164 matches
-
solutia substrat. Enzime, substraturi si cromogeni Metodele de colorare imunoenzimatică se bazează pe reacțiile dintre enzime și substraturile lor, care colorează cromogeni incolori în produși finali colorați. Din punct de vedere al funcțiilor lor, enzimele pot fi clasificate în enzime hidrolitice (esteraze, proteaze), fosforilaze, enzime oxido-re-ducătoare (dehidrogenaze, oxidaze, peroxidaze), enzime de transfer, decarboxilaze și altele. Unele dintre ele pot acționa strict specific asupra unui singur substrat, altele pot cataliza substraturi înrudite. Activitatea enzimelor este dependentă de o serie de variabile cum
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
de vedere al producției și utilizării deosebim: * polimeri clasici (de mare tonaj): PE, PVC, PS * tehnopolimeri: 8-10% din producția de polimeri, sunt produși și utilizați în special în tehnică, sunt folosiți datorită proprietăților mecanice, a comportării la temperatură, a comportării hidrolitice, a rezistenței la agenți chimici, a comportării la șoc, uzură. * Superpolimeri sunt polimeri speciali cu proprietăți mecanice, termice, de uzură, hidrolitice foarte bune, cu rezistență deosebită la aprindere, cu duritate ridicată. Mecanismul polimerizării 1. mecanism radicalic: ruperea este homolitică: 2
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
sunt produși și utilizați în special în tehnică, sunt folosiți datorită proprietăților mecanice, a comportării la temperatură, a comportării hidrolitice, a rezistenței la agenți chimici, a comportării la șoc, uzură. * Superpolimeri sunt polimeri speciali cu proprietăți mecanice, termice, de uzură, hidrolitice foarte bune, cu rezistență deosebită la aprindere, cu duritate ridicată. Mecanismul polimerizării 1. mecanism radicalic: ruperea este homolitică: 2. mecanism ionic(cationic sau anionic) ruperea este heterolitică: Polimerizarea radicalică are trei etape: 1. reacția de inițiere 2. reacția de propagare
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
înaltă, foarte bună stabilitate termică sub sarcină la 180 0 C, este foarte tenace între -100÷200 0C, foarte bună rezistență la fluaj până la 1750C, se obține prin policondensarea unor halogenuri sulfonil aromatice. Polisulfone(PSO) termoplastic amorf, nu are stabilitate hidrolitică, excelentă stabilitate termică, polimer tenace și ductil, transparent. Rezistență la impact până la -1000C, prezintă proprietăți electrice foarte bune, stabilitate electrică foarte bună și înaltă temperatură de curbare. Dendrimerii sunt constituiți dintr-o macromoleculă sferică uriașă, cu structură hiperramificată, cu un
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
grupe de lipide saponificabile sunt: acilglicerolii sau gliceridele (cel mai frecvente fiind trigliceridele), fosfogliceridele sau fosfatidele, sfingolipidele și cerurile (ceridele). Lipidele nesaponificabile sunt reprezentate de diverse categorii de compuși, hidrocarburi superioare și derivați oxigenați ai acestora, care nu sunt scindate hidrolitic în compuși simpli. Lipidele nesaponificabile sunt în genere hidrocarburi, alcooli, aldehide, acizi care cuprind schelete alifatice sau ciclice cu structură poliizoprenică: terpene, carotenoizi, steroizi. Unele lipide sunt asociate cu proteine (apoproteine) și alcătuiesc lipoproteinele, altele cu glucide și dau naștere
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
fi sintetizați în organism (numiți acizi grași esențiali) o carență alimentară este imposibilă deoarece acizii grași se găsesc în cantități suficiente în numeroase alimente de origine animală și vegetală. Digestia lipidelor este un proces complex, care necesită pe lângă degradarea lor hidrolitică și solubilizarea și menținerea într-un mediu apos a unor substanțe hidrofobe (18, 31), rolul esențial în acest sens revenind sărurilor biliare. Deși cantități minime de lipide pot fi digerate în stomac, digestia lipidelor se desfășoară esențial (în procent de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
în principal sub influența lipazei pancreatice. Prima etapă în digestia lipidelor este emulsionarea lor de către sărurile biliare, proces obligatoriu care permite acțiunea ulterioară a enzimelor digestive (fig.17). Sub influența lipazei pancreatice, cea mai mare parte a lipidelor sunt scindate hidrolitic în monogliceride și acizi grași. Pe măsură ce se formează, acești produși ajung și se dizolvă în porțiunea lipidică a miceliilor sărurilor biliare, prin intermediul cărora sunt transportați la nivelul celulei epiteliale intestinale. După pătrunderea în celula epitelială intestinală, acizii grași și monogliceridele
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
plus, există evidente ce susțin existența unui rol antioxidant al particulelor HDL datorita unei proteine din structura sa numita paraoxonaza 1 (PON1). Această proteină, sintetizată hepatic, se leaga de apo I și de lipidele din învelișul HDL și are activitate hidrolitică asupra peroxizilor lipidici. În acest mod HDL protejează particulele LDL de modificările oxidative si astfel întârzie apariția și extinderea procesului aterosclerotic. Catabolismul HDL are loc la nivel hepatic (18, 32) și presupune reformarea HDL3 din HDL2: HL hidrolizează trigliceridele și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
a PI3-K. Astfel schimbarea nucleotidică din poziția 1020 a genei și care antrenează substituția metioninei cu izoleucină în lanțul proteic s-a dovedit a fi asociată cu insulinorezistența la subiecții homozigoți pentru această mutație [41]. Lipoprotein lipaza este o enzimă hidrolitică activă la nivelul endoteliului vascular și reprezintă enzima limitantă de viteză pentru clearance-ul din circulație al lipoproteinelor bogate în trigliceride, atât VLDL cât și chilomicroni. Gena lipoprotein lipazei a fost studiată mai ales drept genă candidată pentru insulinorezistență. Au fost
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
O celulă bacteriană infecțioasă, cu valoare de antigen, pătrunsă în organism, este lizată sub acțiunea unei asemenea cascade de reacții proteolitice reprezentând componenta complement a SI al organismului gazdă. Acțiunea complementului este desăvârșită prin atragerea macrofagelor al căror echipament enzimatic hidrolitic erodează celulele țintă cu proprietăți antigenice. Complexul Ag-Ac poate fi uneori preluat direct de macrofage, spre a fi distrus. Există zone largi de contact intim între aceste două tipuri de celule; c. reprezentarea grafică a modalităților în care celulele T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
principalele componente structurale ale heterotetramerului IgGm cu precizarea situsurilor de legare a complementului, a situsurilor de realizare a reacțiilor citotrope dintre moleculele imunoglobulinice și componentele celulare ale sistemului imunitar (macrofage, celule K, celule B, mastocite), precum și a situsului de clivare hidrolitică a moleculei imunoglobulinice cu plasmină și tripsină, în urma căreia rezultă cele două fragmente desemnate Fab care corespunde regiunii N și deține funcția de legare a antigenului și Fc care corespunde regiunii C-terminale a catenei grele, fiind implicată în realizarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a două procese distincte și anume acela de a pune bazele unui domeniu cromatinic activ „deschis” și acela de a direcționa activarea genică. Conformația „deschisă” a domeniilor cromatinice active transcripțional le fac pe acestea să fie mai accesibile la acțiunea hidrolitică a enzimei DNaza I. Pe baza acestei acțiuni, LCR-ul clusterului β-globinic uman s-a dovedit a conține scurte secvențe ale unor situsuri hipersensibile la DNaza I întâlnite în ADN extras din celulele eritroide nu însă și din ADN extras
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au putut fi izolate și examinate direct din numeroase celule, care în mod obișnuit nu sintetizează hemoglobina: leucocitele din sângele periferic, limfocitele în cultură, fibroblaste, placentă, splină etc. Metodologia constă în extragerea ADN total din celule. ADN este supus acțiunii hidrolitice a enzimelor de restricție (restrictaze), rezultând fragmente de ADN - restricte. Utilizându-se diferite restrictaze care au situsuri de clivare specifice, la nivelul unor secvențe repetitive de tip palindrom (secvențe cu bisimetrie rotatorie), se poate realiza o cartare de restricție a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ierarhia didactică universitară. Ca asistent (1957- 1962) desfășoară activitatea didactică la disciplinele de Tehnologia fibrelor artificiale și Chimia lemnului, la care contribuie în măsură importantă la organizarea laboratoarelor și la asigurarea unor lucrări la disciplinele Chimia lemnului și Tehnologia fabricațiilor hidrolitice, pe care le-a onorat cu profesionalism, până la sfârșitul vieții. Între 1965 și 1972 a îndeplinit funcția de conferențiar, iar din 1972 a fost titularizat, prin concurs, profesor în cadrul Catedrei de celuloză, hârtie și fibre artificiale. În 1963, obține titlul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Simionescu. Din anul 1979 a fost conducător științific de doctorat în specialitatea Chimia lemnului, a celulozei, ligninei și a însoțitorilor lor. În poziția de cadru didactic, prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin a predat cursuri de chimia lemnului, chimia compușilor macromoleculari, tehnologia fabricațiilor hidrolitice, chimie fizică și chimie organică, atât în țară cât și în străinătate. În acest domeniu, preocupat pentru îmbunătățirea continuă a nivelului de predare, prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin a editat șapte cursuri și îndrumare de laborator de utilizare deosebite, pentru studenți, doctoranzi
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin sunt dezvoltate într-un număr mare de lucrări științifice (circa 200ă, publicate în țară și străinătate, în care se includ date de referință privind chimia stufului, chimia speciilor de foioase și tropicale, valorificări de substanțe vegetale, tratamentele hidrolitice și fermentative. Alături de activitățile menționate, prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin a fost prezent în comisii de diplomă, de atestare a gradelor didactice și de organizare a simpozioanelor internaționale de celuloză și hârtie desfășurate la Iași. O remarcabilă contribuție și-a adus
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
tromboxani, Tx și leucotriene, Lt) nu are nimic particular față de celelalte țesuturi. Procesul este ubicuitar, fiecare celulă a organismului fiind capabilă să sintetizeze una sau mai multe dintre aceste substanțe. Prima etapă a procesului presupune activarea fosfolipazei A2 care atacă hidrolitic fosfolipidele membranare eliberând un acid gras, de regulă acidul arahidonic. De la acidul arahidonic pornesc două căi distincte: - calea ciclooxigenazei (prostaglandin sintetaza), în care se formează endoperoxizi ciclici (PGG2 și PGH2) și apoi prostaglandinele clasice, prostaciclina și tromboxanii; - calea lipooxigenazei, în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
revenindu-i rolul de dezembiguizare a sensurilor. Respectând logica științei, fiecare ansamblu conceptual este organizat în subansambluri specifice. Iată câteva exemple de sub A: Metafora terminologică aciditate (concept general) cuprinde în câmpul conceptual, metaforele specifice: aciditate actuală, aciditate de schimb, aciditate hidrolitică, aciditate potențială etc. Adsorpție (concept general) include în câmpul conceptual: adsorpție apolară, adsorpție ionică, adsorpție polară, adsorpție moleculară (concepte specifice). Există de asemenea, o relație logică între conceptul general apă, a cărui caracteristică este polisemia și constructele metaforice specifice prin
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a secrețiilor bronșice față de tusea spontană sau voluntară, deoarece aceasta provoacă colapsul expirator al porțiunilor proximale ale bronșiilor dilatate și implicit blocarea conținutului celor distale. Există rezerve în ceea ce privește administrarea fluidifiantelor și expectorantelor, deoarece sputa acestor bolnavi este fluidă datorită enzimelor hidrolitice produse de celulele fagocitare care, datorită stagnării secrețiilor, își pot exercita acțiunea de distrugere a structurii gelului. Sputa devine astfel mai puțin vâscoasă decât în astm sau în bronșita cronică. Dacă totuși se consideră necesară fluidificarea secrețiilor se pot folosi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
toată ierarhia didactică universitară. Ca asistent (1957-1962ă desfășoară activitatea didactică la disciplinele de Tehnologia fibrelor artificiale și Chimia lemnului, la care contribuie în măsură importantă la organizarea laboratoarelor și la asigurarea unor lucrări la disciplinele Chimia lemnului și Tehnologia fabricațiilor hidrolitice, pe care le-a onorat cu profesionalism, până la sfârșitul vieții. Între 1965 și 1972 a îndeplinit funcția de conferențiar, iar din 1972 a fost titularizat, prin concurs, profesor în cadrul Catedrei de celuloză, hârtie și fibre artificiale. În 1963, obține titlul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Simionescu. Din anul 1979 a fost conducător științific de doctorat în specialitatea Chimia lemnului, a celulozei, ligninei și a însoțitorilor lor. În poziția de cadru didactic, prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin a predat cursuri de chimia lemnului, chimia compușilor macromoleculari, tehnologia fabricațiilor hidrolitice, chimie fizică și chimie organică, atât în țară cât și în străinătate. În acest domeniu, preocupat pentru îmbunătățirea continuă a nivelului de predare, prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin a editat șapte cursuri și îndrumare de laborator de utilizare deosebite, pentru studenți, doctoranzi
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin sunt dezvoltate într-un număr mare de lucrări științifice (circa 200ă, publicate în țară și străinătate, în care se includ date de referință privind chimia stufului, chimia speciilor de foioase și tropicale, valorificări de substanțe vegetale, tratamentele hidrolitice și fermentative. Alături de activitățile menționate, prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin a fost prezent în comisii de diplomă, de atestare a gradelor didactice și de organizare a simpozioanelor internaționale de celuloză și hârtie desfășurate la Iași. O remarcabilă contribuție și-a adus, în calitate de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
3.4]. Dextrinele [1323,2324, 3325,4326]: latinescul dexter, dextra, dextrum - la dreapta, -ină [3.4], sinonim: feculă solubilă (desuet) [3.4], mixtură de oligozaharide rezultată în urma hidrolizei parțiale a glicogenului sau amidonului [3.4], poli-D glucozid, format în urma degradării hidrolitice a amidonului și glucozei, degradare realizată enzimatic, termic sau în prezența acizilor [1], carbohidrat care se formează ca produs intermediar în digestia amidonului de către enzima amilază [2]. este folosit în diverse preparate farmaceutice (ca excipient) și în pansamentele chirurgicale [2
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
superoxid oxidoreductoza); glucozidaza (α și β), acetiltransferaza, citocrom oxidaza, oxidaza acidului ascorbic, tirozinaza, monofenol monooxigenaza, glicoziltransferaze etc (Andrițoiu, 2006). Enzimele din miere 410 care prezintă interes, corespund clasei de enzime denumite carbohidraze și glicozidaze din grupa hidrolazelor, care catalizează scindarea hidrolitică. Dintre acestea prezintă interes pentru studiul mierii, oligozaharidele și anume: invertaza și zaharaza sau sucraza care acționează asupra zaharozei desfăcând-o în componentele de bază: glucoza și fructoza (Păunescu et al, 1988). Fosfataza [1411,2412, 3413] de la grecescul phos, photos
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
ca înlocuitor de zahăr [4], se obține din amidon, prin hidroliză sub acțiunea unor enzime din malț (orz încolțit) grupate sub numele de amilaze, care se găsesc și în salivă și în intestin, rezultă în final, cu ajutorul enzimei maltază, degradarea hidrolitică a amidonului până la glucoză, maltoza este un zahăr fermentescibil (nu mai trebuie scindat în glucoză pentru a fermenta), producând alcool și bioxid de carbon. Riboza [1528,2529, 3530,4531]: posibil de la germanul ribonsäure - acid ribonic (alterare de la arabioză), oză - indică
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]