516 matches
-
voce răgușită, de cocotă, Rădea năuc, știind că pe golgotă Nimic și nimeni nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus la tine, Orb și nebun, în nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea îi pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă, cu
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350253_a_351582]
-
adevărul despre infinitatea spațiului prin fecunditatea spiritului. Încă de la Goethe conceptele de adevăr și poezie nu sunt într-un simplu raport de opoziție, ci interferează. Eul poetului dialoghează cu sinele pentru a afla că este “Timp purificat homeric, “ sau “ logosul himeric“, adică o iluzie venită din vremuri ancestrale. Emil Cioran spunea că “Omul nu poate crea decât crezându-se centrul istoriei “, în cazul nostru poetul se crede în mijlocul Timpului, cel care este infinit și nepieritor dar dispărând cu fiecare dintre noi
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
poeme goliarde, când porți mărgele dalbe și breloc, ce-s vechituri din secolul baroc. acum când timpul amiroase-a vară, te-aștept, iubito,-n fiecare seară și stau de veghe-n serile târzii să te întorci din vechi tapiserii. din himerice vise și doruri se-anină cerul cu stele căzute-n ruină, caleașca amintirilor iară e goală, cade cortina pe noaptea de smoală. marți, 10 iunie 2014 Referință Bibliografică: întoarce-te din vechi tapiserii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNTOARCE-TE DIN VECHI TAPISERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361996_a_363325]
-
și umbre. Ut pictura poesis... Pictau cuvintele pagină cu pagină, prin straturi succesive, prin suprapuneri de tușe fine, Gânduri fragile lovindu-se de cercuri concentrice, Iubiri eliberatoare înăbușite Până ce au devenit vizibile în și prin esența lor. Erau concomitent personaje himerice și autori, Idealul ciocnind rutina, Arta se adăuga vieții, Clipe așternute în refluxul vieții, Mise en abîme... Odată cu zorii zilei Natura lui aparent solară se adapta misterului unei zbuciumate mări nordice, Marea ei melancolic-egee fărâmița castelul de nisip Din visul
CASTELUL DE NISIP AL UNUI VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362148_a_363477]
-
cărări fără milă acoperind rănile deschise ale sufletului cu sarea credinței. Reaprins din magmă eul se regăsește iar pe sine. Asasin plictisit, tu ucizi timpul, zdrențuind carnea în plăcerile vieții, ai străbătut în lung și-n lat poalele muntelui apusean, himeric. Născută din bezna adâncului aducătoare de iluzii rumegă, deci, pe-ndelete urletele de indignare, îngroapă sufletul de viu. Dimineață, într-o muțenie de piatră, mă regăsesc nu m-ai învins! Efebul claustrat, dovadă stă ce-am scris. Referință Bibliografică: Efebul claustrat
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DIFERENȚE (IN)SESIZABILE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1255 din 08 iunie 2014 Toate Articolele Autorului simt orele zburând ca un condor deasupra orașului amorțit cu ferestre deschise spre un sud himeric degetele mele vivace cântă la pian partituri imaginare vibrează aerul îndragostit de aripi mute sufletul volatil pictează norii mov îți ling rănile abisale și mă tem că sunt tu este o sete demențială de tine în universul meu efemer mâinile
DIFERENŢE (IN)SESIZABILE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365448_a_366777]
-
renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre multe altele din substanța acestei cărți care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește misterios cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri. O carte specială, o carte surpriză, care înseamnă altceva decât scrisul cu care ne obișnuise Theodor Răpan este Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei (2010), „o nouă încercare a firii de Poet”, după cum mărturisește
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
cântă la un pian bolnav de ciumă cu disperare spunând adevăruri nespuse pline de înțelepciune îmbogățiții tranziției își scriu memoriile prin pușcării apoi își trag câte-un glonț în cap mașinile pe autostrăzile imaginare fug una după alta pentru niște himerice clipe de fericire justiția coboară peste noi și ne întreabă ce-am făcut până acum taie câte un cap câte un triunghi noi suntem vinovați de frig și de ploaie noi spargem sticlele din greșală noi suntem imbecilii care am
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
voce răgușită, de cocotă, Rădea năuc, știind că pe golgotă Nimic și nimeni nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus la tine, Orb și nebun, din nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea-i mai pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352567_a_353896]
-
ingenioase și deriziuni ale verbozității, cum ar spune Radu G. Țeposu, volumele de versuri, nouă la număr, ale lui Liviu Ioan Stoiciu, aduce în plus în lirica românească, spre deosebire de Sorescu, ambiguitatea dintre expresia "realistă" a discursului poetic și aceea "fictivă", himerică a cotidianului. Prin noul său volum Post-ospicii, Editura " Axa" Botoșani, 1997, Liviu Ioan Stoiciu își păstrează nota personală a exprimării care omogenizează mediul unde eul își trăiește vibrațiile și discursul poetic. Îmblânzirea celor două extreme este o manifestare organică a
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
cu emfaze, Instanța-i și ea moartă de când le-a conceput. Ninge-nlăcrimat pe cei ieșiți în stradă, Sub bezna de zăpadă câți oare mai rămân? E-nchisă țara în alba acoladă Și apasă pe destine un amurg păgân. Se dezintegrează himericul meu zbor, Ne-a-nchis în ea zăpada ca o despărțire. Suntem clasați pe vârste-n noul abator Și ultima zăpadă-i noua absolvire. 12-02-12 Oceanul meu Atlantic Cu taine sigilat reci și nepătrunse, Se-mpinge pe nisip oceanul, către
VORBIND CU DUMNEZEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356297_a_357626]
-
rătăcite prin narcise. Hai să fugim în taina din cămară Să ne iubim cu-n dor de primăvară Afară însă ninge-n pipirig Și steaua s-a încolăcit de frig. Pe pleoapa ta, tăcută, umbra pală Dansează înghețată clipa goală Himerică de gesturi alinare Ne troienește-aceeași întrebare.
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
cu emfaze, Instanța-i și ea moartă de când le-a conceput. Ninge-nlăcrimat pe cei ieșiți în stradă, Sub bezna de zăpadă câți oare mai rămân? E-nchisă țara în alba acoladă Și apasă pe destine un amurg păgân. Se dezintegrează himericul meu zbor, Ne-a-nchis în ea zăpada ca o despărțire. Suntem clasați pe vârste-n noul abator Și ultima zăpadă-i noua absolvire. 12-02-12 DE DINCOLO DE APE Oceanul meu Atlantic Cu taine sigilat reci și nepătrunse, Se-mpinge pe
VORBIND CU DUMNEZEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356296_a_357625]
-
o narațiune `a tour de role.E mult onirism în acest roman ce ambiționează să construiască o simbolistică a istoriei vitalizată prin vis și rememorare.Aceasta e, de altfel, și latura cea mai consistentă a romanului ce construiește un fast himeric al unui joc al destinului uman: “Se trezi în mijlocul acelei primăveri timpurii, hoinărind pe dealurile Roșului, admirând priveliștea care i se derula în fața ochilor ... Fără să-l cate cu privirea, î-l simțea alături, pășind agale pe iarba fragedă. Lăsând
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
cuget somnul- visare trecătoare... Și-ai fi ales să-ți părăsești îndemânarea, Ce te făcea să rătăcești în plină noapte, Și, infernal de albă, se stinse lumânarea, Tot dibuind prin umbre, te înfiorai de șoapte. Nu mai erai himeră, deși, himeric, plânsu-ți Avea culoarea visului, pictat de multe ori, Iubirii, neexpuse, crispatele-ți frământuri Se risipeau, în clipe, transcrise în culori. Doream ceva din tine, să-mi fie acel vis, Sau plânsu-ți, sau veșmântul, ce-l venerai- În fața cerului, -ți vedeam
UN IRIS ÎN VIS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346130_a_347459]
-
să se răsfire (India mea). Aici vorbim despre edificare, migălos demers al ideilor scăldate în sânge (Construind). Pentru artist, solitudinea are rol esențial, astfel arătându-i-se lumea lumilor (Disonanța) cu toate sfâșierile ei lirice și numai. Un posibil alter-ego himeric, Litabrai poet mort demult (De pe catarg), lansează acvatice mesaje, candori prăbușite pe maluri. Conform acestora, mileniile se vor sfii/ să înțeleagă că sunt viu (Ulise). Pe lângă multiplele tonuri "sauvage", fericirea, cu abundente intensități baroce, e de aflat printre sinesteziile unor
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IUBITE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Doar diamantele sclipeau în întuneric Și rătăceau, sărind din loc în loc, privirea. Gerul crăpa sub pași, timpul era himeric, Ce înfricoșare!..Mă-ncuraja iubirea. Alerga aerul ducând pe spate un cuvânt, Semnul mirării,-n ochi.. și-ntunecata zare! Auzul se umplea de vaier (puternic vânt) Furtuna era-ntr-o albastră disperare. Gesturi de plumb spintecau acest întuneric! Am rupt
IUBITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370789_a_372118]
-
Semnul mirării,-n ochi.. și-ntunecata zare! Auzul se umplea de vaier (puternic vânt) Furtuna era-ntr-o albastră disperare. Gesturi de plumb spintecau acest întuneric! Am rupt lanțul fricii la marginea nopții... În gând, anihilat-am tot ce părea himeric. Prin cercul clipei am ajuns în dreptul porții! Sclipea timpul întâmplări mici și uitate... Am părăsit furtuna care m-a alergat Cu dune de zăpadă-n adânc spulberate Ca o umbră lunecoasă ce m-a speriat! Curgea singurătatea peste chipul lumii
IUBITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370789_a_372118]
-
Constantin Blănaru, aduce, în proza contemporană, un stil original, Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare și tradiții, este prin el însuși, o magie, un spațiu al
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
nu știam de-această viață- val de patimi... Nu m-a-ntrebat nimeni de vreau, ori nu ca să apar... Și nici când vreau să trec acel tainic hotar... Nu-mi amintesc dac-am venit din întuneric... Dacă aici, sau dincolo, totu-i himeric... Nu m-a-ntrebat nimeni când vreau de-aici să plec... Și nici nu știu ce graniță va trebui să trec... Nu știu de voi pleca-n necunoscut plângând, Căci dincolo n-oi lua cu mine niciun gând... Nu îmi voi aminti nicicând cum
DESPRINDEREA... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352999_a_354328]
-
cel descris de povestiri. Vom remarca, însă, că “antractele” ce le secondează și le separă - texte scurte, dense, concentrate - au un ton și un mesaj mult diferite. “Antractele” sunt, în plan narativ și ideatic, un fel de contraforturi pentru edificiul himeric, perforat pretutindeni, figurat de istorisiri. Ele compensează, cu explicitări enigmatice, alegorice, ermetice, suspensia, elipsa, fragmentarismul celor dintâi, umplu cu substanță auctorială golurile ficțiunii, aidoma unor metatexte. Iată o mostră: “Era seară, eram singur când am auzit o Voce, din celălalt
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
Când noaptea se coboară încetișor, Iar la ferestre luminile s-aprind Privesc luna și mă-nfior de dor, Că-n noaptea senină,cu ea stau vorbind. Ei îi spun ce dor îmi e de tine, De ochii ce-ți lucesc adânc, himeric, De vocea-ți cu tonuri calde, line, De visele țesute pe-ntuneric. Și adorm în muzica stelară Ce îmi veghează somnul până în zori. Alături de raza selenară Și de iubirea ta ,ce îmi dă fiori. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: NOAPTE SENINĂ
NOAPTE SENINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353749_a_355078]
-
Acasa > Stihuri > Semne > O IUBEȘTI HIMERIC Autor: Marilena Velicu Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Sunt fluture albastru pe trupul tău flămând, Tresar irezistibil sub brațul tău prea blând, Măsor incandescența în sărutări fierbinți Când mă afund în vorbe și
O IUBEŞTI HIMERIC de MARILENA VELICU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353751_a_355080]
-
pune în valoare surâsul innocent, Femeia este muză, femeia-i în creion O poezie mută, sau important pion. În pași de dans energic sau temerar tango Silfida creatură în rochie-indigo, Te cucerește simplu c-un fluturat sărut Și o iubești himeric, chiar dacă nu ai vrut. Referință Bibliografică: O IUBEȘTI HIMERIC / Marilena Velicu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marilena Velicu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
O IUBEŞTI HIMERIC de MARILENA VELICU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353751_a_355080]
-
-i în creion O poezie mută, sau important pion. În pași de dans energic sau temerar tango Silfida creatură în rochie-indigo, Te cucerește simplu c-un fluturat sărut Și o iubești himeric, chiar dacă nu ai vrut. Referință Bibliografică: O IUBEȘTI HIMERIC / Marilena Velicu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marilena Velicu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
O IUBEŞTI HIMERIC de MARILENA VELICU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353751_a_355080]