172 matches
-
Sus ), Oituz (munte, trecătoare, râu, localitate), Tazlău (culme subcarpatică, depresiune, râu, localitate în care s-a născut scriitorul I.I.Mironescu) și multe altele. Polarizarea toponimică are, în principal, două direcții: 1) oronim (munte, deal) - hidronim (pârâu, râu) - oikonim (localitate); 2) hidronim - oronim - oikonim. Evident, nu toate câmpurile toponimice urmează aceste două direcții. Dar polarizarea contribuie, în mod evident, la îmbogățirea și diversitatea peisajului toponimic dintr-o regiune oarecare. Prin implicațiile de ordin istoric, geografic, social, demografic, cultural, religios și lingvistic, toponimia
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
secolele al VIII-lea și al IX-lea nu poate fi probată cu argumente lingvistice” (p. 373). La punctul al doilea, substratul autohton, C. Poghirc, procedând în spiritul general al lucrării, arată că elementele autohtone se reduc la „câteva sufixe, hidronimele cele mai importante și chiar unele nume de localități”, dar în primul rând ele constau „în peste o sută de apelative (și încă pe atâtea mai puțin sigure). Numărul lor, spune autorul, trebuie să fi fost mult mai mare în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au românizat sub forma Huși” (vezi și prima ipoteză din lista de față). Pentru Emil Petrovici era greu de acceptat ipoteza originii numelui orașului Huși de la husiți, având în vedere că Huși (< Husi) era la origine, așa cum am văzut, un hidronim, semnalând și existența unui sat de lângă Fălticeni cu același nume. De asemenea, el își exprima îndoiala cu privire la originea numelui târgului Huși de la o persoană Hus, care se întâlnește în mod frecvent în Moldova. Totuși, "ne-am fi așteptat ca toponimicul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Tutovei, constă în aceea că ele au primit chiar de la început nume: pentru satul Filipeni și moșia Filipeni a lui Gavril Dunavăț și urmașii săi este amintit Dunaviciorul și Dunavățul, piscul pârâului Boțului, Știubiana, dealul Oțeleștilor și Dobreana. Toate aceste hidronime și toponime se folosesc și astăzi. Nu știm dacă numele pârâului Dunavăț, care străbate satele Mărăști, Lunca și Fruntești, vine de la numele boierilor Gavril, Filipaș și Cozma Dunavățu sau pârâul a dat numele de familie. Alte toponime vechi din documentele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
părți și locuri din vechea moșie răzeșească au început să fie folosite din nou. Vom exemplifica cu vechea toponimie a Filipenilor, preluată de satul mai nou, Slobozia (Slobozia - Filipeni, pentru a o deosebi de alte Slobozii). Vechile toponime, oiconime și hidronime se păstrează: Dunaviciorul a devenit Pârâul Roșu, Runcu, Zarea Ungurenilor, Valea Boțului, Dealul Pârliții, Zarea Bârnii și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boi, nu vedeau văduvă săracă fără a-i face bine” - Vasile Alecsandri), văduvele, iertate din când în când de biruri de către un Voievod mai milostiv, au lăsat urme trainice în principalele „coduri” ale comunităților în care au viețuit. Toponime și hidronime Este firesc ca într-un ținut cum este Argeșul, atâta vreme congruent cu monarhia munteană, să existe foarte multe nume de locuri sau de ape ce includ numele Doamna (probabil nu aceeași; legendele care explică această toponomastică sugerează o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mare, ucigaș, și el, al tînărului Alexei, deplîns de către propriu-i tată la rece, nu dostoievskian (precum în cazul anterior). Tot astfel cum nu e Apollo, care-l transformă pe Marsyas, din remușcare, într-un rîu (și, astfel, într-un hidronim). Fie și dacă, prefăcîndu-și unele victime selecte în eponimi, în toponime, Stalin aduce cu acesta (ca și, în genere, cu zeii, de-a care, uneori, se joacă), el nu-i decît un fariseu. Răspunzător de execuția inofensivului D'Enghien, Primului
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
traseul, indicînd provincia traversata: Muntenia, Valahia, Moldova, Transilvania, Banat, Oltenia, Basarabia, Bucovina, Maramureș. Numele de acest tip oferă maximum de informație, dar prezintă și riscuri de confuzie, în măsura în care orașul său provincia au mai multe legături feroviare. Unele nume provin din hidronime - Bega, Dunărea, Timiș, Cerna. Mai generale sînt Marea Neagră, Panonia, Bosfor, Bulgaria - evident, pentru trenuri internaționale. O serie de nume ar putea fi considerate istorico-geografice, pentru că evocă prin toponime momente și perioade din trecutul mai îndepărtat - Dacia, Ister - sau mai apropiat
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
inspirație pentru Shakespeare și al său Rege Lear. Numele de Lear, sau Leir, nu este neobișnuit în arealul celtic. În irlandeză Lir, în galeză Llyr, el ilustra la celți zeul apelor și al furtunii, protectorul navigației, atribute subliniate de un hidronim ca Loire, cel mai mare râu al Galiei, al cărui afluent Dive, intră în aceeași familie cu vechile toponime celtice Deva, Devona, Devonshire, care au ca etimon celt. deva, ’apă sacră’, familia lexicală incluzând și pe modernul divine. Toată această
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Devonshire, care au ca etimon celt. deva, ’apă sacră’, familia lexicală incluzând și pe modernul divine. Toată această veche sacralitate a apelor curgătoare, considerate în arealul celtic ca fiice ale zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic, ca: Timiș - Thames, crac (dial. Banat, ‘pârâu’) - creek, etc. Erou-zeu civilizator al celților, Lair/ Llyr a avut și un fiu, pe Manannan Mac Lair, zeu apolinic considerat unul dintre primii regi legendari ai Ulster-ului și
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
1953, 1956, 1963, 1970, 2005, 2008 (1950 m c/s), iar debite minime s-au înregistrat în anii 1951, 1953, 1954, 1960, 1963, 1964, 1973. Minima absolută s-a înregistrat la Lespezi pe 30.08.1961 (2,01 mc/s). Hidronimul Siret, de origine indo-europeană, provine de la serum = lichid, apă; stru = a curge; apă care merge. Afluenții Siretului sunt: Probota, Heci (Trestioara), Conțeasca pe dreapta, Buda, Sirețel pe partea stângă. Comuna Lespezi este bogată și în ape subterane, care se găsesc
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
stepei deluroase a Vasluiului și Jijiei. Notă: Material preluat din „Revista geografică”, Institutul de Cercetări Geografice a României, III, nr. 4, 1946, p. 290 - 306; Extras din 1947 BROȘTENII HUȘILOR ÎN DOCUMENTE Costin Clit Lucrările de istorie locală consemnează despre hidronimul Broșteni:„ curge în partea de sud-vest e format din cursul a patru pâraie: Drăslăvățul, Ochiul, Schitul și Zavati”. Pâraiele Șara și Turbata se unesc la podul Hagiului, după care se unesc cu pârâul Broșteni pentru a forma pârâul Huși. Ion
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
i-au spus “Breaza”. Alți bătrâni povestesc nepoților că băcița, fată deosebit de frumoasă, avea în păru-i negru o șuvita albă și era îndrăgostită de un Tânăr frumos, un fost haiduc, pentru care doinea din fluier de Răsuna Valea Prahovei. Hidronimul Valea Căruntei care desparte simbolic Breaza de Sus de Breaza de Jos nu este departe de aceste frânturi de poveste. Frântură din filonul folcloric, legenda scoate în relief originea păstorească a așezării, fapt confirmat de nenumărate izvoare si documente. Numele
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
dacilor romanizați, ca alternativă htonică și subacvatică a «călătorului prin nori»” (6, p. 244). Ca atare, cerce- tătorul român consideră cei doi termeni în discuție - maghiar și sârbo-croat - ca fiind „relicve lingvistice” provenind de la un pro totip tracic (din familia hidronimului Gabranus - râu în Dobrogea), cu rădăcină i.-e. *guebh- = „a cufunda” (cf. 45, p. 68). Și această ultimă soluție suferă din punct de vedere fonetic și, mai ales, semantic, nefiind foarte clară relația între vrăjitorul tip garabonciás și acțiunea de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
deplasează și rămâne, timp de o mie de ani, în zona rurală, mai adecvată ocupațiilor populației, agricultura și creșterea animalelor, și noilor nevoi de organizare și apărare ale autohtonilor. În mediul rural, daco-romanii (romanicii) evoluau spre românitate, ei au perpetuat hidronime ale râurilor mari (Maris, Samus, Alutus, Tibiscus) și au constituit, în secolele următoare, o permanență demografică, social-economică și cultural-religioasă. Populația autohtonă era organizată și trăia în obști sătești (vicinale), în care casa, bunurile și animalele formau proprietatea privată, iar terenurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflau în teritoriile est-carpatice, ci erau supuse autorității Haliciului. Cele mai sudice urme de proveniență haliciană, în Moldova, se întâlnesc în bazinul superior al Prutului, pe cursul mijlociu al Nistrului și în bazinul Răutului (Basarabia centrală). În plus, toponimele și hidronimele slave din Moldova nu sunt argumente pentru a justifica o dominație politică străină, haliciană, ci doar expresia conviețuirii îndelungate a populației autohtone, romanice, cu cea slavă, înainte de asimilarea ei. Fenomenul asimilării slavilor în masa romanică se pare că a durat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
transilvană este probată de toponime moldave ca Sasca, Săsciori, Săsani, Săsești. Cei stabiliți în Moldova veneau din Rodna și Bistrița, unde sașii erau mai numeroși, dar o parte din coloniștii germani puteau să provină și din Rusia haliciană. Toponimele și hidronimele maghiare din partea de vest a Moldovei indică faptul că aici se stabiliseră și comunități ungurești la Bacău, Bârgău, Cuejd, Cracău, Hindău, Hârlău, localități ce datează dinainte de descălecat și tot acum, în secolul al XIII-lea, ciangăii s-ar fi așezat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Macedonia a avut la început(dar are și în prezent) o populație pelasgă care se trage din eponimul Macedo iar Homer precizează că populația care locuia în regiu-nea Pindului se numea macedoni, termenul pelag fiind întîlnit în multe toponime și hidronime de pe teritoriul statului modern Macedonia. Dar să ,,tragem prin ragilă” Iliada ionului Homer să vedem cu ce informații despre pelasgi, rămînem din această scriitură, pe care o cunoaștem după o variantă grecizată din secolul lll î.e.n. Arheologii au constatat cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
străvechea denumire Gherdap, adică "Gardul Apei", cuvântul gard aparținând cu siguranță substratului traco-dacic. În terminologia legată de ape se mai poate atribui substratului traco-dacic cuvântul pârâu, provenind din indoeuropeanul pora = râu, care s-a materializat pe un plan superior în hidronime ca Pyretos, Porata; și pentru izvor s-a găsit o rădăcină indoeuropeană în gheu = a vărsa. Tot din acest substrat trebuie să ne vină și cuvântul tău, desemnând cel mai adesea un lac de munte, foarte răspândit în Carpații Transilvaniei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Racilor; Brebu, Brebi, Brebina (Pîrîul cu brebi - castori); Vidra; Vidraru (Pîrîul cu vidre); Rața; - legat de intervenția omului: Săpata, Șanțu, Râu de Mori, Valea Morii, Ieruga; Sulina, Sulinaru; Răstoaca; la Zăton sau Grebla (loc barat pentru strâns buștenii). Originea acestor hidronime este arătată mai departe, în capitolul referitor la microhidronimie (VI) dar, chiar de pe acum, fără o analiză specială, se poate constata o frecvență mare a denumirilor latine, pentru multe din aceste hidronime. III Marea Neagră și două insule ale sale De la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Grebla (loc barat pentru strâns buștenii). Originea acestor hidronime este arătată mai departe, în capitolul referitor la microhidronimie (VI) dar, chiar de pe acum, fără o analiză specială, se poate constata o frecvență mare a denumirilor latine, pentru multe din aceste hidronime. III Marea Neagră și două insule ale sale De la Pontos Axenos la Marea Neagră. Pontul Euxin apare în literatura greacă veche a secolului VIII î.e.n., știrile privindu-l înmulțindu-se o dată cu începuturile coloniilor grecești din Pontul stâng (vestic), adică din secolul VII
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ne apropia de originea numelui râurilor noastre. Amintim amplul inventar al acestor surse întocmit de Marin Popescu-Spineni24. Iar lingviștii, începînd cu Hașdeu și continuând cu I. I. Russu, C. Poghirc, A. Vraciu, Lucia Wald și Dan Slușanschi au căutat în hidronimele consemnate de aceste vechi scrieri, ca și în limba vorbită astăzi, rădăcinile indoeuropene și sensurile lor primare. Pornind în ordinea numerotării bazinelor hidrografice din cadastrul apelor României (vezi cap. II), vom reține pentru fiecare din importantele cursuri de apă, unele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Tisia; în harta lui Beatus, din secolul VIII, se numește fl. Tize. Cu numele actual, de Tisa, apare prima dată la Antonio Bonfini, în secolul al XV-lea. Este posibil ca indoeuropeanul eis = a curge să fie la originea acestui hidronim. Oricum, A. Vraciu îl înscrie între cele de origine traco-dacă. Someș apare cu numele de Samus într-o inscripție romană inventariată în Corpusul acestora sub numărul CIL.III.7633. În secolele XV-XVI, Stephanum Taurinus arată că se folosea pentru transportul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
înclinat pe lângă șteamp folosit pentru spălat minereul aurifer zdrobit, oricum o temă ce merită adâncită. Argeșul apare mai întîi între afluenții Istrului indicați de Herodot ca Ordessos; în surse medievale evoluează ca Argesis, apropiat de forma modernă. Ca pentru toate hidronimele date de Herodot în secolul V î.e.n., apartenența la substratul traco-dacic este evidentă. Pentru că, până la cucerirea Daciei de către romani trebuia să treacă șase secole, iar până la invazia slavă XI secole, latina și slava veche fiind sursele celor două influențe majore
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Jiului), care este un pârâu cu mult mai puțin însemnat decât Jiul. Dar dat fiind caracterul aurifer al aluviunilor Jiului în regiunea montană și submontană, nu este oare posibil ca Herodot să fi redat această caracteristică a sa în acest hidronim Auras, căruia nu i s-a găsit încă un corespondent? Prima atestare geografică care să se refere și la Jiu o datorăm lui Ptolemeu, geograful alexandrin din secolul II e.n. care în "Îndreptarul Geografic" oglindește originea geto-dacică a hidronimiei spațiului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]