177 matches
-
stocate, ceea ce face imposibil să fie preluate mai tarziu. Fiziologie Zone ale creierului implicate în neuroanatomia de memorie, cum ar fi hipocampul, amigdala, corpul striat sau organismele mami-lare sunt considerate a fi implicate în anumite tipuri de memorie. De exemplu, hipocampul este considerat a fi implicat în procesul de învățare spațială și de învățare declarativa, în timp ce amigdala este considerat a fi implicat în memorie emoțională. Deteriorarea anumitor zone la pacienți și animale deficitele anterioare reprezintă sursă primară de informații. Cu toate
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
de stimulare a hormonilor care afectează amigdala. Stresul excesiv sau prelungit (cu cortizol prelungit) poate afecta capacitatea de stocare a memoriei. Pacienții cu leziuni amygdalare e probabil să-și amintească cuvintele încărcate emoțional în egală măsură că și cele nonemotionale. Hipocampul este important pentru memoria explicită și este ,de asemenea, important pentru consolidarea memoriei. Hipocampul primește informații de la diferite părți ale cortexului și trimite producția să la diferite părți ale creierului, de asemenea. Intrarea provine din zonele senzoriale secundare și terțiare
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
poate afecta capacitatea de stocare a memoriei. Pacienții cu leziuni amygdalare e probabil să-și amintească cuvintele încărcate emoțional în egală măsură că și cele nonemotionale. Hipocampul este important pentru memoria explicită și este ,de asemenea, important pentru consolidarea memoriei. Hipocampul primește informații de la diferite părți ale cortexului și trimite producția să la diferite părți ale creierului, de asemenea. Intrarea provine din zonele senzoriale secundare și terțiare care au deja informațiile procesate foarte mult. Daunele Hipocampului pot provoca, de asemenea, pierderi
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
asemenea, important pentru consolidarea memoriei. Hipocampul primește informații de la diferite părți ale cortexului și trimite producția să la diferite părți ale creierului, de asemenea. Intrarea provine din zonele senzoriale secundare și terțiare care au deja informațiile procesate foarte mult. Daunele Hipocampului pot provoca, de asemenea, pierderi de memorie și probleme cu memoria de stocare. Neurologii cognitivi consideră memorie că reținerea, reactivarea, precum și reconstrucția reprezentarea unei experiențe- reprezentare independența internă. Termenul de reprezentare internă implică faptul că o astfel de definiție a
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
etapă 1 și apoi pasul 2). Sugarii mai tineri (6 luni) își pot aminti doar un pas dintr-o secvență în două etape. Cercetătorii au sugerat că aceste diferențe bazate pe vârstă sunt probabil datorate faptului că girusul dentat din hipocamp și componentele frontale din rețelele neuronale nu sunt pe deplin dezvoltate la vârsta de 6 luni. Una dintre preocupările principale ale adulților în vârstă este pierderia de memorie, mai ales că este unul dintre semnalele distinctive simptomelor bolii Alzheimer. Cu
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
exemplu. Exercițiul fizic, în special exerciții de aerobic continue cum ar fi alergare, ciclismul și înotul, au multe beneficii și efecte cognitive asupra creierului. Influențele asupra creierului includ creșteri ale nivelurilor neurotransmițătorilor, îmbunătățirea oxigenării, livrarea nutrienților și creșterea neogenezei în hipocamp. Efectele exercitilor au implicații importante asupra memoriei prin îmbunătățirea performanței academice a copiilor, menținerea capacități mentale la vârstă înaintată și prevenirea și potențială vindecare de boli neurologice. Memoria reflectă trecutul că trecut, astfel încât în momentul în care subiectul reactualizează o
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
cameră incubatoare, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. După eclozare, larvele rămân un timp în punga incubatoare. Familia singnatide este împărțită în 2 subfamilii: "Syngnathinae" (ace de mare sau singnații) și "Hippocampinae" (căluți de mare sau hipocampii). Cele mai multe specii sunt marine, răspândite de-a lungul țărmurilor mărilor calde și temperate, dar există câteva specii de apă dulce. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii. Acest ordin cuprinde pești de talie mică, lungimea lor variază de la 1
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
asemenea participă în mecanismele inhibitoare medulare. În ultimele două decenii, teoria acțiunii excitatoare a GABA în faza timpurie de dezvoltare a fost de necontestat, fiind bazată pe experimente în vitro, pe felii de creier. Observațiile principale au fost că în Hipocampul și Neocortexul din creierul mamiferelor, în primul rând GABA are efecte excitatorii, și de fapt este neurotransmițătorul excitator cel mai important în multe regiuni ale creierului, înainte de dezvoltare maturare a glutamatului ergic din sinapse. Cu toate acestea, această teorie a
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
pentru glutamat, cum ar fi receptorii NMDA. Datorită rolului său în plasticitatea sinaptica, glutamatul este implicat în funcțiile cognitive, cum ar fi învățarea și memorarea. Plasticitatea cunoscută sub numele de potențare pe termen lung are loc în sinapsele glutamatergice din hipocamp, neocortex, și alte regiuni din creier. Transportatorii de glutamat se găsesc în membranele neuronale și a celulelor gliale. Ei transporta rapid glutamatul din spațiul extracelular înăuntrul celulei. În leziuni cerebrale, aceștia pot lucra în sens invers, si glutamatul în exces
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
ul este o componentă majoră a creierului uman și al celui al vertebratelor. Oamenii și celelalte mamifere au doi hipocampi, unul în fiecare jumătate a creierului. ul face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată precum și în navigarea în spațiu. Hipocampul se află sub cortexul
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
celelalte mamifere au doi hipocampi, unul în fiecare jumătate a creierului. ul face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată precum și în navigarea în spațiu. Hipocampul se află sub cortexul cerebral<nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki>, în partea medială a lobului temporal. El constă din două părți conexe, hipocampul propriu-zis și girusul dentat. În boala Alzheimer, hipocampul este una
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
în memoria de lungă durată precum și în navigarea în spațiu. Hipocampul se află sub cortexul cerebral<nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki>, în partea medială a lobului temporal. El constă din două părți conexe, hipocampul propriu-zis și girusul dentat. În boala Alzheimer, hipocampul este una din primele regiuni afectate, conducând la simptomele inițiale de pierdere a memoriei și dezorientare. Hipocampul poate fi afectat și în urma lipsei de oxigen (hipoxie), encefalitei sau epilepsiei de lob temporal
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
în spațiu. Hipocampul se află sub cortexul cerebral<nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki>, în partea medială a lobului temporal. El constă din două părți conexe, hipocampul propriu-zis și girusul dentat. În boala Alzheimer, hipocampul este una din primele regiuni afectate, conducând la simptomele inițiale de pierdere a memoriei și dezorientare. Hipocampul poate fi afectat și în urma lipsei de oxigen (hipoxie), encefalitei sau epilepsiei de lob temporal medial. Indivizii afectați de probleme hipocampale bilaterale suferă
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
nowiki>[1]</nowiki>, în partea medială a lobului temporal. El constă din două părți conexe, hipocampul propriu-zis și girusul dentat. În boala Alzheimer, hipocampul este una din primele regiuni afectate, conducând la simptomele inițiale de pierdere a memoriei și dezorientare. Hipocampul poate fi afectat și în urma lipsei de oxigen (hipoxie), encefalitei sau epilepsiei de lob temporal medial. Indivizii afectați de probleme hipocampale bilaterale suferă uneori de amnezie anterogadă (inabilitatea creării și reculegerii unor amintiri noi). Datorită organizării neuronilor hipocampali în straturi
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
fi afectat și în urma lipsei de oxigen (hipoxie), encefalitei sau epilepsiei de lob temporal medial. Indivizii afectați de probleme hipocampale bilaterale suferă uneori de amnezie anterogadă (inabilitatea creării și reculegerii unor amintiri noi). Datorită organizării neuronilor hipocampali în straturi ordonate, hipocampul este utilizat frecvent drept model pentru studiul neurofiziologiei. Forma plasticității neuronale cunoscută sub numele de potențiere de lungă durată ("long-term potentiation") a fost descrisă pentru prima oară în hipocamp. Potențierea de lungă durată este considerată un mecanism major de stocare
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
reculegerii unor amintiri noi). Datorită organizării neuronilor hipocampali în straturi ordonate, hipocampul este utilizat frecvent drept model pentru studiul neurofiziologiei. Forma plasticității neuronale cunoscută sub numele de potențiere de lungă durată ("long-term potentiation") a fost descrisă pentru prima oară în hipocamp. Potențierea de lungă durată este considerată un mecanism major de stocare a memoriilor. În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte din marginea cortexului cerebral<nowiki>[2]</nowiki><nowiki>[6]</nowiki>. Structurile acestei margini corticale constituie sistemul limbic (din latină "limbus = graniță
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
pentru studiul neurofiziologiei. Forma plasticității neuronale cunoscută sub numele de potențiere de lungă durată ("long-term potentiation") a fost descrisă pentru prima oară în hipocamp. Potențierea de lungă durată este considerată un mecanism major de stocare a memoriilor. În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte din marginea cortexului cerebral<nowiki>[2]</nowiki><nowiki>[6]</nowiki>. Structurile acestei margini corticale constituie sistemul limbic (din latină "limbus = graniță"). Sistemul limbic constă din hipocamp, cortexul cingular, cortexul olfactiv și amigdală. În cadrul teoriei sale despre creier, Paul
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
este considerată un mecanism major de stocare a memoriilor. În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte din marginea cortexului cerebral<nowiki>[2]</nowiki><nowiki>[6]</nowiki>. Structurile acestei margini corticale constituie sistemul limbic (din latină "limbus = graniță"). Sistemul limbic constă din hipocamp, cortexul cingular, cortexul olfactiv și amigdală. În cadrul teoriei sale despre creier, Paul MacLean a propus că sistemul limbic constituie baza neurală a emoțiilor. Totuși, alți oameni de știință neagă validitatea conceptului de sistem limbic unificat. În ciuda acestor dezbateri, hipocampul este
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
din hipocamp, cortexul cingular, cortexul olfactiv și amigdală. În cadrul teoriei sale despre creier, Paul MacLean a propus că sistemul limbic constituie baza neurală a emoțiilor. Totuși, alți oameni de știință neagă validitatea conceptului de sistem limbic unificat. În ciuda acestor dezbateri, hipocampul este conectat anatomic la părți ale creierului care sunt implicate în comportamentul emoțional - septul, corpul mamilar hipotalamic și complexul nuclear anterior al talamusului - și prin urmare rolul său de structură limbică nu poate fi contrazis fără echivoc.<nowiki>[6]</nowiki
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
comportamentul emoțional - septul, corpul mamilar hipotalamic și complexul nuclear anterior al talamusului - și prin urmare rolul său de structură limbică nu poate fi contrazis fără echivoc.<nowiki>[6]</nowiki> Din punct de vedere istoric, prima ipoteză cu circulație largă despre hipocamp postula rolul său în olfacție. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării după descoperirea că nu există proiecții directe de la bulbul olfactiv înspre hipocamp. Ulterior s-a descoperit că bulbul olfactiv are proiecții în partea ventrală a cortexului entorinal
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
echivoc.<nowiki>[6]</nowiki> Din punct de vedere istoric, prima ipoteză cu circulație largă despre hipocamp postula rolul său în olfacție. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării după descoperirea că nu există proiecții directe de la bulbul olfactiv înspre hipocamp. Ulterior s-a descoperit că bulbul olfactiv are proiecții în partea ventrală a cortexului entorinal lateral, iar câmpul CA1 în hipocampul ventral trimite axoni înspre bulbul olfactiv principal, nuceul olfactiv anterior și cortexul olfactiv primar. Deși rolul său în memoria
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării după descoperirea că nu există proiecții directe de la bulbul olfactiv înspre hipocamp. Ulterior s-a descoperit că bulbul olfactiv are proiecții în partea ventrală a cortexului entorinal lateral, iar câmpul CA1 în hipocampul ventral trimite axoni înspre bulbul olfactiv principal, nuceul olfactiv anterior și cortexul olfactiv primar. Deși rolul său în memoria mirosului prezintă un interes academic, puțini specialiști cred azi că funcția principală a hipocampului este în miros. Literatura de specialitate a
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
cortexului entorinal lateral, iar câmpul CA1 în hipocampul ventral trimite axoni înspre bulbul olfactiv principal, nuceul olfactiv anterior și cortexul olfactiv primar. Deși rolul său în memoria mirosului prezintă un interes academic, puțini specialiști cred azi că funcția principală a hipocampului este în miros. Literatura de specialitate a fost dominată de trei idei pricipale legate de funcția hipocampului: inhibiția, memoria și spațiul. Teoria inhibiției ("slam on the brakes") a fost răspândită până în anii '60. Aceasta se bazează pe două observații: 1
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
anterior și cortexul olfactiv primar. Deși rolul său în memoria mirosului prezintă un interes academic, puțini specialiști cred azi că funcția principală a hipocampului este în miros. Literatura de specialitate a fost dominată de trei idei pricipale legate de funcția hipocampului: inhibiția, memoria și spațiul. Teoria inhibiției ("slam on the brakes") a fost răspândită până în anii '60. Aceasta se bazează pe două observații: 1) animalele care au hipocampul afectat sunt hiperactive și 2) animalele cu hipocampul afectat nu pot inhiba răspunsurile
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Literatura de specialitate a fost dominată de trei idei pricipale legate de funcția hipocampului: inhibiția, memoria și spațiul. Teoria inhibiției ("slam on the brakes") a fost răspândită până în anii '60. Aceasta se bazează pe două observații: 1) animalele care au hipocampul afectat sunt hiperactive și 2) animalele cu hipocampul afectat nu pot inhiba răspunsurile învățate în trecut (în special cele ce vizează tăcerea). Jeffrey Gray a dezvoltat această idee într-o teorie completă despre rolul hipocampului în anxietate. Din cele trei
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]