264 matches
-
Shannon unde se află actualul Aeroport Internațional Shannon a fost punctul terminus pentru timpuriile zboruri transatlantice. Unde avioanele cu rază mare de acțiune ale acelor timpuri aveau nevoie de terenuri special amenajate pentru aterizare, realimentare, necesare pentru acoperirea distanțelor mari, hidroavioanele puteau oprii lângă orice insulă mică, lac, râu sau stațiune (de coastă) pentru a îndeplinii această acțiune. Compania Pan Am cu ale lor hidroavioane Boeing 314 "Clipper" au făcut acesibile destinații exotice ca Extremul Orient și a ajuns să reprezinte
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
acelor timpuri aveau nevoie de terenuri special amenajate pentru aterizare, realimentare, necesare pentru acoperirea distanțelor mari, hidroavioanele puteau oprii lângă orice insulă mică, lac, râu sau stațiune (de coastă) pentru a îndeplinii această acțiune. Compania Pan Am cu ale lor hidroavioane Boeing 314 "Clipper" au făcut acesibile destinații exotice ca Extremul Orient și a ajuns să reprezinte plăcerea călătoriilor pe calea aerului. BOAC și Imperial Airways au oferit servicii de poștă, precum și servicii turistice, care au făcut legătura între Marea Britanie și
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
zbor ca PBY Catalina și Short Sunderland au recuperat piloții căzuți și au fost folosite și pentru misiuni de cercetare la mare distanță în Războiul din Pacific și Bătălia Atlanticului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cel mai mare hidroavion al războiului a fost Blohm und Voss Bv 238 care de asemenea a fost și cel mai greu avion al celui de-Al Doilea Război Mondial. Hughes H-4 Hercules în dezvoltare în Statele Unite ale Americii în cursul celui de-Al
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
care de asemenea a fost și cel mai greu avion al celui de-Al Doilea Război Mondial. Hughes H-4 Hercules în dezvoltare în Statele Unite ale Americii în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost chiar mai mare decât hidroavionul german Bv 238, dar nu a zburat până în anul 1947. „Gâsca din lemn de molid”, așa cum a fost poreclit H-4, a fost cel mai mare hidroavion care a zburat vreodată. Scurtul zbor din 1947 a „depozitului de lemn zburator” a
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost chiar mai mare decât hidroavionul german Bv 238, dar nu a zburat până în anul 1947. „Gâsca din lemn de molid”, așa cum a fost poreclit H-4, a fost cel mai mare hidroavion care a zburat vreodată. Scurtul zbor din 1947 a „depozitului de lemn zburator” a fost și ultima, victimă a lipsei de fonduri de după război și a dispariției obiectivului de transport transatlantic. Multe dintre avioanele de mari dimensiuni care aveau să
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
de transport transatlantic. Multe dintre avioanele de mari dimensiuni care aveau să fie construite după aceea au avut o formă similară, iar aparatul în sine a contribuit destul de mult la apariția în anii următori a ecranoplanului. În mare parte însă, hidroavioanele de astăzi nu se mai bazează atât de mult pe fuselaj pentru plutire și stabilitate pe apă, folosind flotoare în schimb. De asemenea, folosirea hidroavioanelor a scăzut, ele fiind înlocuite cu aparate conventionale, care decolează și aterizează de pe pistă. Bimotorul
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
a contribuit destul de mult la apariția în anii următori a ecranoplanului. În mare parte însă, hidroavioanele de astăzi nu se mai bazează atât de mult pe fuselaj pentru plutire și stabilitate pe apă, folosind flotoare în schimb. De asemenea, folosirea hidroavioanelor a scăzut, ele fiind înlocuite cu aparate conventionale, care decolează și aterizează de pe pistă. Bimotorul Beriev Be-200 și alte aparate de dimensiuni mari, folosite pentru lupta împotriva incendiilor, sunt cei mai apropiați urmași ai lui H-4; există de asemenea și
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
a scăzut, ele fiind înlocuite cu aparate conventionale, care decolează și aterizează de pe pistă. Bimotorul Beriev Be-200 și alte aparate de dimensiuni mari, folosite pentru lupta împotriva incendiilor, sunt cei mai apropiați urmași ai lui H-4; există de asemenea și hidroavioane experimentale sau construite de amatori. Mai mulți factori au contribuit la declinul hidroavioanelor. Abilitatea de a ameriza devine un mai mic avantaj datorită creșterii numărului de piste de aterizare, precum și creșterii dimensiunilor acestora, cerință călăuzită de necesarul forțelor aeriene din
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
pistă. Bimotorul Beriev Be-200 și alte aparate de dimensiuni mari, folosite pentru lupta împotriva incendiilor, sunt cei mai apropiați urmași ai lui H-4; există de asemenea și hidroavioane experimentale sau construite de amatori. Mai mulți factori au contribuit la declinul hidroavioanelor. Abilitatea de a ameriza devine un mai mic avantaj datorită creșterii numărului de piste de aterizare, precum și creșterii dimensiunilor acestora, cerință călăuzită de necesarul forțelor aeriene din timpul Războiului Mondial. Mai mult, în timp ce viteza și raza de acțiune a avioanelor
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
un mai mic avantaj datorită creșterii numărului de piste de aterizare, precum și creșterii dimensiunilor acestora, cerință călăuzită de necesarul forțelor aeriene din timpul Războiului Mondial. Mai mult, în timp ce viteza și raza de acțiune a avioanelor au crescut, competitivitatea comercială a hidroavioanelor este diminuată și datorită compromiterii formei aerodinamice, care duce la diminuarea vitezei, pierdute în avantajul amerizării. În competiție cu noile avioane civile cu turbopropulsie, ca De Havilland Comet și Boeing 707, hidroavionul ia lovitura decisivă. Elicopterele preiau misiunile de salvare
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
acțiune a avioanelor au crescut, competitivitatea comercială a hidroavioanelor este diminuată și datorită compromiterii formei aerodinamice, care duce la diminuarea vitezei, pierdute în avantajul amerizării. În competiție cu noile avioane civile cu turbopropulsie, ca De Havilland Comet și Boeing 707, hidroavionul ia lovitura decisivă. Elicopterele preiau misiunile de salvare pe mare. Avioane ca P-3 Orion, cu lansare de pe uscat, precum și S-3 Viking, cu lansare de pe portavion, devin unele dintre cele mai utilizate avioane de patrulare antisubmarină utilizate de către Statele Unite
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
cu lansare de pe portavion, devin unele dintre cele mai utilizate avioane de patrulare antisubmarină utilizate de către Statele Unite. În România, Legea nr. 399/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, are următoarele prevederi legate de hidroavioane (denumite aeronave cu capabilitate de flotabilitate): Art. 112. - (1) Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cât se deplasează pe porțiuni din apele teritoriale, care sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementărilor specifice aplicabile aeronavelor care operează pe aerodromuri. (2
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
să intre în poziție, în parte și din cauza faptului că Yamamoto s-a grăbit, ceea ce a făcut ca portavioanele americane să ajungă la punctul de întâlnire situat la nord-est de Midway fără a fi detectate. Încercarea de a folosi patru hidroavioane de recunoaștere Kawanishi H8K pentru a observa Pearl Harbour și a stabili dacă portavioanele americane sunt sau nu acolo a eșuat întrucât submarinele japoneze desemnate să asigure realimentarea hidroavioanelor cu combustibil au constatat că în punctul de întâlnire se aflau
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de Midway fără a fi detectate. Încercarea de a folosi patru hidroavioane de recunoaștere Kawanishi H8K pentru a observa Pearl Harbour și a stabili dacă portavioanele americane sunt sau nu acolo a eșuat întrucât submarinele japoneze desemnate să asigure realimentarea hidroavioanelor cu combustibil au constatat că în punctul de întâlnire se aflau nave de război americane. Astfel, japonezii au fost lipsiți de orice informație cu privire la mișcările portavioanelor americane în momentele premergătoare bătăliei. Interceptările radio efectuate de japonezi au arătat o creștere
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
țintelor, niciuna din bombele lansate nu a căzut direct pe vreo navă japoneză și nu au fost produse daune importante. În jurul orei 01:00 în ziua următoare, petrolierul japonez "Akebono Maru" a fost lovit de o torpilă lansată de pe un hidroavion PBY Catalina. Acesta avea să fie singurul atac cu torpile reușit de americani în întreaga bătălie. Pe 4 iunie, la ora 04:30, Nagumo a lansat primul atac asupra Insulei Midway. Atacul a fost executat de 36 de bombardiere în
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Vest. Este un oraș industrializat și are un important port cu apa adâncă pe coasta de sud a insulei Java. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost unul dintre punctele de plecare spre Australia, cu vaporul sau cu hidroavionul, al celor care fugeau de invazia japoneză. La intrarea în vechiul port se găsește Benteng Pendem, un impresionant complex de fortărețe. Este eronat recunoscut ca fiind un port portughez pentru că de fapt a fost construit de către olandezi între anii 1861
Cilacap () [Corola-website/Science/299521_a_300850]
-
1 km 8. Iunie 1908 - Roe I 23. Ianuarie 1909 - Blériot XI 6. Aprilie 1909 - Henri Farman Farman III 5. Iunie 1909 - Avro Triplane No. 1 13. Septembrie 1909 - Alberto Santos-Dumonts "Demoiselle" 28. Martie 1910 - Hydravion primul zbor cu un hidroavion Henri Fabre Aprilie 1910 - Avro Triplane No. 2 17. Iunie 1910 - Vlaicu I-Aurel Vlaicu 24. Iunie 1910 - Avro Triplane No. 3 30. Iulie 1910 - Bristol Boxkite 16. Decembrie 1910 - Coandă-1910 Henri Coandă primele teste a unui aparat de zbor
Listă cu primele zboruri () [Corola-website/Science/304145_a_305474]
-
până în zilele noastre. În 1933, Italia a avut numeroase realizări tehnologice. Regimul fascist a cheltuit mari sume de bani pentru proiecte precum construirea navei de linie SS Rex, care a reușit traversarea Atlanticului în doar patru zile, sau pentru construirea hidroavionului Macchi M.C.72, care a devenit cel mai rapid avion din categoria sa în 1933. Membrul guvernului fascist Italo Balbo, care era și un pilot experimentat, a realizat un zbor transatlantic cu un asemenea hidroavion, aterizând la Chicago, unde se
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
patru zile, sau pentru construirea hidroavionului Macchi M.C.72, care a devenit cel mai rapid avion din categoria sa în 1933. Membrul guvernului fascist Italo Balbo, care era și un pilot experimentat, a realizat un zbor transatlantic cu un asemenea hidroavion, aterizând la Chicago, unde se organizase Expoziția mondială din 1933 „Century of Progress”. Zborul trebuia să fie un semn al puterii regimului fascist și al progresului tehnologic și industrial al țării sub conducerea lui Mussolini. O lungă perioadă de timp
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
este un hidroavion creat de compania germană Dornier Flugzeugwerke, proiectat pentru patrula maritimă și pentru cercetare-salvare. În concordanță cu înregistrările Dornier, circa 12.000 de persoane au fost recuperate de-a lungul carierei de zbor a acestui aparat. Un număr de 279 de
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
fabrici în perioada 1937-1945. a fost proiectat pentru a îndeplini cerințele Marinei Olandeze de înlocuire a predecesorului Dornier Wals utilizat în Indiile Olandeze de Est. Un avion monoplan, cu o aripă ce greu poate fi confundată, flotoare încorporate în corpul hidroavionului pe care se reazămă grinzile de susținere a aripii, construit în întregime din metal. Avionul a fost propulsat de către trei motoare montate în aripă, motoare cu piston de tip radial. Primele două hidroavioane au fost dotate cu motoare diesel de
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
poate fi confundată, flotoare încorporate în corpul hidroavionului pe care se reazămă grinzile de susținere a aripii, construit în întregime din metal. Avionul a fost propulsat de către trei motoare montate în aripă, motoare cu piston de tip radial. Primele două hidroavioane au fost dotate cu motoare diesel de 447kW (600 CP) de tipul Junkers Jumo 205C. Următoarele două au fost dotate cu motoare de 652 KW (875 CP) Wright R-1820-F-52 Cyclones, care au fost utilizate pentru a îndeplini cerințele Olandeze de
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
de tipul Junkers Jumo 205C. Următoarele două au fost dotate cu motoare de 652 KW (875 CP) Wright R-1820-F-52 Cyclones, care au fost utilizate pentru a îndeplini cerințele Olandeze de utilizare a acelorași motoare ca și Martin 139. Al treilea hidroavion cu motoare Wright Cyclone a fost primul care a zburat pe data de 3 iulie 1937. Șase dintre primele avioane construite pentru olandezi (având denumirea Do 24K-1 au fost integral fabricate în Germania, urmate de un altul construit sub licență
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
Cyclone, cumpărate de olandezi, modelele următoare au fost utilate cu motoare BMW Bramo 323R-2. Un alt număr de 159 de aparat au fost contruite în Olanda în perioada ocupației, majoritatea având codul Do 24T-1. O altă linie de producție pentru hidroavionul Do 24 a fost instalată în Sartouville, suburbie a Parisului în Franța, pe perioada ocupației germane în această țară. Aceasă linie a fost administrată de către SNCA și a produs alte 48 Do 24. După eliberare această uzină va mai produce
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
fost instalată în Sartouville, suburbie a Parisului în Franța, pe perioada ocupației germane în această țară. Aceasă linie a fost administrată de către SNCA și a produs alte 48 Do 24. După eliberare această uzină va mai produce încă 40 de hidroavioane, care apoi au fost încorporate în Marina Franceză până în anul 1952. Treizeci și șapte de astfel de aparate construite în uzinele olandeze și germane au fost trimise în Indiile de Est, până la ocupația germană din iunie 1940 a Olandei. Până la
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]