154 matches
-
fata nasc drumul scenariului. Sunt filmați în planuri apropiate, câmp-contracâmp, cu un efect de teatralitate filmică este imposibil să nu amintesc de aceeși exprimare în filmului Înainte de tăcere, perfect susținută. Și de teatralitatea revelată cu care Sven Nikvist a filmat hieratismul Sacrificiul lui Tarkovski. Sacrificiul. Tema este acut prezentă și în Înghițitorul de săbii. În final, obligat să înghită o baionetă, maestrul Gherlaș acceptă provocarea al cărei final îl cunoaște. Dacă ar fi refuzat, el, înghițitorul de săbii și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în care, însă, ia peste picior insula de adopțiune este cel mai adesea greu perceptibil. Tentaculele culturii japoneze în care s-a născut fac din Kazuo Ishiguro, în chip paradoxal, un adevărat Desperado al sensibilității înnăbușite în egală măsură de hieratism și ironie. The Remains of the Day (Rămășițele zilei) și The Unconsoled (Nemângâiații) se desfășoară pe o scenă britanică și europeană. Sunt romane care mușcă, împung cu săgeata ironiei, cu arcul bine întins al disprețului, o lume care nu e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
polițienească stimulează curiozitatea și ne împinge pe un drum neașteptat. În chip cu totul special, textele lui Ishiguro suferă dacă nu sunt recitite. Ele sunt făcute să ne dea de furcă, să nu se dezvăluie, să ascundă tumultul european sub hieratismul japonez. Înțelesul titlului e dezvăluit abia în final. Lumea plutitoare a plăcerilor înserării a născut tablourile înșelătoare ale lui Mori-san, care e Sensei, Maestrul. Această lume piere în zori. Ideea de a surprinde plăcerile nopții, de a preamări lumea plutitoare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putea pretinde. Pentru Gordon Craig, regizor englez care dorește, precum Pigmalyon, să fasoneze "supramarioneta", și Oscar Schlemmer, regizor german care creează "baletul obiectelor", secretul unui joc perfect constă în tratarea corpului actorului ca pe o marionetă pentru a-i conferi hieratismul sacru care caracterizează foarte vechea păpușă din lemn. 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă Descoperind resursele unite ale muzicii și luminii, Adolf Appia (1862-1928) transformă arta scenică. Pasionat de muzică 7, el își elaborează teoria pornind de la reflecția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care le veți vedea", declară el în Discursul pronunțat la prima reprezentație a lui Ubu-Rege la Teatrul Operei, la 10 decembrie 1896. Mai mult decât folosirea marionetei, el dorește de fapt un joc actoricesc care să se apropie de hieratismul misterios cu care este ea dotată. "Căci, scrie Jarry, oricât de marionete am vrea să fim, n-am atârnat fiecare personaj de un fir, ceea ce ar fi fost dacă nu absurd, cel puțin foarte complicat pentru noi, și pe urmă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe el însuși." 1.5. Craig și supramarioneta Pentru Gordon Craig (1872-1966) care, în Arta teatrului (1905)19, retrasează istoria artei de la origini până în secolul al XX-lea, realismul reprezintă o cădere. Arta, investită în Antichitate cu grava maiestate a hieratismului, a decăzut, după părerea lui, începând cu Renașterea, în mediocra trivialitate a realismului. Îl admiră pe Shakespeare datorită faptului că prezența spectrelor, în mai multe din piesele sale, interzice de la bun început orice figurație realistă. Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unde, invitat de Stanislavski, dirijează spectacole, montând în special Hamlet. Demersul său este asemănător celui al lui Appia, despre care nu știe nimic până la întâlnirea lor de la Zürich în 1914. Geniul lui Craig constă în a fi meditat atât asupra hieratismului, cât și asupra mișcării. El are sentimentul că trupul omenesc, imposibil de domesticit cu adevărat, este un instrument puțin fiabil. Slab, el îl trădează pe neașteptate pe artist. "Trupul omenesc refuză chiar faptul de a servi drept instrument sufletului, sentimentului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Masca, ce suprimă mobilitatea feței, îl fascinează pe Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung hieratismul marionetei și imobilitatea impusă feței de purtarea măștii, a reflectat și asupra puterii mișcării, ce se află la însăși originea teatrului. "Îmi place să-mi amintesc că toate lucrurile se nasc din Mișcare, inclusiv Muzica; și mă felicit că avem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
află la baza întregului teatru vechi." Tadeusz Kantor 29(1915-1990), în Polonia, care a amestecat pe scenă actori și manechine, în Clasa moartă (1975) de exemplu, a experimentat, cu o fecunditate fără egal, una din căile deschise de Artaud, asociind hieratismul paiaței și mobilitatea actorului. Artaud i-a permis Occidentului să redescopere acea putere expresivă a gestului pe care o vor exploata după el mulți regizori și scriitori, ca Ionesco, de exemplu, care visează la realizarea acestui teatru al gesturilor. "Cu ajutorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei maladii și maladia însăși (...)"29 sau, altfel spus, "Decăderea este decadentă, pe scurt, când artificiul nu este folosit doar pentru a ascunde cât pentru a decora descompunerea"30. Așa cum Moreau coroborează elementele unor mitologii diferite, Holder își stilizează până la hieratism figurile plasându-le în spații abstracte etc.. "Un mijloc analog de exprimare îl constituia permutarea stilistică. Aceasta implica un amestec de stiluri diferite și, în cazul formelor istorice, accentuarea deliberată a anacronismului lor. Permutarea stilistică presupunea un anumit eclectism, sensul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adevărată "estetică a transpoziției", "apropierii aluzive de culoare, care, independent de imperativul mural, devine ea însăși un semn de nesupunere față de realismul dominant, alăturându-se voinței de abstractizare a simboliștilor"62. În acest fel, Puvis de Chavannes redă pictura unui hieratism capabil să genereze misterul și un efect de distanțare, de elongație nedeterminată în spațiul fără frontiere al reveriei. Simbolismul lui Puvis de Chavannes nu se tulbură niciodată, nu admite infiltrația unui element alienant, păstrându-se departe de sensibilitatea decadentă, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bizantină a mânăstirilor din Nordul Moldovei și a celor din Muntenia. Criticul o consideră "o chestiune de viață și de moarte pentru pictura religioasă din România", dar și pentru majoritatea țărilor balcanice. Acest program presupune și revificarea artei ecleziastice, "vechiul hieratism decorativ" al Bisericii Orientale Răsăritene, pentru a inspira "extaze și vise noi care cresc din sufletele actuale", extazele fiind generate de o pietate mai mult poetică decât religioasă, cum concede criticul. Visul și extazul indică aici nu doar o tradiție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar trebui "să posede toate însușirile cerute de știința decorativă modernă, universal recunoscute"162, să aducă un element nou, care să fixeze un propriu, "un caracter" stilului național așa cum s-a întâmplat cu stilul gotic, roman, bizantin, ultimul caracterizat prin hieratismul și stilizarea din fresce. Acest stil românesc, precizează Baltazar, nu există. El își așteaptă creatorul, iar cu o frază care își va purta ecoul până la Cioran, criticul fixează un semn începutului: "La noi se începe: totul e de făcut"163
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
România, Tzigara-Samurcaș aprecia apariția picturii moderne tocmai prin disocierea de arta bizantină. În sensul acestei secesiuni fondatoare, criticul atribuia lui Nicolae Grigorescu opera de pionierat, al cărui merit "de a fi mijlocit tranzițiunea de la bizantinism la pictura adevărată, dezrobindu-ne de hieratismul bizantin"185 ar constitui piatra de hotar a artei naționale. Pe fondul succesului pe care-l are simbolismul în expresia sa decorativistă, Art Nouveau-ul, revivalul bizantin va căuta modernitatea în direcția opusă, a recuperării artei bizantine în contextul artei moderne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și definiția liniei, până la pierderea ipotetică a celei de-a treia dimensiuni. Paciurea nu a jucat până la capăt această posibilitate, ci s-a mărginit să rezolve o problemă tehnică. Stilizarea, în sensul elongației corporale respectând un raport anatomic, corespunde unui hieratism al liniei similar efectului urmărit în pictura lui El Greco. Astfel, corpul Madonei este prelungit intenționat, volumul este pe punctul de a suporta o transubstanțiere care dizolvă una dintre dimensiuni, împingând întregul ansamblu spre bidimensionalitatea iconografiei bizantine. Acest fapt, în opinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este rezultatul unei opțiuni estetice ca urmare a unei reale afinități pentru Jugendstil și Art Nouveau a sculptorului, ci consecința unei soluții tehnice privind reconcilierea sculpturii, prin excelență volumetrică, cu bidimensionalitatea canonică a picturii bizantine care topește orice relief în hieratismul sever al liniei, scoțând orice obiect sau personaj în afara timpului, a istoriei, într-o dimensiune transcedentală, liturgică. Pictura bizantină este antimimetică, nu urmărește identificări de ordin spațial sau fizic. Art Nouveau-ul sesizează tocmai efectul decorativ al liniei și spiritualizarea ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o exercită arta decorativă bizantină asupra pictorilor români ai timpului. Amprenta stilistică bizantină este la Theodorescu-Sion chiar mai apăsată decât la Ștefan Popescu prin aspectul de friză pe care-l ia aceast tablou. Motivul de basm se încarcă de un hieratism enigmatic al figurilor, cele șapte fete de împărat apar încadrate între doi sclavi-servitori negri ceea ce proiectează povestea într-un spațiu oriental, exotic, iar o întreagă gesticulație coregrafiată rafinat transmite ceva din grația hieroglifelor egiptene. Artistul a urmărit echilibrul compoziției printr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate contorsionată, dar și cu ceva din hieratismul difuz, nimbat, cețos al lui Carrière, dar în altă gamă cromatică. Speranța este însă una din ipostazele acestor femmes fragiles simbolisto-decadente, iar acest fapt, în contextul tabloului său, este în măsură să potențeze forța viziunii care luminează întregul ansamblu. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
singur geniu, de o singură forță, dincolo de orice epocă și stil, stăpânite doar de puterea frumosului"460. Nu se poate trece cu vederea că utilizarea unor anumite stiluri, spre exemplu, cel bizantin, gotic sau roman, este legată de un anumit hieratism al imaginii, de o mistică în care se regăsește mai bine încadrat mesajul alegorico-simbolic, pentru că trecerea dinspre alegorie spre simbol nu se realizează pe deplin. Serafina Brukner sesizează decantarea compoziției de orice reper istorist, subliniind această îmbinare a fabulei cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorare se va ocupa personal, arhitectura fiind încredințată arhitectului A. Clavel. Perioada dintre 1913 până în 1916 ar sta sub semnul influenței lui Gauguin. Există la Cecilia Cuțescu-Storck trei modalități de a se sustrage anecdoticului și planului realității. Prima constă în hieratismul figurilor, reluat de-a lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al unei culturi îndepărtate, o cultură orientală, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arhitectului A. Clavel. Perioada dintre 1913 până în 1916 ar sta sub semnul influenței lui Gauguin. Există la Cecilia Cuțescu-Storck trei modalități de a se sustrage anecdoticului și planului realității. Prima constă în hieratismul figurilor, reluat de-a lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al unei culturi îndepărtate, o cultură orientală, unde umanitatea dobândește noi valențe simbolice. În acest sens
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
linia schițelor lui Rodin, reflectând dinamica ancestrală a coregrafiei dansatoarelor cambodgiene, pictorița continua: "Rodin singur putea descifra enigma dinamismului și staticului (s.n.) acestei lumi îndepărtate"518. Cei doi termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește modelele de țigănci, exact ca Rodin. Descrierea Ceciliei Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată de mister și fascin, dar și cu virtualități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck folosește modelele de țigănci, exact ca Rodin. Descrierea Ceciliei Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată de mister și fascin, dar și cu virtualități punitive. Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
par răsărite din misterul secolelor, ducând taina criptelor și a templelor egiptene și hinduse, înălțându-se ca un imn închinat permanenței feminine"524. Léon Thévenin sesizează într-o serie de picturi decorative și influența picturii bizantine, care conferă, de asemenea, hieratism picturii. "[...] Țigăncile, cele mai multe statice, febricitate de nostalgia și pasiunea Orientului. [...] felul în care ele se înscriu pe un fond neutru amintește decorațiunea bisericilor bizantine, totul trăind un ritm nou"525. Cecilia Cuțescu-Storck mărturisește atracția pe care o exercită asupra ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a fabulei. "Peisajele lui Adrian Maniu se umplu de "semne", devin "bântuite", prind o viață misterioasă și neliniștitoare [...]"542. Cu toate acestea, criticul subliniază dominanta decorativismului Secession în poezia lui Maniu. Neobizantinismul lui Adrian Maniu rămâne, de cele mai multe ori, un hieratism strict "plastic", "formal", fără implicații transcedentale [...]"543. Oricum, notele expresioniste prezente printr-o vitalitate cu accente ludice abia adie în poemul Salomeea, aflat la răscruce de direcții literare. Salomeea lui Maniu relevă destul de rapid filiația pe care și Călinescu i-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]