262 matches
-
unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la priză! îl ponegrește și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea dreptate momentan, Micuțului. Mai întâi, Matahala paralizează ca hipnotizată, petrecând cu privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui Parker, care se lipi de perete. Tambuchiul inferior al sasului luneca într-o parte. Creatura se ivi dintre dârele de umbră și se apropie. În sas clipeau mai multe semnalizatoare dintre care unul verde smarald, deosebit de luminos. Bestia părea hipnotizată de lumina aceea, se apropie până-n prag. Hai, spurcăciune! gândi inginerul, în culmea nervozității. Privește mai de aproape luminița aia verde! Da, așa... Vrei să fie numai a ta? Da, bine-nțeles! Așa că mai fă un pas și ia-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un amănunt al înfățișării celui de pe ladă. Pe unul l-am surprins făcîndu-și cruce cu discreție. Altul își rodea furios pielițele de pe lângă unghii. Altul striga ceva patronului. Dar zgomotul încetă ca retezat, când patronul deschise lădița. Toți își lungiră gâturile, hipnotizați, spre micul obiect negru care scânteia ca bătut în diamante. Era un revolver cu șase gloanțe, bine uns. Patronul îl prezentă asistenței cu gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care își arată palmele goale cu care urmează să săvârșească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
clădirii. "Vino-ncoa, bă Mirciosule", îmi strigară. "Vino să-l vezi pe Mendebil doi! Ăsta-i mai diliu decât Mendebilul!" Până și Mimi și Vova, care erau mai mari și nu se cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la flăcările vesele. Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o ciudată repeziciune din capetele miniaturale. Dispăreau prin întunericul des din colțuri. Focul ne încălzea și ne îmbăta, stăteam și-l priveam ca hipnotizate. Ne ardea pleoapele și obrajii. Ne amețea cu mirosul de lemn și de fum. Lumea noastră era acum mică și tainică: o sferă de lumină agitată și de căldură. Aruncam pe foc tot ce găseam împrejur, doar pentru plăcerea de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ci o superstiție, o teamă de karma, de zei, de strămoși. În noaptea aceea mă gândeam unde se găsește adevărata sinceritate a simțurilor, adevărata inocență a cărnii, la ei sau la noi, civilizații? Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizată, ca un automat, de când m-a sărutat întîia oară? Și spontaneitatea, vastitatea dragostei ei față de mine nu sunt oare simple consecințe ale celei dintâi căderi, acte determinate de conștiința ei. barbară, superstițioasă? Ajunsesem să evit pe cât puteam îmbrățișările prelungi în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămâi meduzat?! Ce m-a șocat a fost anestezia, încetineala, calmul țicnit cu care am acționat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub ceafă, eu i-am lipit omului batista de gaura din creștet și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
intense -, eu fiind, în acel moment, lipit dialogal de Toader Paleologu, potențial candidat la Primăria Bucurescilor. Nu vă imaginați ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocându-i delicioasa scenă din Operațiunea Monstrul cu adormirea bossului jupiterian pe fundalul hipnotizat auditiv de povestea „bicicletei galbene a doamnei Izbășescu“. Din oftarea lui exasperată mi-am înțeles gafa: când ai jucat așa de trăznitor cu Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri cu Caragiu, ori ca Guliță cu Draga
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tăcere grea... În ziua sorocită divanului ținut de măritul domn, m-am trezit mai devreme ca niciodată... „Te-ai trezit, conașule? Hai să intrăm în sala tronului înaintea lui vodă. Așază-te la măsuță și pregătește-te de scris.” Ca hipnotizat, m-am lăsat în voia soartei și sunt din nou în așteptarea înfrigurată a sosirii domnului... Preamăritul Ștefan vodă! a răsunat vocea ușierului. Iată-l! Părul i s-a înspicat...Căutătura, însă - vie și neastâmpărată - a rămas aceeași. Felul cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în privința modului în care arăta. Căutase o distincție firească, bine definită. Bărbatul însă, era de-a dreptul frumos. O cuprinse teama. O voce ca aceasta, o personalitate ca asta... Și-l închipui convingând imperiul linnean să-i împlinească voia. Mulțimile hipnotizate. Cei mai importanți bărbați vrăjiți. Rupse vraja cu un efort de voință. Spuse: - Sunteți Czinczar? - Sunt Czinczar. Identificarea aceea limpede i-a oferit Lydiei un alt răgaz, deși mai scurt. Dar de data asta și-a revenit mai repede. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ale unui posibil trecut păsăresc. Un lucru era clar: pasărea asta nu putea să zboare prin propriile-i forțe. Korita îl întrebă pe Grosvenor, cu deznădejde în glas: - Cum o s-o faci să înțeleagă că ești dispus să te lași hipnotizat, în schimbul unor informații? Fără să spună un cuvânt, Grosvenor se ridică și încercă să deseneze pe o tablă neagră imaginea. Repetă de zeci de ori desenul, până când, după vreo cincizeci de minute, imaginea se șterse de pe perete și în locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apasa pe un buton care trimise curentul electric prin întrerupătorul instalat în ajun. De-a lungul și de-a latul navei, luminile începură să pâlpâie: era o versiune nexialistă a procedeelor hipnotice folosite de Rimi. Toți membrii expediției se pomeniră hipnotizați, fără să-și dea măcar seama. Grosvenor își puse în funcțiune "mașina de emoții", stârnind mai ales gânduri de curaj și de sacrificiu, de slujire a semenilor în fața pericolului. Izbuti chiar să creeze cadrul emoțional prielnic ideii că timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înghite peștele. Omar o privea nemișcat și un nod fierbinte de silă, dar și de surpriză îi urcase în gât. În aceeași clipă, Veterinara chiar îl luă pe nepregătite: — Ce te uiți așa?! Ia, deschide gura! Se executase mecanic, parcă hipnotizat, și primise îmbucătura, iar odată cu ea, gustul degetelor: de nucșoară, de femeie flămândă, de piele de drac. — Ei, n-a fost gustos? Cel puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca hipnotizată, îi dădu un ocol, apoi se uită spre Omar cu pupilele ei ca arsenicul. Miorlăi și se întoarse încet, pășind înapoi, cum venise. Ca ziarist, semna Sebas Leclerc, dar îl chema Nasim Sehat și cu acest nume plecase din Yazd
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apocrif care se inspiră din lecția borgesiană a lecturii infidele a tradiției. Cum ar arăta o nouă aventură a lui Tintin ? Și care ar fi sunetul pe care literatura l-ar putea da seriei de vise în care se afundă, hipnotizat, Corto Maltese ? Tentativă pe jumătate literară, pe jumătate îndrăgostită, paginile ce închid acest proiect sunt parte a marelui vis pe care îl visăm, în clipele în care închidem banda desenată, iar privirea ni se înalță, melancolică, spre cer. Autorul Poarta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
starurile ce luminează magnetic ecranul, coproducțiile germano-iugoslave recreează, în deco ruri modeste și cu o figurație adesea grotescă, mitul originar al Vestului. Acesta este un western a cărui ambiție urmărește să inverseze polaritățile rasiale și să exporte, către o audiență hipnotizată, strălucirea unui univers ce propune o mitologie și o etică, în egală măsură. Și dacă Brice și Barker sunt echivalenții low-cost ai starurilor de la Hollywood, westernurile spaghetti, având în Sergio Leone și Sergio Corbucci figurile lor iconice, desăvârșesc acest proces
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto de o parte și de alta a liniei Styxului, un glas în care poți recunoaște mlădierea de ingres a mamei sale, țiganca din Gibraltar, ca și atingerea marinarului din Cornwall. Ce zbor lung voi avea, murmură Corto, admirându-și hipnotizat noul său trup, ce seamănă cu al zeilor pe care vrăji toarele din Bahia îi adoră, în extazul lor. Ce zbor lung voi avea, și Corto zâmbește, abandonându-se acestei noi stări a existenței sale, iar sunetele care se coboară
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
părea chiar că-i pasă. Kitty plecă singură din sală și traversă parcarea părăsită până la rulotă. Luna plină, translucidă, strălucea mai puternic decât de obicei, părea un soare mai șters care lumina noaptea, iar Kitty se uita la ea ca hipnotizată. Era atât de liniște, Încât Își auzea pantofii țăcănind pe asfalt, ca o tobă care Însoțește derularea unui film mut. Se vedea și pe ea În film: un film de Fellini, dar fără coloană sonoră. Își scoase pantofii și merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui uriaș și făcură dragoste Într-o liniște deplină, ca doi dușmani. Era beznă, un singur spot roșu, minuscul, licărea În tavan. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva era filmată. Se uită În sus la spotul mic, roșu, ca hipnotizată, În timp ce el aluneca În ea, până terminară - mai Întâi ea, apoi el. — Știi, șopti, uitându-se Încă În sus, la lumina roșie, paralizantă; era primul cuvânt pe care Îl scotea, după două ore de tăcere. Îmi place să trăiesc ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
căutam atunci ajutor. Și trebuie să spun că n-am Întâlnit Încurajări, ci numai neîncredere, sfidare și amenințări...“ Poate mai voia să spună ceva, dar, uitându-se țintă la Agliè, fixa și Pendulul, care acționa asupra lui ca o vrajă. Hipnotizat, căzu În genunchi și spuse doar atât: „Iertare, fiindcă nu știu.“ „Ești iertat, pentru că știi că nu știi“, zise Agliè. „Du-te. Deci, fraților, prizonierul știe prea multe lucruri pe care nici unul dintre noi nu le știa. Știe până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om este longobardă, și el îi moștenește firea violentă. Dacă mă întorc și-i spun... Hipnotizat parcă de mișcarea mâinii mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie să-i dai obolul. - De ce, reverendissime? După un moment de ezitare, înfricoșat de ceea ce tocmai era gata să dezvăluie, mi-a spus: - Fiindcă pușcăriașii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face față În mod onorabil acelui prânz. Apoi, când Își dădu seama că era deja unu fără douăzeci, cunoscând nerăbdarea Majei și susceptibilitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de a-și reface viața. De a renaște, cu alte cuvinte. Voia divorțul pentru a se căsători cu ea. Pe misterioasa logodnică a tatălui, Aris o Întâlnise doar după un an, la clinică. Petrecuse mai bine de jumătate de oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce-i aceea o femeie. Chiar dacă nu sunt decât cea care sunt, iar lui nici de asta nu-i pasă. E posibil? E un vis? Cu ce preț va trebui să-l plătesc? — E vorba despre Valentina, explică Sasha, privind hipnotizat gura lucioasă de culoarea cireșei voluptuos Întredeschisă. — Ce a făcut? oftă Emma dezamăgită. Ei, poftim. De fapt, la ce se aștepta? Profesorul nu simțea nici cea mai mică atracție față de ea. Nici nu arătase vreodată că observase aparițiile ei asidue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când nu reușește să adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată, ascultând transmisiunile religioase strecurate În orarele clandestine ale spoturilor pentru chat-line-uri porno. Agentul simplu nu găsește Întrerupătorul. Nu a mai intrat niciodată În casa altcuiva. Dar casele altora seamănă cu a noastră. În sufragerie plutește un miros Înțepător de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]