180 matches
-
zeița este prezentată (ca și Abaris) venind în zbor din Hiperboreea, într-un car tras de balauri (Biblioteca istorică, IV, 51). După ce traversează împreună cu argonauții Pontul Euxin, Medeea intră în Tesalia ca preoteasă a zeiței Artemis, „ce venea din ținuturile hiperboreenilor”. „Medeea le vesti [oamenilor] că Artemis, călăto- rind prin văzduh pe un car tras de balauri, străbătuse o mare parte a pământului [...] pentru a-și face așezare statornică unde să-și întemeieze cultul și unde să i se dea veșnice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
slăviri.” Pentru a demonstra populației misiunea și puterile cu care era învestită de zeiță, însăși Medeea, „slujindu-se de unele leacuri doftoricești, făcu să se ivească chipurile unor balauri pe care pretindea că-i adusese zeița, prin văzduh, din țara hiperboreenilor”. De asemenea, și Ovidiu (Metamorfoze, VII) povestește despre puterile vrăjitoarei Medeea asupra stihiilor atmosferice și despre zborurile în văzduh pe care aceasta le întreprindea într-un car tras de balauri. În acest caz însă, preoteasa invoca, pe lună plină, prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chinezi (dintr-o traducere anonimă, apărută în 1924), susținând și prin titlul cărții că textele sale sunt replici. Scripturile (1983), ca și Cenușile, ar fi interpretarea unor vestigii arheologice (monede geto-dacice). Notele explicative completează, printr-un discurs amplu, evocarea „Daciei hiperboreene”. Joaca jocului (1984) și Și mai joaca jocului (1985) transcriu obiceiuri, ritualuri străvechi asociate ludicului folcloric. Condica în versuri (1987) evocă personalități istorice și locuri ce păstrează obiceiuri vechi. Versurile lui G. încearcă să reactiveze o mentalitate tradițională marcată de
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994; Jurnal alchimic, pref. Florin Mihăescu, Iași, 1994; Scrisori crepusculare, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 1995; O icoană creștină pe Columna Traiană, îngr. Roxana Cristian, Florin Mihăescu și Dan Stanca, București, 1996; Dacia hiperboreană. Însemnări inițiatice, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 1996; Meditații, simboluri, rituri, București, 1997; Exerciții de meditație, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 2000. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, „Al patrulea hagialâc”, CL, 1982, 4; Simion, Scriitori, III
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
în orice anotimp, în toate mările și mareele. Ce s-ar întîmpla cu o balenă de Groenlanda, să zicem, în acele mări glaciare din miazănoapte, dacă n-ar fi prevăzută cu acest palton călduros? E drept că în aceleași ape hiperboreene se pot găsi și pești excesiv de slăbuți, dar nu uitați că aceștia sînt niște pești cu sînge rece, lipsiți de plămîni, cu pîntecele ca un frigider - niște creaturi ce se încălzesc sub un aisberg, așa cum un drumeț se încălzește, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alt eseu, Marsyas - un epilog, poate chiar partea de concluzii a breviarului său de istorie literară, autorul aduce în discuție însuși sensul tipologic, esențial pesimist, al spiritualității românești. În figura tragică a sclavului dac ce asistă neputincios la sacrificarea satirului hiperborean prosternat la picioarele lui Apollo și pedepsit cu jupuirea de viu pentru cutezanța de a-l fi concurat pe zeu în muzică e descifrat destinul tragic al sufletului românesc, silit să-și abandoneze sau anuleze mereu, prin injustiția istoriei, valorile
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
șasea 159 Coerență și clientelism, 161 • Loialitate și răsplată, 163 • Mica, dar reala upper-class, 164 • Cultul personalității Între futilitate și ridicol, 165 • Oameni de la Cotroceni iau cu asalt guvernul, 167-168 • De ce are nevoie România de serviciile secrete?, 168 • Moștenitorul Imperiului Hiperborean, 169 • Ignorantia non est argumentum, 169 • „Aici se află piedestale mai Înalte decât statuile de pe ele!”, 171 • Aristocrație și orgoliu, 173 • „Marele maestru al combinațiilor”, 174-175 • Ce va reține istoria?, 175-176 • Sărăcia ca stare de fapt, 177 • Miza pe noroc
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Societate Deschisă! Ziua a saseatc "Ziua a sasea" Coerență și clientelism • Loialitate și răsplată • Mica, dar reala upper-class • Cultul personalității Între futilitate și ridicol • Oameni de la Cotroceni iau cu asalt guvernul • De ce are nevoie România de serviciile secrete? • Moștenitorul Imperiului Hiperborean • Ignorantia non est argumentum • „Aici se află piedestale mai Înalte decât statuile de pe ele!” • Aristocrație și orgoliu • „Marele maestru al combinațiilor” • Ce va reține istoria? • Sărăcia ca stare de fapt • Miza pe noroc și disperarea socială • Șamanisme și totemuri • Maladiile
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
avantaje poți avea fiind În NATO?tc "CoerenȚĂ și clientelism • Loialitate și răsplată • Mica, dar reala upper‑class • Cultul personalitĂȚii Între futilitate și ridicol • Oameni de la Cotroceni iau cu asalt guvernul • De ce are nevoie România de serviciile secrete ? • Moștenitorul Imperiului Hiperborean • Ignorantia non est argumentum • „Aici se află piedestale mai Înalte decât statuile de pe ele !” • Aristocrație și orgoliu • „Marele maestru al combinațiilor” • Ce va reține istoria ? • SĂrăcia ca stare de fapt • Miza pe noroc și disperarea socială • Șamanisme și totemuri • Maladiile
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cu el de aproape) le Împărtășește cu Petre Roman. Atât cât l-am cunoscut eu, Roman este și În particular aceeași figură self-important. Mircea Mihăieș: Din motive probabil strategice, Adrian Năstase a adoptat Însă această imagine, de moștenitor al Imperiului Hiperborean, care eu cred că nu i se potrivește sută la sută. Vladimir Tismăneanu: Știi cine o mai avea pe vremuri? Ion Traian Ștefănescu, pe când era ministru al Tineretului și prim-secretar al UTC-ului. Nu știu cât și-l mai amintește Adrian
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
glaciațiune la alta și poate mai făceau și acum, ajunși mesageri ai Stăpânilor - poate pe traiectul dintre Samoa și Novaia Zemlia, vârful atingea, În poziția lui de echilibru, Agarttha, Centrul Lumii. Și intuiam că un plan unic unea Avalonul, ținutul hiperborean, cu deșertul austral ce adăpostește enigma de la Ayers Rock. În momentul acela, la ora patru În după-amiaza zilei de 23 iunie, Pendulul Își domolea iuțeala de la o extremitate a planului de oscilație, ca să revină indolent către centru, să capete apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi avut o idee conducătoare, e firesc. Însă o aveam, și era convingerea, fondată pe nenumărate evidențe, că spiritul templier era de inspirație celtică, druidică, era spiritul arianismului nordic pe care tradiția Îl identifica cu insula Avalon, sediul adevăratei civilizații hiperboreene. Știți, desigur, că diferiți autori au identificat Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc din istorie este Toson d’or. Fapt prin care devine clar ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au identificat Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc din istorie este Toson d’or. Fapt prin care devine clar ce anume ascunde expresia «Castel». E castelul hiperborean unde templierii păstrau Graalul, probabil acel Monsalvat din legendă”. Făcu o pauză. Voia să-i sorbim cuvintele din gură. I le sorbeam. „Ajungem la cea de-a doua poruncă: păstrătorii sigiliului vor trebui să se ducă acolo unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unui arhitect evreu din secolul al XVIII-lea, Samuel Schwartz. A doua Întâlnire la Ierusalim... Și prima la Castel. Nu glăsuia așa mesajul din Provins? Dumnezeule, Castelul din Ordonanța găsită de Ingolf nu era necunoscutul Monsalvat din romanele cavalerești, Avalonul Hiperborean. Dacă ar fi trebuit să fixeze un prim loc de adunare, ce anume ar fi putut alege templierii din Provins, mai dedați să comande căpitănii de oști decât să citească romane ale Mesei Rotunde? Păi, Tomarul, castelul Cavalerilor lui Crist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
20 Totuși, anumite bariere naturale aveau să stopeze acest avans (de exemplu Sahara în Africa și Himalaya în Asia). 21 De pildă, de la greci, strămoșii noștri au preluat moneda și roata olarului. 22 Grecii își închipuiau că trăiesc populații mitologice (hiperboreeni). 23 De exemplu, o secetă puternică și prelungită avea să determine migrația hunilor. 24 Deși unele tentative de vasalizare a țărilor române extra carpatice i-au redus, uneori, acest caracter. 25 Pirineii au avut o istorie mai îndelungată și o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cunoașterii. Sursele crizelor Criza este un cuvânt intens folosit în mijloacele de comunicare de astăzi, producând în sufletele și în mediile oamenilor suferințe. R. Guénon considera că, prin critica adresată civilizației anterioare bazată pe "mistere" precum orfismul, cultul lui Apollo hiperboreanul, al lui Dyonisos, antichitatea "clasică" debutantă în secolul al VI-lea î.H. anunța atât noul spirit modern, cât și criza spre care se îndrepta inevitabil. Socrate și Platon o presimțiseră, dar în timpurile acelea, și chiar mai târziu, nu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cât dormiți, plângeți-ne! Voi, dragi provensali, încă și mai fericiți, de vreme ce nu cunoașteți iarna, plângeți-ne! Când cineva a trăit pe meleagurile voastre parfumate, sub splendidul vostru soare, cum se poate hotărî să vină să lupte împotriva unui climat hiperborean și să se bălăcească în aceste orașe noroioase? Fiți vigilenți, călători temerari! Și voi, prieteni atât de dragi din cenaclul de pe rue de Seine, care ne felicitați pentru soarta noastră și doreați să o împărtășiți, aflați în fine adevărul despre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ai Tempei. Geniu și dascăl îi place pe terra, îi iubește pe mireni, învățându-i muzica, arta, poezia. Dar printre oameni nu stă decât temporar. Se înapoiază în țara sa de baștină, Hiperboreea. Țara misteriosului popor, al sufletelor luminoase translucide. Hiperboreenii adevărați preoți cu veșnică auroră pură și fericire desăvârșită. Acolo se nasc sufletele luminoase ce alungă entitățile sordide, aducând efluvii de lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
neguri septentrionale sau de urme ale unor decadentisme de bulevard parizian, într-o castiliană curată, și așa se face că gândea, temeinic și profund, pentru că o făcea cu sufletul poporului care-l hrănea și căruia îi datora propriul spirit. Cețurile hiperboreene i se păreau potrivite printre băutorii de bere tare, nu însă în această Spanie atotstrăvezie, cu cer strălucitor și vin de Valedepeñas sănătos și bine limpezit. Filozofia sa era cea a neîmplinitului Becerro de Bengoa, care, după ce-l caracteriza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
descifrării misteriosului refren, în alcătuiri mai mult sau mai puțin sintetice, ale străvechilor colinde, existente vii și astăzi. Pentru prima oară am demonstrat, prin evidențierea transformărilor lingvistice faptul că valahii sunt descendenții direcți ai pelasgilor. Cunoscuți și sub denumirea de hiperboreeni, de antici, se bucurau de mare prestigiu. Despre ei au vorbit mai toate marile personalități ale timpului, de la Homer la Herodot, la Socrate, la Platon la Ovidiu, ori Virgilius și la mulți alții. Între cei care se trag din pelasgi
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
despre care vorbește Herodot ori Mircea Eliade sau Dumitru Balașa și nu numai. Milenii s-au scurs până la elucidarea etimologiei cuvâtului valah, deși termenul este cunoscut încă de la Homer care în Iliada îi numește olosoi. Grecii înșiși îi considerau pe hiperboreeni, pe pelasgii din N. Dunării dioi, adică divini, asemenea zeilor’’. De la eponimul pelasgus la cel de valah s-a ajuns în timp îndelungat. În toate transformările evidente este vorba de alunecări fonetice în funcție de aparatul fonator, de urechea vorbitorului
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
canonică supremă. Surprinzător (sau nu), hermeneutul respinge ideea unui Isarlîk imaginar și susține ideea potrivit căreia cetatea este depozitara unor straturi de civilizație succesive și, implicit, a unor niveluri de inițiere și cunoaștere distincte. El leagă sudul mediteranean de nordul hiperborean, trimițând la Riga Crypto și lapona Enigel. Din această perspectivă, Nastratin nu e imaginea solară a superiorității în opoziție cu mediocritatea celorlalți, ci o imagine "a singurătății exasperante, a unui individualism sumbru", așa cum sugerează Barbu însuși. De la "cirezile agreste" la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
morților și zeii ce stăpânesc Acheronul. Și totuși tradițiile spun că acela poate fi locul în care locuim după moartea trupului. Jos sau sus, ea este o regiune imprecisă în univers. Dacă câmpiile elizee, insulele fericiților erau îndepărtate în nordul hiperborean sau în vestul extrem urmând drumul soarelui în călătoria lui nocturnă, nu Hadesul e acea lume ci zonele intermediare unde sufletele își așteaptă reîncarnarea. Poetul se asemuiește cu arborii, cu copacul central al universului care tinde spre înalt, știind că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de aur, o liră și un car tras de lebede. I-a poruncit apoi să se ducă la Delphi, dar lebedele l-au dus mai întâi pe Apollo în ținutul lor de pe țărmurile oceanului, dincolo de ținuturile Vântului din Nord, la Hiperboreeni, care trăiau sub un cer mereu curat și i-au închinat lui Apollo un cult în care îl sărbătoreau fără încetare. Zeul a stat acolo un an primind omagiile Hiperboreenilor, apoi a revenit în Grecia și a ajuns la Delphi
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
lor de pe țărmurile oceanului, dincolo de ținuturile Vântului din Nord, la Hiperboreeni, care trăiau sub un cer mereu curat și i-au închinat lui Apollo un cult în care îl sărbătoreau fără încetare. Zeul a stat acolo un an primind omagiile Hiperboreenilor, apoi a revenit în Grecia și a ajuns la Delphi, în miezul zilei printre serbări și cântece. Natura însăși era în sărbătoare pentru el: greierii și privighetorile cântau în cinstea lui, izvoarele erau mai limpezi. În fiecare an la Delphi
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]