138 matches
-
folosite există patru sisteme de scriere : a)scriere pictografică - care utilizează desene ce semnifică întâmplări, obiecte, fenomene. Aceasta reprezintă prima fază a scrierii. b)scriere ideografică - care folosește ideograme (imagini simbolice prin care sunt reprezentate obiectele, ideile). Scrierea ideografică este hieroglifică ( cu ideograme pictate sau gravate, utilizată în antichitatea egipteană, pe la anul 3 000 î. H. ) și chineză (folosită de chinezi încă din anul 3 000 î. H. având 50 000 de ideograme). c)scrierea silabică - unde semnele reproduc silabe, nu
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
sfârșitul secolului al XX-lea a dus la devalorizarea monedei naționale (1 won= 100 chôn) cu 20%, balanța de plăți deficitară, creșterea datoriei externe În urma Împrumuturilor de la FMI (57 miliarde de dolari) și alte organisme financiare internaționale. 549 mixtă, adică hieroglifică și fonetică. Din secolele VII-VIII se impun primele opere literare. Asistăm treptat la diferențierea limbilor și dialectelor, deși la curte continuă să se folosească limba chineză, mai ales În scris. Dialectul de Phenian a stat la baza limbii literare. În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
probabil asclepias acida) cu virtuți psihotice, ba chiar psihedelice. Alții afirmă 11 că poporul hitit (cam acum 5000 de ani înainte de Hristos) ar fi fost primul care a scris cuvântul vin, wee-an, într-o scriere cuneiformă, termen care în scrierea hieroglifică era we-anas, în semitică wayn, în hieroglifele egiptene arp, în armeană gini, în limba svanilor gvinal, în georgiană gvino, în rusă vino, în mingreliană gwini, în limba ilirilor verë, în celtă gwinien. În greaca 12 arhaică, cu circa 2 200
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
În mormintele Egiptului faraonic, construite de-a lungul a treizeci de dinastii pe parcursul "unei perioade la fel de lungi precum cea care durează de la nașterea lui Hristos la aterizarea omului pe Lună"23 (21 iulie 1969), sunt înfățișate în detaliu în inscripții hieroglifice și în picturi metodele de obținere și de conservare a vinului. De altfel, tocmai frecvența hieroglifelor 24 care desemnau "vinul" i-a permis orientalistului francez Jean-François Champollion să le descifreze la 14 septembrie 182225: arp (vin) a fost primul cuvânt
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
din Paris. Se poate vedea pe piramida din vârful obeliscului, pe fața dinspre bulevardul Champs-Élysées, o scenă reprezentându-l pe Ramses al II-lea aducând o ofrandă de vin lui Amon (zeu "universal" sub forma sincretistă a lui Amon-Ra). Inscripțiile hieroglifice comentează ofranda suveranului egiptean. Odată cu invazia arabă din secolul al VII-lea al erei creștine, viile egiptene au fost distruse. În afara Egiptului, islamul 28, care se extindea, a eradicat vița de vie și a interzis vinul în ansamblul peninsulei arabe
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
al creării piramidelor și până la „Imperiul Nou“, al celor optsprezece dinastii și până-n ultima mie de ani dinaintea erei creștine, egiptenii au asimilat și au dat bunuri culturale de preț care și astăzi atrag cercetători. Descifrarea, în 1822, a scrierii hieroglifice de către J. F. Champollion, a deschis noi orizonturi în înțelegerea și aprofundarea culturii și civilizației egiptene. Cooperarea dintre zei și oameni și-a avut importanța ei productivă. Isis era zeița armoniei matrimoniale, a medicinei spirituale, magice și vindecătoare, având puterea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de a nu muri. în acest context se înscrie și medicina egipteană. Preponderent în practica preoților, ea a avut un caracter religios, asistând deopotrivă spiritul și trupul. în numeroasele papirusuri care, descoperite, se păstrează în mari biblioteci
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medic, naturalist și chimist belgian, despre care am vorbit, pe care voievodul moldovean D. Cantemir l-a apreciat, reținându-i spiritul novator și pasiunea dialogării. Cunoștințele medicale ale lui Cantemir nu sunt reductibile la cei 70 de termeni specifici din Istoria hieroglifică, deoarece savantul face și inserțiuni de observații medicale din epocă în diverse cărți ca Descriptio Moldaviae sau de practici medicale așa ca în Istoria Imperiului Otoman. Nu lipsesc nici observațiile privind cazurile de bolnavi și de terapii naturiste. Se știe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din elementele cele mai eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și teama. Una din piesele la care a asistat debutează prin intrarea unor fantome. Personajele "hieroglifice" apar mai întâi, cum explică chiar el, sub aspectul lor spectral, ca și cum ar fi fost halucinate de spectator. În Teatrul și ciuma (Le Théâtre et la peste), Artaud compară teatrul cu această pandemie înfricoșătoare care a bântuit imaginația occidentală pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imediat precedente, iar acum se va accentua și mai tare diferența dintre religia populară și cea din temple. Preoții sunt Îmbrăcați diferit de ceilalți, au alte reguli de viață, cunosc o limbă și o scriere de neînțeles pentru ceilalți (scrierea hieroglifică, hieratică - nu degeaba i se spunea acestei scrieri hierai - diferită de cea populară). În lumea greacă se naște mitul „preotului egiptean”, maestru al Înțelepciunii, În timp ce religia populară dobândește aspecte cât se poate de elementare În importanța dată cultului animalelor sacre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
autonome. Mult mai amplu este corpusul textelor legate de limba luviană, răspândită pe teritoriul vast al Anatxe "Anat"oliei meridionale și atestată atât pe tăblițele cuneiforme din arhiva de la Hattușaș (Starke, 1985, 1990), cât și pe inscripțiile monumentale În grafie hieroglifică, posterioare căderii imperiului hitit. Avem cel puțin informații despre existența a două realități politico-statale În teritoriile locuite de populația luvia: Arzawa (Heinold-Krahmer, 1977) și Kizzuwatna (recent, Beal, 1986); totuși, pe acest teritoriu o importanță deosebită o are componenta hurrită. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Siria nordică, populațiile luviene sunt atestate Încă din primele secole ale mileniului I Î.Hr., când au Înflorit o serie de mici state (așa-numitele state „neo-hitite”) de cultură luviană, cărora le pot fi atribuite inscripțiile monumentale În grafie hieroglifică. 2. DEZVOLTAREA ISTORICĂTC "2. DEZVOLTAREA ISTORICĂ" Analiza complexului patrimoniu religios hitit, la formarea căruia au contribuit diferite realități culturale, ne permite să afirmăm că și În domeniul religios suveranii din Hattușaș au realizat, prin intermediul unui lung proces de elaborare, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protome laterale și lei Îndreptați cu capul În jos ridicat. Pe aceeași parte este sculptată inscripția regelui Tut¿aliya deasupra unui postament pătrat pe care trebuie să se fi aflat statuia În mărime naturală a suveranului. Datorită inscripțiilor cu caractere hieroglifice anatoliene, pe care multe figuri le poartă În palmă, am reușit să identificăm numele unora dintre divinitățile din camera principală, pe baza cărora, E. Laroche (1952) a ajuns la concluzia că avem de-a face cu reprezentări ale unui panteon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]