424 matches
-
în care "R" este raza sferei. Din acestă formulă și din formula ariei unei sfere rezultă că suma unghiurilor unui triunghi sferic este: Un rezultat analog se obține pentru un triunghi hiperbolic, în care excesul sferic este înlocuit cu defectul hiperbolic, amândouă fiind cazuri speciale ale teoremei Gauss-Bonnet. Rezultă de aici că nu există triunghiuri similare netriviale (triunghiuri cu unghiuri egale dar cu lungimi diferite ale laturilor și arie diferită) pe o sferă. În cazul special în care sfera are raza
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
TRUNC(...) întoarce partea întreagă a argumentului. FRAC(...) întoarce partea fracționară a argumentului. 3.11 Funcții matematice în virgulă mobilă Din această categorie funcțiile trigonometrice, funcțiile de calcul algebric astfel: Funcții trigonometric propriu-zise: ACOS, ASIN, ATAN, COS, SIN, TAN. Funcții trigonometric hiperbolice: COSH, SINH, TANH. Funcții algebrice: EXP (exponențială), LOG (logaritm natural), LOG10 (logaritm zecimal), SQRT (radical). 3.12 Instrucțiuni de lucru cu șiruri de caractere Instrucțiunile pentru șiruri de caractere pot fi clasificate astfel: instrucțiune de deplasare (SHIFT); instrucțiune de înlocuire
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
Aliajul dintre arhaic și modern, colorând și lexicul, conferă textelor un caracter mozaical. Termeni regionali („jăchilă”, „brusnat”, „chisnovat” etc.) stau alături de neologisme, în asocieri neobișnuite („fripturi anahoretice”, „covrig fosil”, „miros heteroclit”, „apologia jirului” etc.). Procedeelor vechilor poetici - fraza amplă, comparația hiperbolică, epitetele plasticizante, digresiunea - li se insuflă o nouă energie. Umorul are alte trăsături decât cel al lui Creangă, cu care H. a fost comparat. Homerismul delirant al lui Hogaș nu e de esență clasică, ci e homerismul romantic al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
mai multe alte exemple de bucle de feedback pozitiv de evoluție. Cursa evoluționară a ramurilor oferă exemple suplimentare de feedback pozitiv din sistemele biologice. S-a demonstrat că modificările în biodiversitate în Fanerozoic se corelează mult mai bine cu modelul hiperbolic (utilizat pe scară largă în demografie și macro-sociologie), decât cu modelele exponențiale și logistice (folosite în mod tradițional în biologia populațiilor și aplicate pe larg în biodiversitate). Modelele din urmă implică faptul că modificările în diversitate sunt ghidate de un
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
aplicate pe larg în biodiversitate). Modelele din urmă implică faptul că modificările în diversitate sunt ghidate de un feedback pozitiv de ordinul I (mai mulți strămoși, mai mulți descendenți) și/sau un feedback negativ ce rezultă din limitarea resurselor. Modelul hiperbolic presupune un feedback pozitiv de ordinul al doilea. Modelul hiperbolic al creșterii populației mondiale s-a demonstrat (vezi mai jos), ca derivă dintr-un feedback pozitiv de ordinul al doilea, între mărimea populației și rata de creștere tehnologică. Caracterul hiperbolic
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
că modificările în diversitate sunt ghidate de un feedback pozitiv de ordinul I (mai mulți strămoși, mai mulți descendenți) și/sau un feedback negativ ce rezultă din limitarea resurselor. Modelul hiperbolic presupune un feedback pozitiv de ordinul al doilea. Modelul hiperbolic al creșterii populației mondiale s-a demonstrat (vezi mai jos), ca derivă dintr-un feedback pozitiv de ordinul al doilea, între mărimea populației și rata de creștere tehnologică. Caracterul hiperbolic al creșterii biodiversității poate fi reprezentat în mod asemănător de
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
hiperbolic presupune un feedback pozitiv de ordinul al doilea. Modelul hiperbolic al creșterii populației mondiale s-a demonstrat (vezi mai jos), ca derivă dintr-un feedback pozitiv de ordinul al doilea, între mărimea populației și rata de creștere tehnologică. Caracterul hiperbolic al creșterii biodiversității poate fi reprezentat în mod asemănător de un feedback pozitiv între diversitatea și complexitatea structurii comunității. S-a sugerat că similitudinea dintre curbele biodiversității și cele ale populației umane provine probabil din faptul că ambele derivă din
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
biodiversității poate fi reprezentat în mod asemănător de un feedback pozitiv între diversitatea și complexitatea structurii comunității. S-a sugerat că similitudinea dintre curbele biodiversității și cele ale populației umane provine probabil din faptul că ambele derivă din interferență tendinței hiperbolice (produs de feedback-ul pozitiv) cu dinamică ciclica și stocastica. Winner (1996) a descris copiii talentați ca fiind conduși de bucle de feedback pozitiv care implică stabilirea propriului curs de învățare, ceea ce alimentează înapoi satisfacția, ceea ce stabilește obiectivele lor de
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
altădată. Ar fi vrut ca trenul să zăbovească prin stații și să ajungă în orașul ei natal cât se poate de târziu. Pe de altă parte, se gândea că era posibil ca temerile sale să fi dobândit în timp dimensiuni hiperbolice. Se putea tot așa de bine să găsească în înțelepciunea părinților, chiar dacă vestea i-ar fi șocat, sfatul, înțelegerea și ocrotirea de care avea o imperioasă nevoie, pentru a-și liniști angoasele care o bântuiau. Așa ajunse Simona, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
exact așa cum eram eu. Între timp, din ce în ce mai mult, eram nevoit să duc ca pe o povară ceea ce până atunci mersese de la sine. De pildă, acest loc, hotelul Merritt, bej-auriu, îmi stătea acum pe suflet - serviciul, muzica de la cină, dansurile; florile hiperbolice care brusc arătau asemeni unor bucăți pictate de fier; acest aer simandicos îmi stătea în gât; și pe deasupra, doamna Renling și greutatea ei de metal forjat. Și nu mai puteam să mă descurc cu ea, acum că se purta capricios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
analogiei universale. O asemenea posibilitate pare totuși Îndoielnică. Căci nu poate fi trecut cu vederea faptul că Descartes Însuși susține că o știință generală ne-ar putea descrie natura În cel mai Înalt grad de perfecțiune, Însă după ce o Îndoială hiperbolică s-a abătut asupra tuturor cunoștințelor ce provin din datele nemijlocite ale experienței, urcând spre cunoștințe tot mai generale, fără a ști Încă dacă există ceva perfect și univoc În cunoașterea noastră, și nu pornind de la o presupusă perfecțiune, care
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
confesională, căreia căuta să nu-i rănească orgoliile, În sentențele exprimate aici vom recunoaște dorință acută a lui Descartes de a avea un sol sigur și stabil sub picioare, de pe care să-și permită să arunce asupra lumii plasa Îndoielii hiperbolice. Pentru că nu te poți Îndoi de absolut toate, fără a avea totuși un reper sigur. Iar de aici Încolo, dacă pentru aflarea certitudinii absolute cercetarea ne pune În fața unor situații stranii, le vom accepta așa cum ne apar, numai să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
după cum vom vedea, pentru Descartes există o singură cunoștință sigură, neechivocă. Această cunoștință sigură va fi Dumnezeu. Rolul de principiu metafizic al Îndoielii devine vădit Însă atunci când, propunându-ne a ne Îndoi de toate cele ce le cunoaștem, Îndoiala devine hiperbolică, Îndoindu-ne chiar și de adevărul ideii de Dumnezeu, idee pe care o găsim la cel mai profund nivel al spiritului nostru. „Ne vom Îndoi, de asemenea, de toate celelalte lucruri care ne-au părut altă dată sigure, chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
face-o, ar pierde orice posibilitate de Întoarcere din ceea ce ar fi o suspendare a ființei. Fie și numai faptul că Își schițase o „morală provizorie” Înainte de a Începe să se Îndoiască de toate lucrurile, Înainte de a ajunge la Îndoiala hiperbolică, demonstrează că nu existența ca atare este suspectată de falsitate, ci reprezentarea În al cărei conținut se regăsește această existență. Rolul de principiu metafizic al Îndoielii este revelat și de faptul că ea permite să se evidențieze o dublă distincție
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ospiciu, operație de două ori mai ușoară, ci l-a aflat respirând același ozon cu noi, care desconsideră aceste rare, dar învecinate, exemplare de inegalitate între spiritul avid și cosmosul imperfect, nedezlegat, înveninat."9 (s. a.) Pe un ton apodictic și hiperbolic, anonimul (astăzi) V. Cristian considera că ultima apariție romanescă interbelică a lui Camil Petrescu reușește să aducă un suflu nou în epica interbelică, tocmai prin captarea unor sensuri nebănuite ale eului inconștient, componentă fundamentală a psihicului uman. Scriitorul român este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de cealaltă parte, „povestea” care ilustrează, plastic, narativ, în versuri, „vorba”; sunt narațiuni pe tipare de fabulă, de basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic (Povestea poamelor), care se umplu de mișcare și relief comic, de efecte hiperbolice (leneșii, gata să ardă în foc, mirați de osteneala de a-i preveni de pericol), vorbire aparent absurdă etc. Sinteză, ca artă literară, de ludică paradă de „proverburi” și vitalitate comică a povestirilor-ilustrări, de un aer naiv pe care li
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Chira Chiralina) și până la trăirile contradictorii, tensionate între „furia simțurilor” și tot atât de pasionala condamnare a „plăcerilor deșarte” (Cosma, Moș Anghel). De notat, în fine, și alte prezențe semnificative, în paleta diversificată a b. literar interbelic: Stănică Rațiu, cu versatilitatea lui hiperbolică, în Enigma Otiliei, romanul lui G. Călinescu, umanitatea amestecată, de port dunărean (Jean Bart, Europolis), reabilitarea lui „Mitică”, în replica dată, polemic, lui Caragiale de către Camil Petrescu (comedia Mitică Popescu), apropierile de o viziune a absurdului, în cheia unei poetici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
pe care Îl descrie. Acest fenomen există. El poate fi cercetat, are o anumită consistență istorică, sociologică. Problema e prin ce fel de termeni Îl definim. Există riscul ca rezistență să fie un termen eroizant, care să dea o valoare hiperbolică unui fenomen, real Într-adevăr, dar care nu are poate această dimensiune. Eu aș pune următoarea Întrebare metaforică: O plantă care crește pe sub asfalt, până când asfaltul Începe să se crape și planta iese la suprafață, e o plantă care rezistă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un final conclusiv, târgoveața tratează retorica așa cum își abordase și partenerii, cu o vădită plăcere concupiscentă, resimțind mereu nevoia de schimbare, nereușind să ofere un final închis Prologului ei.351 Întâlnim în discursul nevestei din Bath numeroase elemente fatice și hiperbolice, numeroase repetiții ale unor cuvinte care au rolul de a intensifica o idee, dar și o multitudine de întrebări retorice. Repetițiile, eufemismele, hiperbolele, propozițiile nefinalizate, uneori ilogice, vocabularul limitat, tematica bazată pe problemele domestice vorbesc mult despre cultura personajului. Tot
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar înaintea alegerilor din 1946. Romanul Penumbre (1969), ilustrând crâmpeie din lupta pentru eliberarea ultimelor brazde de pământ românesc, prezintă hiperbolic războiul, văzut ca o grozăvie insuportabilă de către tinerii dintr-o școală de ofițeri din Transilvania. În literatura lui conformistă, fie că este vorba de război, de amintiri din copilărie, de anii de ilegalitate și de așa-zisă afirmare a Partidului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
la nivelul strămoșilor săi. Astenic și firav, cu o structură psihologică labila, era adesea coleric. A crescut plin de complexe, marcat de umbra unui tată asasinat înainte de a-l cunoaște cum trebuie, despre care auzea povești ce ii confereau atribute hiperbolice. Astfel, micuțul Ludovic a întrebat într-o zi cu vădita disperare în ton",măcar miros la fel de îngrozitor că tata?",<footnote Richard Wilkinson, Louis XIV, Longman, Londra, 2001, p. 11: “do i stink like my father?” footnote> (trad. n.) în încercarea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de refuz al ideii de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația rezidă fie în fictivizarea obiectului, prin imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe front, fie în recursul la enunțarea pseudoperformativă, convertind în ficțiune însuși limbajul. În acest din urmă caz, sentimentul ororii este accentuat prin transferarea culpei asupra unui tu imaginar, ipotetic și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
maxima lui Toma d'Aquino "Ferește-te de omul unei singure cărți", polemistul execută o dublă mișcare: argumentativă, manipulând strategic semnificația citatului prin transplantarea și conotarea sa în textul propriu, dar și afectivă, deturnându-i emoțional sensul primar prin expansiune hiperbolică: "Căci omul care știe o carte, nu o poate ști decât pe aceea. Când și-a găsit cartea ce i se nimerește, o devoră. O mistuie și o mănâncă din nou. O ia de o mie de ori la răscitire
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care indignarea ține locul demnității"190, justificând atacul prin violența limbajului. În cel de-al doilea exemplu la care ne-am oprit 191, acuza tranșantă funcționează ca un jalon referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]