264 matches
-
Dumnezeu, că era prea tare. Sfârșitul lumei are să fie cu vânt, atunci are să fie vântul așa de mare, că va face una dealul cu valea și toate cele se vor prăpădi."167 Părtaș la facerea și desfacerea lumii, vântul devine hierofanie: "Vântul e duhul lui Dumnezeu. Vântul e gândul lui Dumnezeu. Vântul e Sfântul Ion"168; "Vântul e sfânt, e tare bun. Pe dânsul e pacat să-l blastămi; ba încă când auzi că vâjâie și e furtună, să te rogi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu ploaia și cu piatra. Când se aud în cer bubuituri de tunete, hurducături și nourii se frământă, sunt ei. Ei umblă să omoare pe dracul și unde-l văd că se ascunde, sub vită, sub om, îl trăsnesc..."356 Hierofanii ale spiritului universal, zmeul și balaurul țin frâiele semnelor vremii, construind un spațiu tabu sau dezlegând timpul de povara interdicțiilor: Sunt în cer niște zmei, puteri a lui Dumnezeu, ei sunt doi, unul la răsărit și altul la asfințit. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
existența actuală, ca și universul imaginar, inconștient al structurilor și semnificațiilor religioase, să descopere o "mitologie camuflată în numeroase comportamente, credințe și idealuri contemporane"444. Proza sa demonstrează că viața omului modern este plină de mituri uitate pe jumătate, de ,,hierofanii decăzute", de simboluri vechi. Modalitățile sacre cele mai variate continuă să se manifeste în plină lume modernă. Toată hermeneutica lui Eliade constă în descifrarea acestora, în a le face inteligibile, accesibile spiritului modern, în ciuda noilor forme pe care le îmbracă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îl "Recunoaște" fără a-l cunoaște, așa cum s-a întâmplat la prima întâlnire dintre Ioan Botezătorul și "noul Mesia". Sunt fapte obișnuite, "felii de viață", pentru o lume profană, care obnubilează, premeditat, manifestarea sacrului. Rămâne de relevat și de acceptat hierofania, simbolul drumului către o speranță în conformitate cu așteptările, făcând să rodească dorul lor pentru poezia înaltă. Mai încărcată biblic este întâlnirea dintre Creangă și Eminescu la Școala din Păcurari. Toți biografii "genialului humuleștean" și, mai cu seamă, Călinescu sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
religia oficială". Valorile prisosului înseamnă vieți de prisos, disperare, nevroză, vulgaritate. Nici sfințenia nu rezistă asediului, puterii manipulatoare, cu atât mai puțin Diavolului ce nu este decât o mască pe care și-o pune când și când Dumnezeu. În contra acestor hierofanii duplicitare ale Puterii, Carlo exaltă Orgasmul, lichidul seminal al vitalității, substanța magmatic-uleioasă a instinctului vital, subteran, străvechi, oleum petrae. Silabele din "Petrolio" se regăsesc în chiar numele lui Pier Pietro, Paolo Pasolini). Reflex al marii Eliberări europene din 1968, probă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aceasta, la matricea originară a limbii. De unde impresia constantă a cititorului că se află în fața unei opere singulare, ce nu se află în siajul niciunui model po(i)etic contemporan, căci, întocmai ca la-nceputuri, contemplă existența ca pe o hierofanie și limba ca pe o kratofanie: "La început pe ele însele se înțeleg cuvintele. Ca fără de mine, fără de lume. Apoi trec în piatră, în cenușă și devin înțelegere a pietrei, a cenușii... Verbul, din care totu-i făcut, ascultă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate însemna, astăzi, referentul prozaic pentru o poezie postmodernă aglutinând peste măsură rezultatele observației "realiste" într-o "dicțiune onestă", "netrucată", Cassian Maria Spiridon este unul dintre scriitorii care preferă convertirea banalității cotidiene într-o hipermaterie impregnată de simboluri mitologice și hierofanii. Aproape niciodată nu ai senzația, citindu-i poemele, că realitatea diurnă ori cea direct biografică este materia lirică primă, trecută tale quale în textele încărcate totuși, paradoxal, cu un coeficient sporit de subiectivitate. Poetul optează pentru un gen de confesiune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Edict Production (1999). Debutează cu versuri în "Cronica" (1977), iar editorial cu placheta Poeme (1980). Colaborează și la "Poezia", "Dacia literară", "Caiete botoșănene", "Convorbiri literare", "24 ore" (1990). Volume de versuri: Poeme, Iași, 1980; Credință și frig, București, 1990; Hierofanie, Iași, 1991; Amintirile verbului, Editura Moldova, Iași, 1992; Cameră cu magnolii (cu o prefață de Emil Iordache), Editura Moldova, Iași, 1995; Amintirile verbului. Poezii. Lângă Dumnezeu (cu o prefață de Ioan Holban), Editura TipoMoldova, Iași, 2002; Poeme, Editura TipoMoldova, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Despre realitate secundă putem vorbi și în cazul intertextualității, unde termenul corespunzător determinatului (hipotextul) este el însuși, deja, rezultatul unei ecuații de obținere a semnificației (expresie literară a unei referențialități livrești etc.). Și în intertextualitate se produce un tip de "hierofanie", când lectorul sesizează faptul că hipertextul actualizează un hipotext (clasicizat). O formă simbolică poate deveni hierofanică fiindcă ea este, în același timp, punct de plecare pentru o căutare a semnificațiilor latente (traiect hermeneutic sau anamneză) și punct de sosire pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în proză). VULTUR Smaranda (1992) Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, București: Cartea Românească. * intertext vs intertextualitate. WUNENBURGER Jean-Jacques [1981] (2000) Sacrul, traducere de Mihaela CĂLUȚ, Cluj-Napoca: Editura Dacia, Colecția "Homo religiosus" (Le sacré, Presses Universitaires de France). * hierofania; * nivelurile sacrului; * numinosul. Bibliografie Mihai Eminescu Autor Lucrare Indice de noțiuni teoretice * * * (2014) Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani, Selecție, note, cronologie și prefață de Cătălin CIOABĂ, București: Humanitas, Colecția "Convorbiri Corespondență Portrete". o cunoașterea limbii germane
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
personajelor, între Salomeea și capul tranșat al Sfântului Ioan Botezătorul, între Oedip și Sfinx sau este decelabilă prin "apariții", prin prezențe ale numinosului: divinitățile care patronează masacrul pețitorilor, Zeus care i se arată lui Semele în toată splendoarea însemnelor divine, hierofanie distructivă pentru imprudenta sa iubită etc. Estetica decadentă este edificată prin scenarizarea acestei tensiuni vizibile în arta lui Moreau și a restaurării principiului ei de coeziune în chiar punctul de dispersie, de destructurare al ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
false, întâmplări ale altor culturi și care nu pot fi crezute prin experiența noastră. Pe de altă parte, poveștile despre proprii eroi și zei sunt fără îndoială adevăruri eterne. În acest sens, pentru un creștin, învierea lui Iisus este o hierofanie, în timp ce învierea lui Osiris este considerată o poveste neverosimilă. Diferența dintre cele două abordări constă în înrădăcinarea mitului în credințele grupului. Deși un creștin nu va crede niciodată faptul că Osiris a procreat după moartea sa fizică, iar pentru un
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
la aceleași momente. Or, din perspectiva lucrării de față, legendele pot fi definite ca fiind acele creații care răspund unor probleme locale, delimitate atât geografic cât și cultural, în timp ce mitul este împlinirea unui arhetip, povestea unei întâmplări care implică o hierofanie sau manifestarea unor forțe supranaturale și care trece dincolo de o anumită epocă, de un anumit spațiu, de o anumită civilizație, indiferent dacă această supraviețuire implică anumite transformări. Întrucât mitul este o poveste, el presupune existența unor personaje și a unui
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lumii, dar și în funcție de felul cum se ordonează viața economică și socială. Practic, prin procesul de simbolizare, obiectul iese din spațiul concret, fizic, și intră în universul semnificațiilor, ajungând să fie, în termenii lui Mircea Eliade, o prelungire a unei hierofanii sau o revelație care nu poate fi explicată sau înțeleasă decât făcând apel la religie și la formele sale. În acest sens, simbolul este o formă de reprezentare religioasă, o credință a unui grup, despre care Durkheim susținea că sunt
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
comună mai multor popoare. Mai mult, interesant este faptul că istoria credințelor evidențiază că, la nivel simbolic, omul nu consideră că intervine în creație, întrucât, înainte de a fi descoperit cauzele fiziologice ale nașterii, oamenii credeau că aceasta este rezultatul unei hierofanii 327. Practic, la acest nivel al creației, omul este un simplu spectator la manifestarea sacrului, el depășind spațiul profan doar prin ritualuri. Așa cum se va vedea și în continuare, răspunsul vechilor credințe la tema fertilității este în mare parte răspunsul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de recunoscut." Maisonneuve, 1999, p. 64 Ideea de proliferare și persistență a formelor ritualice, transformarea lor în conținuturi profane și deci extinderea influenței lor sub o înfățișare diferită, "deghizată", pot servi la extinderea definiției lor la alte forme calificate drept "hierofanii moderne" (Maisonneuve) sau "ritualuri seculare" sau "profane" (Rivière). Aceste fenomene reapar cu ajutorul artelor, al cine-maului, al miturilor, al mișcărilor carismatice, al futurologiei, science-fiction-ului, al jocurilor, sporturilor, spectacolelor diverse, al mișcărilor mulțimilor, ceremoniilor, defilărilor și practicilor politice, precum și în timpul interacțiunilor corporale
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Partea a II-a METODOLOGIA Capitolul 3 Spre o abordare paradigmatică morfogenetică / 50 3.1. Paradigma morfogenetică / 50 3.2. Teoriile morfologice ale complexității / 53 3.3. Morfogenetică și sociologie / 61 Partea a III-a MORFOGENEZA SOCIETĂȚII IZOMODERNE Capitolul 4 Hierofania noilor spații geopolitice de interferență / 67 4.1. Teorii geopolitice consacrate / 69 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale / 69 4.1.2. Geo-abordări / 72 4.2. Procese geopolitice contemporane / 74 4.2.1. Spații geopolitice de interferență / 74 4
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Teorii geopolitice consacrate / 69 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale / 69 4.1.2. Geo-abordări / 72 4.2. Procese geopolitice contemporane / 74 4.2.1. Spații geopolitice de interferență / 74 4.2.2. Geofractalitate și praxalitate / 80 4.3. Hierofania omului geopolitic izomodern / 80 Capitolul 5 Paradigma conflictului și contractul social actual / 83 5.1. Axiologia contractului social / 84 5.2. Paradigma conflictului social / 90 5.3. Contractul societal izomodern / 96 Capitolul 6 Babilonul virtual: mediamorfoza și cibersociologia / 103 6
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
contractuale; relațiile formale și informale prin intermediul noilor media, în special al celor ivite în cadrul rețelei sociale internet. Aceste niveluri de analiză ne oferă, cred, o perspectivă amplă și convingătoare asupra fenomenologiei societății postindustriale (izomoderne) analizate din perspectivă morfogenetică. Capitolul 4 Hierofania 5 noilor spații geopolitice de interferență În acest capitol voi reliefa apariția unor noi tipuri conflictuale, de factură geopolitică, geostrategică și de politică internațională, ușor de identificat printre alte fenomene sociale și schimbări structural-societale contemporane. Consider că starea geopolitică a
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de populația majoritară kurdă, aflată la intersecția dintre Iranul fundamentalist, Irakul pe cale de democratizare, Turcia pro-occidentală, Siria tradiționalistă, precum și, la limită, fosta Uniune Sovietică și unele republici ex-sovietice periferice (Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Turkmenistan etc.). Să mai precizez că termenul de hierofanie din titlul acestui capitol sugerează tocmai apariția în epoca izomodernă a unor noi spații cu semnificație inclusiv spirituală în plan geopolitic. În acest context, pornesc de la premisa că fenomenele geopolitice de interferență pot îmbrăca două forme: fenomene de confluență/convergență
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
se metamorfozează în spații globale de interferență care înlocuiesc treptat frontierele clasice, rigide. Praxalii nu sunt altceva decât acele politici globale destinate să atenueze efectele nocive ale geofractalității autorepetitive, autoregenerative, deci creatoare de insecuritate, conflicte și convulsii geopolitice. 4. 3. Hierofania omului geopolitic izomodern Transformarea mediului socio-politic actual marchează, în esență, traiectul unei transformări spre re-spiritualizarea vieții interioare a individului angrenat în mecanismul social. Jaloanele acestei transformări se calchiază pe destabilizarea valorilor "postmoderne" și pe redescoperirea, în cadre geopolitice necunoscute până
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
temporal. În funcție de loc și civilizație, secolul al XX-lea spiritual se poate întinde și în vremea contemporană sau poate să fi început înainte de stricta delimitare cifrică. 5 Conform cu Eliade, 1957/1992, p. 13, unde autorul precizează că a introdus termenul "hierofanie" (etimologic, "ceva sacru ni se arată"), pentru a reda manifestarea sacrului în sferele profane. 6 Deoarece forța dominatoare în cadrul NATO este cea a SUA, extinderea Alianței reprezintă, cred, de fapt o expansiune politico-militară de influență globală a SUA. Frontiera geopolitică
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
SOCIETATEA IZOMODERNĂ Introducere 20 19 SOCIETATEA IZOMODERNĂ Modernitate, modernism și modernizare în societatea postindustrială 26 27 SOCIETATEA IZOMODERNĂ Modernitate, modernism și modernizare în societatea postindustrială Structuri societale ale modernității SOCIETATEA IZOMODERNĂ Spre o abordare paradigmatică morfogenetică 64 63 SOCIETATEA IZOMODERNĂ Hierofania noilor spații geopolitice de interferență 82 81 SOCIETATEA IZOMODERNĂ Paradigma conflictului și contractul social actual 102 101 SOCIETATEA IZOMODERNĂ Babilonul virtual: mediamorfoza și cibersociologia 148 149 Societatea izomodernă SOCIETATEA IZOMODERNĂ Concluzii 152 153 SOCIETATEA IZOMODERNĂ Bibliografie consultată 160 161 SOCIETATEA
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
opinii asupra modului de definire a sacrului este însă cea adusă de Mircea Eliade, pentru care problemele legate de istoria religiilor și sacralitate, în general, au constituit principala preocupare a întregii sale creații. Mircea Eliade marchează prin demersul său prezentarea hierofaniei ca principala modalitate de cunoaștere a sacrului. În centrul preocupărilor sale teoretice, Eliade situează conceptul de homo religiosus, a cărui tendință spirituală firească stă în descoperirea lumii divine. Delimitând sacrul de profan, pe care îl și definește în funcție de acesta, Eliade
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
este însă cea care face ca separația sacrului de profan, în viziunea lui Eliade, să nu fie în permanență una fermă, dihotomia stabilită devenind instabilă, iar intervalul dintre aceste entități spirituale să poată fi parcurs în dublu sens, atât prin hierofanie, cât și prin desacralizare 56. Pornind din perspectiva omului religios, Eliade exprimă dorința și necesitatea acestuia "de a trăi în sacru"57, omul religios nepercepând viața "decât într-o lume sacră, deoarece numai o asemenea lume participă la ființă, există
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]