176 matches
-
latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa manipulată mintal de cei doi profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la hâd, în superioritatea lor, în triumful lucidității. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva cuvinte despre bătrâna de la etajul unu, pândarul blocului. Eu îți propun s-o numești popândar, ar putea fi inclusă în zoologie ca specie nouă, apropiată cumva de rozătoare. Din păcate există foarte mulți asemenea popândari. Ochiul critic deformat până la hidoșenie. O să vă dau numărul meu de telefon. E rândul dumneavoastră să mă sunați. Azi am beneficiat de efectul surprizei creat de apelul meu. Am avut impresia că nu erai tocmai dispusă pentru această ieșire. De regulă eu după amiaza sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau șopteau un cântec de moarte Înspăimântător În urechile celor condamnați la galere sau a celor siliți să mărșăluiască până la moarte. Erau spectatorii acelor momente despre care oamenii nu lăsaseră nici o mărturie, nici o dovadă scrisă. Gulyabani erau martorii hidoși ai hidoșeniilor pe care oamenii erau În stare să și le facă unii altora. De aceea, s-a gândit mătușa Banu, dacă familia lui Armanoush a fost Într-adevăr silită să mărșăluiască până la moarte În 1915, după cum pretindea ea, domnul Bitter știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu te-atingă! Nici o vrajă nu te-nvingă! Și strigoii te-ocolească! Nici un rău să nu te pască! Odihnește-n pace și mormântul Fie-ți lăudat de-ntreg pământul!2 Rugăciune, așadar, pentru o moarte într-adevăr „frumoasă”, neatinsă de hidoșenia putreziciunii și nici de spaima fantomelor ce se întorc chemate de magicieni. Despre alianța ambiguă a iluzoriei și adevăratei morți, a morții frumoase și a celei ce stârnește oroare, alianță obsedantă pentru universul shakespearian, două piese ar putea sta mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aceste procese fără nimic sublim în ele, să simt prezența unui fior misterios, ca și când ar fi fost atinse de aripa nevăzută a cuiva sau a ceva venit de altundeva, dintr-o altă lume, ceva ce dădea senzația unui amestec de hidoșenie și de frumusețe.” În cele din urmă, înfiorarea resimțită în fața reîncarnării teatrale îi amintește regizorului de o alta mai veche: „În timpul războiului, pe peronul unei gări, așteptam cu aceeași înfiorare întoarcerea lui Ulise din Troia...” Modernul Ulise, soldat întors de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
poartă deschisă spre splendoarea divină. Astfel, conchide Vernant, această oglindă cu totul specială marchează importanța deosebită a oglinzii în cultura antică, valoarea ei de obiect-cheie „în privința raporturilor ambigue dintre vizibil și invizibil, viață și moarte, imagine și real, frumusețe și hidoșenie...”, „în măsura în care el, mai mult ca oricare altul, servește la problematizarea relației a vedea-a fi văzut”. În jurul acestei relații e construit, de altfel, și episodul oglinzii din mitul lui Perseu, eroul care a înfruntat-o pe Gorgo. Masca înfățișând monstruoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
extraterestre, patriarhul rostește o rugăciune și pentru sufletele lor, iar Dumnezeu îi reînvie, dându-le astfel prilejul de a se pocăi. Ultima viziune a lui Abraham este aceea a Morții, mai întâi într-o splendoare măsluită, apoi în adevărata-i hidoșenie, înspăimântătoare. Scena, de un realism unic în literatura intertestamentară și nu numai, rămâne colaterală subiectului nostru. Viziunea pură și simplă din Testamentul lui Abraham este descrisă în capitolele X-XIV. Ea va constitui modelul și sursa principală a unei scrieri faimoase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să interiorizeze abil textul. Tot așa cum decorul lui Bartha József a acoperit pașii spre moarte, de fapt, spre morțile succesive - personaj, actor, om - într-un alb fără început și fără sfârșit. Cea mai frumoasă declarație de iubire a scârboșeniei și hidoșeniei celui pe care îl adoră e făcută de Mihaela Teleoacă cu o frenezie seducătoare, care nu cade deloc în patetism. Mihaela Teleoacă avea, cu siguranță, nevoie de acest rol pentru a-și demonstra abilitatea de a jongla atât cu cinismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
o promenadă elegantă. Numai pe Hardenbergstraße, între gara Zoologischer Garten și stația de metrou Am Knie, Piața Ernst Reuter de mai târziu, am văzut în apropiere de Steinplatz o schelărie în spatele căreia în curând avea să se ițească, în toată hidoșenia ei cu multe etaje, Berliner Bank. La Aschinger găseai, pentru câțiva pfennigi, supă de mazăre și - puteai să mănânci câte voiai - Schrippen, cum se spunea aici la chifle. Totul era mai ieftin, chiar și hârtia de scris a firmei Max
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ostiță... Lumea vorbește că era un băiat inteligent și învăța carte la oraș, dar a fost speriat într-o vacanță de un vânător beat care l-a alergat până acasă, amenințându-l cu pușca. Pentu că-i știu povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Complăcîndu-se să trăiască așa, cu conștiința minciunii și frica animalică de a nu fi demascat, de a nu-i vedea pe toți dezgustați la un moment dat. Sau să-și strige infirmitatea, s-o arate și să-i terorizeze cu hidoșenia ei, stîrnindu-le mila mai mult sau mai puțin complezentă. „-Știi la ce visează infirmul?”-îl întreabă pe Doctor. „La membrul întreg, viu. Mînuind o armă.” Doctorul se apropie de fereastra deschisă. „-Ce pasăre o fi aceea?”-întreabă el. V. din
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
s-o ia razna. Te vezi înnebunind și știi că atunci vei fi pe jumătate mort rătăcind prin viață ca printr-un astfel de vis. Iar sunetele pe care le scoți în somn nu pot lăsa să se vadă decît hidoșenia coșmarului. Și totuși, sărmane V.-cauți somnul. Odată ce-ai început să te trezești asupra propriei tale morți, ceea ce trăiești tu nu se mai cheamă viață. Ce nu ți se refuză, nu mai are rost V. tînăr mă ridic în
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
petrece și cu mine. Știu de ce s-a supărat. I s-a părut că-l asemăn scîrboșilor care-și consumă violența în crize intime și sînt înclinați, altminteri, spre sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu ai întrucîtva dreptate... Mă încăpățînez să caut valori cînd nici istoria nu tremură în fața acestora. Le nimicește. Tresare, numai cînd dă piept cu martiriul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă privește supărat. Ghicește în mine apariția freneziei căci în beție dispar de lîngă el și mă pregătesc de marele sacrificiu. Văzînd această bucurie crîncenă, prietenului meu i se pare că zeul frumos născut în mine capătă brusc furia și hidoșenia carnivorului. Sînt, în același timp, Marele Preot și victima de toți adulată. Îmi spune: „-Cei vechi, împărțind oamenii după chipurile animalelor cu care se aseamănă, intuiau scînteierea adevărului. Căci unii privesc lumea prin fixitatea unei pupile reptiliene, ucigînd-o printr-o
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
le ajungi cu urechea cîntecul și veselia...” -îi spun. „-Știi de ce sînt așa? De ce le e moartea la îndemînă, de se joacă cu ea le dimensiunea holocaustului?” Nu-mi spune. Mă lasă să mă plimb printre statuile lor de o hidoșenie rară, la care craniul gol e ca arabescul repetat la infinit. Statuile sînt viața pîndită de moarte. Astfel de alcătuiri au provocat în zilele noastre atîtea morți subite privitorilor încît au trebuit să fie distruse sau îngropate la loc. Continui
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Tu ești o greșeală, Mioara, o spaimă care trebuie păstrată în nămolul sufletului, împăcată cu ideea că trăiești cu acest deșeu, un blestem pe care îl vâri în întunericul din tine, oprindu-l de a ieși vreodată. Și-ar arăta hidoșenia, e acolo și gata, deși unii semeni nu se feresc de a o expune, îi reprezintă, iar politicienii o cosmetizează estetizând-o cu hainele decapotabile și o aruncă mulțimii ca pe o damă de consumație. Luați-o! Aceasta e PÂINEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai etern decât piramidele! În substanța invizibilă a pasiunii care nu poate fi imortalizată de nicio peliculă. Grimasele pe care le creează sunt însă hidoase. Și Magiștrii cu măști de lup pe cap mi-arătau fotogramele statice ale chipului, infinitatea hidoșeniei umane. Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare pieptul ca și cum ai fi o mumie apăsată de lespedea sarcofagului, sângele curge cu durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sacralității vieții. Sunt un nimeni important râdea el de propriul avatar. Dacă ar fi mers la fiecare dintre profesori acasă, scria Gustav mai departe, ai fi crezut că lumea e un bâlci în care zadarnic vrei să te distrezi pentru că hidoșenia dezlănțuită în oameni te împiedică să fii vesel, văzând decăderea în frumusețea prăbușirii sale. Jos masca! Profesorii erau bieți supuși intemperiilor, cu trenulețele electrice ale nepoțelului pe ascuns, spun aici despre Sfântu' de Fizică. L-a mai surprins sărutând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zi ce i-a scăpat astrului nopții. În felul acesta, șobolanii nu pot decât să se ascundă în sine, singura gaură în care nu pătrunde nimic. Decât impresiile filtrate de Lumină. Evidențiate de Forța ei. Dezvăluite în toată splendoarea sau hidoșenia lor. Astfel, interiorul transformat era logic să nască viziuni cu încărcătură de adevăr revelat. Mai frumos, mai profund, mai înțelept decât adevărul elaborat. Așa că orice găselniță de până atunci căreia i se spunea metaforă, parabolă sau alegorie își pierduse haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rotopercuta fierul înciudat zadarnic, trecu la represalii cu fainul, scânteile luminau Universul incognoscibil, strânse pleoapele încercând să-l taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii ei sub palparea palmelor lui flămânde, de fiară, de lider al dracilor, ale Sfântului Gheorghe Habulea zis Satelitu, de a străpunge cu sulița balaurul dorințelor și Liubelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele lacrimi. Asta în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite vise avute în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei care i se aplicase abia acum începea să se întrezărească. - Nici azi nu se dă salariul, îl anunță rânjind doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
făcute la o fermă pentru o reclamă la niște chifteluțe din carne de porc. Aproape că mi-a venit să mă las de meserie când am văzut cu ce urma să avem de-a face. Ar fi trebuit să vezi hidoșeniile astea cu fălci păroase, aceste creaturi ca niște baligi, clefăind și horcăind în troacă. Să-ți muști prietena de coadă când ea nu e atentă - iată ce înseamnă un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei în timp ce îi insultă într-o limbă de neînțeles. Acoperit de noroi și de zgârieturi, plin de sânge și cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte și apoi coborau, în linie curbă, spre obraji, unde formau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și roasă de vreme, cu viața ei golașă și aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În amurg și-ai văzut toate culorile soarelui și portului sclipind, strălucind, Într-un dans de scîntei, Într-o țesătură de lumini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză și să-și umple privirile fascinate cu spectacolul hidoșeniei, iar ei se Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc laolaltă Într-o lume de anomalii, ce le par a fi fost În mod inevitabil făurite de natură. Și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]