implică depășirea granițelor perceptibilului, stau sub semnul liniștii și tăcerii, absențe ce deschid dimensiuni exterioare realulului, spații sustrase trecerii timpului. Liniștea pare un hiatus în succesiunea cinematografică a lumii înconjurătoare și face posibilă evadarea printr-o breșă neașteptată în curgerea clipelor ce întemnițează ființă. Pentru Quasimodo intervalul dintre spargerea fremătătoare a valurilor de țărm oferă prilejul pătrunderii într-o altă dimensiune a imaginației: Ție
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
volum de versuri apăruse ca expresie firească a experienței personale și sub influența lecturilor preferate, după 1948, acest volum îi este retras de pe piață și, mărturisește poeta, "în anii care au urmat, am încercat să "scriu pentru popor""51. Un hiatus enorm se creează astfel între volumul de debut La scara 1/1 (1947) și cele care-i urmează. Jocul verbal, asocierile paradoxale de cuvinte, concretizarea abstractului, personificarea cotidianului ("Stânca are gâtul rup/ Sub fularul alb de lord", Golful nesigur, "Spuneți
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
casete, se prezintă fotografia poetului francez și ultima strofă din bine-cunoscuta poezie care a dat numele revistei, aceasta din urmă fiind pusă astfel sub semnul afirmării orgolioase a încrederii în puterea creatoare a Poetului, dar și sub cel al recunoașterii hiatusului dintre lume și creator. S-a spus de multe ori că trimiterea la Baudelaire s-a realizat doar din spirit de frondă, ca o opoziție față de orientarea germanofilă a momentului fără vreo legătură reală cu spiritul operei poetului francez. Să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna enormă chelie". Tocmai acest carnavalesc în prezentare i s-a reproșat lui Tonegaru, unii considerându-l joc gratuit, amuzant
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
operei (de exemplu, cea dintre „veselul de afară” și „adumbritul, scormonitorul dinăuntru”) sau „tragica dilemă” dintre vocația metafizică (atrofiată) și cea poetică, dintre „formularea rece, prin creier, a esenței lumii, și trăirea ei, în poezie”. Pentru români, care ar trăi „hiatusul” dintre metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator” al relației. Încercare critică merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
considerat clasic al statului unitar de tip european. Astfel, unele dintre aceste state au dimensiuni relativ mari pentru acest tip de structură (Algeria, Arabia Saudită, Libia), distribuție inegală a rețelei de comunicații pe teritoriul național, spațiu insuficient de dens populat cu hiatusuri de populare a teritoriului; de asemenea, nu în toate statele din această categorie există o arienucleu bine conturată și nu peste tot poziționată în centrul țării, după schema modelului locului central. Statele unitare arabofone (19 state) dispun însă de alte
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
cuprinse între 0,1-0,2 se caracterizează printr-o dezvoltare mai echilibrată a capitalei în cadrul teritoriului statal, deși în unele situații acest fapt este doar aparent, fiind eclipsat de slaba reprezentare a centrelor urbane de rang mediu, ceea ce determină un hiatus între nivelul capitalei și cel al orașelor de pe palierele inferioare ale rețelei urbane. Din această categorie fac parte Egipt, Tunisia, Somalia, Arabia Saudită, Iordania, Algeria, Siria, Comore, Eritrea. Valorile indicelui Ig sub 0,1 caracterizează state fie cu o dezvoltare echilibrată
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
burta plină adică. Ați ghicit că acel clan e Europa, că acel guzgan răzlețit e România, că mirosul e de fapt sistemul social, politic, economic, cultural chiar, devenit altul În cei 50 de ani pe care unii Îi vor un hiatus deși mersul lumii, indiferent dacă evolutiv sau dimpotrivă, nu admite așa ceva. Ați ghicit că Întretăierea drumurilor, care nu se vrea doar atât, adică ceva urmat de despărțire, ci contopirea menită a proteja clanul - Întărindu-l -, În concurența cu clanul literalmente
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
clădești valoarea. Aceasta este o chestiune de bună poziționare față de bine, dar și față de reversul său... Să fim mai atenți față de aspectele mici și neînsemnate. Mă fascinează la semeni din ce În ce mai mult precaritatea și căderea, și mai puțin măreția și spectaculosul. Hiatusul, cumpăna, situația-limită arată ceea ce oamenii sunt de fapt. Tăria unui om o vezi atunci când este aruncat (de circumstanțe, de alții sau de sine) pe povârnișuri, și mai puțin când este cocoțat pe culmi. Să nu uităm că și ideea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
primul rând, nefericirea este rezultatul unui decalaj, al imensei distanțe dintre punctul de pornire (maiestuos!) și cel de sosire (decepționant!), o descurajantă prăpastie Între proiecție și realizare. Dar ceea ce este totuși bine (!) e că persoana În cauză conștientizează distanța și hiatusul, faptul că una a avut În vedere și alta a Înfăptuit, că una și-a pus În gând și altceva a ieșit În final. Ar mai avea o șansă: să o ia de la Început - dar altfel, cu „mintea de-acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat sub forma unei universalizări a particularului venind să se substituie unei particularizări a universalului. După el, trecerea de la un stadiu la altul nu numai că nu
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
la aceste centre de artă contemporană, niște personaje care știu să le vorbească copiilor pe limba lor. Acești copii, mergând anual la asemenea manifestări, când termină liceul reprezintă deja un public aproape avizat pentru arta modernă și contemporană. La noi, hiatusul între gustul publicului și schimbările extraordinar de rapide care se produc în arta contemporană e atât de mare, încât acum devine aproape o imposibilitate în a-l mai acoperi cu ceva... A.V. Nu credeți că pentru publicul din România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în bună măsură veșmântul poetic. Cuvintele sunt mai puțin supuse metaforismului de sorginte culturală și mai mult tentativei de a da un înțeles lumii. Dramatismul căutărilor este când și când atenuat de „hărțuirea textuală”, adică de îmbinări din al căror hiatus s-ar putea ivi un sens. Arhitectura poemului țintește către o fabulă absurdă: „Eu în cerc vreau să mă prind/ eu în cerc vreau să rămân.../ că acolo nimeni nu mai intră/ după ora lui de închidere/ nici un duh și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
încercat-o Saussure între limbă și vorbire" (2000: 224), între domeniul "semiotic" și domeniul "semantic" al lingvisticii enunțării. [...] În realitate, lumea semnului este închisă. Nu există tranziție de la semn la frază, nici prin sintagmare și nici altfel. Le desparte un hiatus. Trebuie să admitem, în această situație, că limba comportă două domenii distincte, fiecare cu propriul aparat conceptual. Pentru cel pe care-l numim semiotic, teoria saussuriană a semnului lingvistic va servi ca bază de cercetare. Domeniul semantic, dimpotrivă, trebuie să
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Moreaux citat de [69]). Apoi, în ordinea frecvenței depistării lor, pe locurile următoare se situează rupturile oblice înapoi și la stânga (10,6% din cazuri după Moreaux [65]) și cele transversale (6,3% după Moreaux [65]). Foarte rar ruptura diafragmului afectează hiatusul esofagian (Moreaux prezintă 4 cazuri; Bernatz descrie 11 cazuri; Z. Popovici identifică 3 astfel de cazuri; 6,7% în statistica proprie). Rupturile oblice pot interesa nervul frenic, conducând la paralizii ale porțiunilor cupolei rămase fără inervație, cu afectarea motilității diafragmului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
hemidia-fragme, însoțită uneori de o ruptură radiară a cupolei stângi; ruptura transversală a celor două cupole cu lezarea consecutivă și a pericardului (observația lui Smith și Lippert, citați de [69]); ruptura posterioară, orientată în potcoavă, în raport cu coloana vertebrală cu afectarea hiatusului esofagian (observația lui Garde citat de [69]). Rupturile transversale ale celor două hemidia-fragme sunt, de obicei, în continuitate și presupun interceptarea și a pericardului, realizând o comuni-care directă între cele trei cavități seroase. În statistica personală am întâlnit un caz
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]