592 matches
-
într-un desen sintetic, cu linii cromatice îndrăznețe. Subiectele lui Klee acoperă o plajă vastă, mergând de la motive figurative (personaje, peisaje terestre, acvatice și celeste) la forme geometrice sobre și polimorfe (săgeți, cruci, stele, puncte) și la semne grafice (pictograme, hieroglife). Operele sale, acuarele sau guașe, au un format adesea limitat la dimensiunea unei foi de scris. Uleiurile și pastelurile, pe pânză sau pe hârtie de ziar, sunt de dimensiuni medii si mari. Originalitatea și extrema diversitate a limbajului tematic, varietatea
Paul Klee () [Corola-website/Science/304299_a_305628]
-
ai arhitecturii. Se referă la o reprezentare sculpturală, pictată sau desenată a unui concept, fixată pe case și aparținând — asemenea inscripțiilor — ornamentelor arhitecturale (ornamenta). De la publicarea "De architectura libri decem" de Leon Battista Alberti (1404-1472) emblemele (emblema) sunt înrudite cu hieroglifele egiptene, și sunt considerate a reprezenta un limbaj secret. Prin urmare, emblemele aparțin de cunoștințele Renașterii asupra antichității, nu doar a celeo grecești și romane, ci și a celei egiptene, după cum o dovedesc numeroasele obeliscuri construite în Roma secolelor al
Emblemă () [Corola-website/Science/303583_a_304912]
-
obscură. Această scenă, în care cele două personaje caută un text ascuns, servește ca metaforă pentru detectare. Ei se mută repede împreună într-un conac vechi situat în "Faubourg Saint Germain". Ca hobbiuri, Dupin este pasionat de enigme, rebusuri și hieroglife. El poartă titlul de "Chevalier", aceasta însemnând că este cavaler al Legiunii de Onoare. Dupin are unele trăsături ale viitorului gentleman detectiv, un tip de personaj care a devenit comun în Epoca de Aur a literaturii polițiste. El se cunoaște
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
centrale mai mari și două laterale mai mici. Este o sală hipostilă, de dimensiuni impresionante: 103×52 m. Unele coloane au peste 19 m înălțime. Peretii erau decorați cu imagini înfățișând faptele de arme ale faraonilor însoțite de comentarii în hieroglife.
Karnak () [Corola-website/Science/315357_a_316686]
-
graminee, pentru a se obține varietăți noi, din care se preparau pâine și plăcinte. Egiptenii cultivau grâu și orz pentru pâine și bere, și in pentru țesături. Culegeau trestii de papirus pentru a fabrica foile de papirus pe care scriau hieroglifele. Pe valea Indusului, agricultorii cultivau orz, grâu, bumbac, pepeni și curmale. Munca la câmp se făcea cu elefanți și bivoli indieni îmblânziți. În China, sub Dinastia Shang, oamenii au tras cu plugul și au cultivat mei, grâu și orez, precum și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
elaborat de mumificare. Textele scrise, care erau considerate magice, îi însoțeau pe morți în mormânt, devenind astfel un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de posibilitatea ca Psusennes al II-lea și Psusennes al III-lea să fie una și aceeași persoană. Numele său este forma grecizată a celui egiptean echivalent cu : "" Cel care aparține Celui Plăcut "" ( adică lui Amon ) și apare scris în Hieroglife astfel: Nu se cunosc multe date despre perioada pontificatului său. Cel mai important eveniment din vremea sa este decizia de a muta mumiile unor Faraoni celebri ai Noului Regat într-o ascunzătoare secretă care a fost redescoperită abia în secolul
Pinedjem al II-lea () [Corola-website/Science/314551_a_315880]
-
este un manuscris tip papirus, scris cu hieroglife cursive și ilustrat cu miniaturi în culori. Papirusul este creat în timpul dinastiei a 19-a a Noului Regat al Egiptului antic în anii 1240 î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a morții egipteană și, la fel
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
monument din granit din Comitatul Elbert, Georgia, Statele Unite. Un mesaj cu 10 porunci este inscripționat pe monument în opt limbi moderne (arabă, engleză, chineză, hindi, ebraică, rusă, spaniolă și swahili) și în patru limbi antice: babiloniana, greaca clasică, sanscrita și hieroglife egiptene. În iunie 1979, o persoană necunoscută, bine îmbrăcată, care s-a recomandat „R. C. Christian”, a angajat "Compania de Prelucrare a Granitului din Elberton" ("Elberton Granite Finishing Company") să construiască un monument care să transmită întregii omeniri un mesaj
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
ale pătratului sunt scrise numele a patru limbi vechi, câte una pe fiecare latură. Pornind din partea superioară a pătratului și mergând în sensul acelor de ceasornic, aceste limbi sunt: babiloniană (cu caractere cuneiforme), greaca clasică, sanscrită și egipteana antică (în hieroglife). Pe partea stângă a tăbliței se găsește următoarea coloană de text în engleză: În ultima parte a acestui mesaj se face referire la o capsulă a timpului; dar nicio dată nu este gravată. În partea dreaptă a tăbliței cu explicații
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
direcții opuse pe linii alternative, textul imprimat nu este de obicei în format bustrofedon. Limba egipteană, reprezentată prin texte hieroglifice și reliefuri de perete, este principalul limbaj hieroglific din antichitate, singura altă limbă care a avut, de asemenea, o versiune hieroglifă, a fost limba Luwian, citită tot sub formă de boustrophedon (cele mai multe limbi folosind scrierea cuneiformă). Luwiana hieroglifică este citită boustrofedonic, cu toate acestea, spre deosebire de hieroglifele egiptene, cu numeroase ideograme și logograme care arată o direcționalitate ușoar vizibilă, direcția liniară a
Bustrofedon () [Corola-website/Science/330391_a_331720]
-
principalul limbaj hieroglific din antichitate, singura altă limbă care a avut, de asemenea, o versiune hieroglifă, a fost limba Luwian, citită tot sub formă de boustrophedon (cele mai multe limbi folosind scrierea cuneiformă). Luwiana hieroglifică este citită boustrofedonic, cu toate acestea, spre deosebire de hieroglifele egiptene, cu numeroase ideograme și logograme care arată o direcționalitate ușoar vizibilă, direcția liniară a textului hieroglific Luwian este mai greu de observat. Un exemplu modern al bustrofedonicului este schema de numerotare a secțiunilor în localitățile din Statele Unite și Canada
Bustrofedon () [Corola-website/Science/330391_a_331720]
-
acestor pictograme sacralizate și rezervate pentru oracole devenind fundamentală atât în dezvoltarea ulterioară a caracterelor chinezești folosite pentru scris în Orient și Extremul Orient, cât și, implicit, pentru dezvoltarea artei caligrafiei. Ideogramele chinezești, numite kanji de limba japoneză, amintesc de hieroglifele egiptene, deși nu sunt atât de apropiate de obiectele reprezentate ca în scrierea veche egipteană. Mai degrabă, ele sunt imagini simplificate, a căror semnificație se arată prin sugestie sau imaginație. În ceea ce ne privește, înțelegem kanji-ul ca ochiul care a
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
Litere". Termenul de "literatură" are diverse sensuri, în funcție de uzul acestuia. În linii mari, poate desemna orice înregistrare simbolică, cuprinzând totul de la imagini și sculpturi la scrisori. Un înțeles mai concentrat ar fi doar textul compus din litere sau simboluri precum hieroglifele egiptene. Un sens chiar mai condensat este acela a unui text cu formă fizică, precum hârtia sau altă formă portabilă, excluzând inscripțiile sau mijloacele media digitale. Savantul și filosoful musulman Imam Ja'far al-Sadiq (702-765 d.Hr) definește "literatura" astfel
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
de mai multe ori peste buze..."" Pornind de la această notă, Freud a interpretat acest eveniment drept o fantezie, fantasmă a artistului, privind un contact sexual oral. Conform teoriei sale, vulturul ar fi mama artistului, dat fiindcă în scrierea antică egipteană, hieroglifa "mamă" este simbolizată printr-un vultur. (zeița Mut) Sigmund Freud a dezvoltat această teorie pornind de la o idee mai veche a sa, privind relația dintre mamă și pruncul alăptat, similară cu o felație. Pornind de aici, Freud a analizat tabloul
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
fost gravat pe o mare tăblița de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Ramses a ordonat că textul tratatului să fie gravat în hieroglife și pe pereții templului din Karnak. Astăzi sunt atestate două versiuni: una în limba akkadiana (tăblițele de la Hatussa / Bogaz-Köy) și cealaltă în limba egipteană (stela gravata de la Karnak). La începutul textului de pe stela de la Karnak s-a menționat primirea la
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
și sunt formate din mai multe camere. La intrarea în templu, se găsesc doi piloni în formă de piramidă. Tot aici observăm o alee de acces cu statui de sfincși iar lângă intrarea principală, un Obelisc pe care se observă hieroglife, ce ne dezvăluie viața zeului. Templul are o poartă îngustă și înaltă, pe care dacă o treci descoperi o curte interioară cu altare de rugăciune aflate în coridoare acoperite și susținute de coloane. Pentru a aduce ofrande și a se
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
coridoare acoperite și susținute de coloane. Pentru a aduce ofrande și a se ruga zeilor, credincioșii au acces numai în această curte. După curtea interioară, ajungem în sala hipostilă ce are multe coloane uriașe ce sunt decorate cu picturi, sau hieroglife. Sanctuarul este format din mai multe camere și coridoare secrete. Statuia zeului poate fi găsită în cea mai îndepărtată și întunecoasă cameră dintre acestea. Templul de cult este o construcție de mari dimensiuni, fiind construit pe baza sistemului stâlp-grindă. Acest
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
susținere dar și decorativ prin forma specială a fusului sau capitelului. Fusul coloanei are formă cilindrică, iar suprafața este netedă sau fasciculată imitând tulpini de flori. Culorile folosite pentru coloane sunt: roșu, albastru, verde sau galben. Pe coloane se observă hieroglife iar capitelurile au formă fie de plante ce se găsesc prin zonă(lotus, palmier), fie reprezintă capete de zeițe(Hator și Isis)." Mormintele sunt cele mai importante deoarece acestea sunt considerate de egipteni "locuințe pentru eternitate", folosite ca adăpost în
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
de construcții descrise mai sus și altele cum ar fi: palate, case particulare, forturi de apărare etc. La construirea acestora s-au folosit cărămizi uscate la soare ce rezistă puțin în timp. Aceste tipuri de construcții sunt amintite în textele hieroglife. Sculptura, un domeniu important al artei egiptene, este formată din basoreliefuri, altoreliefuri și realizarea statuilor de mari și mici dimensiuni. Materialele folosite pentru sculptură sunt: piatra, lemnul și metalul(aur;argint). Și sculptura respectă regulile stricte ale egiptenilor, fiind realizată
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
intrare. Localnicul luat cu ei moare atunci când o figură albă imensă apare în fața lor. Aici, romanul se încheie brusc. Un post-scriptum scurt, aparent scris de editorii cărții, compară semnele din labirint și de pe pereți remarcate de Pym cu litere și hieroglife arabe și egiptene cu sensurile „umbrit”, „alb” și „Regiunea de Sud”. În anii 1830, Poe a vrut să adune o serie de povestiri mai vechi într-un volum intitulat "Tales of the Folio Club". Culegerea de povestiri avea să fie
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
moare după opt capitole. Cu toate acestea, mare parte a romanului are o intrigă bine pusă la punct. Romancierul John Barth remarcă, de exemplu, că mijlocul romanului coincide cu momentul în care Pym ajunge la Ecuator, mijlocul globului. Poe descifrează hieroglife în roman, iar eruditul Shawn Rosenheim crede că acest lucru a precedat interesul lui Poe pentru criptografie. Chiar și pictogramele ar putea fi inspirate de "The Kentuckies in New-York" (1834) a lui William Alexander Caruthers, unde scrierile similare sunt opera
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
unii cititori, mai ales britanici, au crezut că anumite pasaje din romanul lui Poe sunt adevărate, justificând absurditatea cărții prin presupunerea că autorul Pym a exagerat adevărul. Editorul George Putnam remarca ulterior că „liste întregi cu aceste noi "descoperiri", inclusiv hieroglifele (!) găsite pe stânci, au fost copiate de multe ziare britanice ca adevăruri istorice incontestabile”. De partea cealaltă, renumitul scriitor argentinian din secolul al XX-lea Jorge Luis Borges, care a declarat că Poe l-a influențat foarte mult, a lăudat
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
Pym". Theroux descrie cartea ca fiind „cea mai înfiorătoare” poveste pe care a citit-o vreodată. În romanul "City of Glass" (1985) al lui Paul Auster, personajul principal Quinn are o revelație care îl face să se gândească la descoperirea hieroglifelor stranii din finalul romanului lui Poe. Într-o carte de benzi desenate din 1988 aparținând seriei "Young All-Stars" și scrisă de Roy și Dann Thomas, Arthur Gordon Pym este un explorator din secolul al XIX-lea care a descoperit dispăruta
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
, în mitologia egipteană era "Cel care răsare", zeu al aerului și al răsăritului. El separă cerul de pământ și aducea soarele la viață în fiecare dimineață, iar noaptea îl păzea. are formă umană, cu o pană (hieroglifa numelui său) pe cap și cu brațele ridicate ce o sprijină pe zeița-cer Nut, pe care el o ține despărțită de soțul ei, zeul-pământ Geb. El este una dintre cele două prime zeități create de Atum, zeul-soare de la Heliopolis. S-
Shu () [Corola-website/Science/299531_a_300860]