230 matches
-
care parodia înțelege să o propună în locul eliberat o dată cu detronarea unor lumi ficționale rămase mult în urmă. 3.2.1. Parodia ca strategie: François Rabelais Ciclurile romanești pe care le cunoaștem astăzi editate sub titlurile de Gargantua și Pantagruel/ Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha se înscriu în acel tip de continuare parodică a operelor anterioare pe care G. Gennette avea să-l numească meurtrière sau parricide. Ele reprezintă, ca întreg, cazuri evidente de depășire a modelului, chiar de "asasinare" a acestuia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1978. Rabelais, François, Gargantua, traducere din limba franceză de Alexandru Hodoș, prefață de N.N. Condeescu, Editura Hyperion, Chișinău, 1993. Calvino, Italo, Cavalerul inexistent, traducere și prefață de Despina Mladoveanu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964. Cervantes, Miguel de Saavedra, Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha, vol. I-IV, traducere de Ion Frunzetti și Edgar Papu, prefață de G. Călinescu, tabel cronologic de Edgar Papu, Editura Minerva, București, 1987. Doctorow, E.L., Cartea lui Daniel, traducere, postfață și note de Virgil Stanciu, Editura Univers
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Petronius Arbiter. Puis, dans le troisième chapitre, l'auteur se réfère à ce "déchaînement" de la parodie survenue pendant la Renaissance et met en discussion les textes de grand style connus sous le nom de Gargantua et Pantagruel, respectivement L'ingénieux hidalgo Don Quichotte de la Manche. Ces textes illustrent ces cas célèbres où les modèles sont évidemment dépassés, les répliques parodiques devenant des chefs-d'oeuvre. Le XXème siècle, le sujet du IVème chapitre de la thèse, est le plus privilégié, tant à cause
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Tăișul fin al ironiei se exercită în viziunea lunară ca într-un exemplar tipic de literatură cu nebuni; este un singur mod, dacă vrem, de lume pe dos, de utopie anapoda, compensatorie" (în Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op.cit., pp. 214-215). 230 Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha, ediția citată, p. 290. 231 În op.cit., pp. 475-489. 232 Miguel de Cervantes Saavedra, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, volumul I, traducere de Ion Frunzetti și Edgar Papu, prefață de G. Călinescu și Edgar Papu, tabel cronologic
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un singur mod, dacă vrem, de lume pe dos, de utopie anapoda, compensatorie" (în Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op.cit., pp. 214-215). 230 Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha, ediția citată, p. 290. 231 În op.cit., pp. 475-489. 232 Miguel de Cervantes Saavedra, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, volumul I, traducere de Ion Frunzetti și Edgar Papu, prefață de G. Călinescu și Edgar Papu, tabel cronologic de Edgar Papu, Editura Minerva, București, 1987, p. 27. 233 Idem, p. 26. 234 Cf. note de susbsol la
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Edgar Papu, Editura Minerva, București, 1987, p. 27. 233 Idem, p. 26. 234 Cf. note de susbsol la Don Quijote, ed. cit., p. 24. 235 Ibidem. 236 Idem, volumul I, p. 4. 237 Ibidem. 238 Cf. note de subsol, în Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha, ed. cit., vol. I, p. 6. 239 În op. cit., p. 242. 240 Idem, p. 62. 241 M. Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", în Probleme de literatură și estetică, p. 511. 242 Victor Șklovski, "Nașterea noului roman", în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Solacolu și Theodor C. Solacolu, deși similare tematic și stilistic până la interșanjabil (Fecioarele cuminți, Cele trei fecioare, Cântec fecioarei preacurate), nu coboară calitativ sub medie și sunt conspectabile pentru inventarierea motivelor și iconografiei estetismului; la fel, Buduarul unei fecioare de Hidalgo (Alfred Hefter), exercițiu pe tema oglinzii ca radiografie iluzorie a feminității. Theodor C. Solacolu atrage atenția și prin procedeul de a-și demarca secvențele unei proze prin fragmente de portativ din Appassionata de Beethoven, Simfonia fantastică de Berlioz și un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
sufletul vibratil, asemenea adolescentului rimbaldian, sensibilitatea fiindu-i pecetluită de lacrima copilului de suflet al secolului al XX-lea. În Arhivele Golgotei (1990) se produce o schimbare la față, o înscriere a viziunii în registrul dramatic: îmbrăcat în costum de hidalgo medieval, poetul apare în postura lui Don Quijote, măcinând o făină tragică la morile secolului, „veac modern și preatârziu”, regăsit în imaginile amurgului și în sugestia tomnatică. Noul cavaler conferă melancoliei o notă întunecată, care se infiltrează, de altfel, în toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
Mergeam în fiecare zi trei kilometri pe jos până la școală, fie nămeți, fie arșiță și nu știam niciodată sigur dacă... mă vor mai primi sau nu. "Ba, pardon, domn, tovarășe!" ștefan Cortez și a purtat întot deauna sângele albastru, de hidalgo, cu aceeași eleganță cu care nu s-a despărțit niciodată de pălăriile Eden. Un spirit umanist aproape singular în tulburații ani de după cel de-al Doilea Război Mondial, a creat din micuța moșie de la Doi Peri, dintre Cetățuia și Hlincea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
numeroase personalități a căror carismă sau absența ei justifică o astfel de cercetare. Unele dintre numele acestor lideri printre care liderii eliberării naționale sunt: San Martin (Argentina), O'Higgins (Chile), Artega (Uruguay), Sucre (Bolivia), Santander (Columbia), Dessalines și Ouverture (Haiti), Hidalgo și Morelos, doi preoți, și de asemenea Guerrero (Mexico), și cel mai mare dintre toți Bolivar (Venezuela și partea de nord a Americii de Sud). Bolivar poate a fost carismatic. O'Higgins, Santander, și San Martin poate nu au fost. Cei doi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
aproape orice, și frica de a nu pierde contracte, implicit bani. N.M. E adevărat. A.V. Aceasta ar putea fi o explicație că Maria Callas și-a distrus vocea de timpuriu, pentru că nu a ascultat sfatul profesoarei sale, Elvira de Hidalgo, și a cântat tot ce a fost posibil? N.M. Callas... Sigur că am fost curioasă, ca toată lumea. Se vorbește foarte mult despre Callas, încă se face multă publicitate în jurul ei. Dar, dacă observați pe piață, cel puțin în anii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aceasta fiind cultura de subzistență, sau cu alte culturi, pentru vânzare, cum ar fi ardeii de Cayenne sau sorgul. Locuitorii orășelelor ca San Miguel de Allende s-au ocupat de punerea în valoare a atracțiilor turistice sau, ca în Dolores Hidalgo, produc ceramică din lut, pe care o vând. Zonele rurale din Guanajuatoxe "Guanajuato" (sute de comunități cuprinzând sub 2 500 de locuitori) păstrează încă trăsăturile specifice norteño: case părăsite vreme de zece sau unsprezece luni dintr-un an; iar în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
curente istoriografice concurente există și un conflict de interese, o luptă pentru putere și recunoaștere socială, pentru acapararea resurselor și controlul pozițiilor din lumea academică. Dar poate că lumea noastră este prea săracă (și În același timp fudulă, ca un hidalgo scăpătat) pentru ca această miză materială, concretă, să joace un rol esențial. De aceea, disputa are În primul rând o miză simbolică și psihologică. Ea Îi desparte pe cei care perpetuează nostalgia după frumoasele vremuri de altădată ale istoriografiei național-comuniste, când
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pumă, cobra/cobră) s-au creat deja forme variabile sau sunt pe cale de a se crea (vezi supra, 2.1.3, 2.2.1.1). Pentru un număr destul de mare de substantive, DOOM2 recomandă articularea enclitică (fandango - fandangoul, guru - gurul, hidalgo - hidalgoul, hippy - hippy-ul, libero - liberoul, marabu - marabuul, penny - penny-ul, peso - pesoul, picaro - picaroul), iar pentru altele indică și o formă regulată de G-D (cola - colei, mantra - mantrei, seguidilla - seguidillei, tuia - tuiei). Și chiar dacă, în majoritatea cazurilor, utilizarea acestor forme
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cobra/cobră) s-au creat deja forme variabile sau sunt pe cale de a se crea (vezi supra, 2.1.3, 2.2.1.1). Pentru un număr destul de mare de substantive, DOOM2 recomandă articularea enclitică (fandango - fandangoul, guru - gurul, hidalgo - hidalgoul, hippy - hippy-ul, libero - liberoul, marabu - marabuul, penny - penny-ul, peso - pesoul, picaro - picaroul), iar pentru altele indică și o formă regulată de G-D (cola - colei, mantra - mantrei, seguidilla - seguidillei, tuia - tuiei). Și chiar dacă, în majoritatea cazurilor, utilizarea acestor forme este
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
socială”; numărul 2-3/1915 anunță că va ieși doar o dată pe lună „cât timp vor ținea împrejurările actuale”, dar în septembrie se tipăresc cinci numere, iar din octombrie devine săptămânală. Inițial este condusă de I. M. Rașcu. Directorul-proprietar al publicației, Hidalgo (Alfred Hefter), este menționat la nr. 1/1914; în numărul 5/1916 apare pentru prima dată semnătura lui Pamfil Șeicaru, devenit redactor, iar în numărul 6 din același an se consemnează că „dl I.M. Rașcu nu mai face parte din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
N. Bialik (Enric Furtună) și Marcel Schwob (I. M. Rașcu, sub pseudonimul Evandru); Tudor Arghezi adaptează poemul Dumnezeii de Walt Whitman. Cu piese de teatru colaborează Pompiliu Păltănea (Fugind de Charibdis, Jocul zeilor), Alfred Hefter ( Miros de iarbă, sub pseudonimul Hidalgo) și Dan Bădărău (Spre altă viață). Pe prima pagină, realizată de Alfred Hefter sub iscălitura Ciric, sunt prezentați Octav Băncilă, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, Radu Demetrescu, A. C. Cuza, C. Stere, Mihai Codreanu, A. A. Bădărău. Câteva eseuri aparțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
iscălind Ben Amura și V.P. Rubricile „Cronica teatrală”, „Cărți”, „Reviste” sunt susținute, sub pseudonimul Evandru, de I. M. Rașcu. Ultima pagină conține „măștile” unor colaboratori: Ion Minulescu („caricatură pentru mai târziu”) de Adonis Popov, Claudia Millian („autoschiță”), Mihail Cruceanu și Hidalgo (de Iser). Au mai colaborat Const. Rîuleț, B. Nemțeanu, D. Karnabatt, I. Ludo, Leon Feraru, C. R. Ghiulea, Rodion (A. Steuerman-Rodion), Gerry Spina, Barbu Solacolu. Revista este ilustrată de Iser, Ross și Victor Ion Popa. L. Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
cei mai aprigi dușmani! L-am comparat abia ulterior cu acei valeți care apar În literatura picarescă franceză sau spaniolă - lingușitori, vioi, vicleni, după spița lor, deoarece vin din poporul cel mai de jos și faptul că slujesc un tânăr hidalgo sau gentilom este deja o treaptă de „progres social”. Nu cer simbrie, fericiți de a fi pe lângă un senior, dar Își iau În felul lor - o mie de feluri! - plata Înapoi, iar prima formă a acestei „despăgubiri” este nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trecutul Își fac curte unul altuia, profesând o perfectă politețe și o agreabilă falsă modestie, ambii, aceștia „doi”, nefiind altceva decât bine stilați curteni, dacă nu chiar paji, la curtea acestui - cum să-i zic? - mare senior, senior de sânge, hidalgo al posibilului, la curtea acestui mare senior al vieții. Deoarece, cum se zice, eu „am așa o bănuială!” - că „el” este chiar ceea ce numim viul, viața. Cea reală, cea care se ascunde - de ce oare, din frică de vulnerabilitatea noastră genetică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
derizoriu, enorm. Caragiale „simte” nu enorm, ca un romantic tra- versat de efuziuni și vizionarisme, ci enor mi tatea proce- deului asemeni unui critic literar care sesi zează retorismele și artificiozitățile. „Într-o scenă memorabilă a lui Victor Hugo, nobilul hidalgo Silva prinde la fidanțata și pupila lui, mândra Dona Sol, pe doi cavaleri. Pe toți sfinții Castiliei și Aragonului ! Doi ! Măcar unul ! și tot era prea mult ! Ce face nobilul Silva, bătrânul ofensat ? Credeți că trage spada să pedepsească repede
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tinereții, „risipitor fără măsură al unei grații fără a-și ajunge ținta și astfel negându-se pe sine”, Octavian Goga e un „renegat de sine” (în Din umbra zidurilor), ca și Elena Farago, iar N. Budurescu, I. M. Rașcu și Hidalgo (Alfred Hefter) constituie „remorca simbolistă”, N. Davidescu și Mircea Dem. Rădulescu sunt „două amfibii” etc. Drastic este cronicarul și cu „maestrul simbolist” Ovid Densusianu, care e numit „poet al poeziei”, după ce i se pune la îndoială vocația lirică („dacă ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
publica însă în revista cenaclului, așa cum nu a publicat nici în celelalte reviste ale exilului. Volumul de versuri Niciodată liniștea (1994), carte de întârziat debut editorial, cuprinde în cele șase cicluri lirice ale sale (Memoria, Sfârșit de veac, Icoana, Destin, Hidalgo, În larg) etape dintr-o posibilă evoluție literară, sintetizând cronologic profilul ideatic al poetei, de la debut până în prezent, dar și semnificative experiențe existențiale ale condiției exilului. Niciodată liniștea este astfel o carte a cărților de poezie pe care le-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
conferință "Chei de lectură pentru Don Quijote" urmată de un dialog despre lectură cu prof. univ. Sorin Alexandrescu și cu scriitorul Ion Vianu. Seară se va încheia cu un concert extraordinar (oră 20:00) al Adei Milea inspirat de povestea Iscusitului Hidalgo din La Mancha. Pe 1 decembrie 1604, în Alcalá de Henares - orașul natal al lui Miguel de Cervantes, în apropiere de Madrid - are loc prima confruntare a șpaltului de la volumul întâi al românului Ingeniosul cavaler Don Quijote de la Mancha cu manuscrisul
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
în inovații tehnice narative, primul român experimental, plin de viață, de înțelepciune și pasiune, de problematica existențiala exprimată prin dialog, o narațiune capabilă să ne facă să percepem lumi fantastice și reflecții despre propriile noastre neliniști prin intermediul parcursului străbătut de hidalgo și de scutier pe drumurile vieții. Anul acesta se aprofundează studierea românului prin numeroase întîlniri academice, organizate în universități sau centre culturale, continuând drumul prestigios pe care l-au început primii hispaniști din Secolul de Aur și a caror contribuție
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]