257 matches
-
al cuiva care stă pe pieptul meu. Cu efort am deschis ochii, pe amândoi. Simțeam că văd. Nu stătea nimeni pe piept. Cei cinci frați de suferință erau în aceeași poziție ca și mine, dar nu mai aveau capete de hipopotami, ci aveau de la gât spre piept o umflătură ca o centură groasă și vânătă și respirau în același ritm șuierat, greoi, ca atunci când cineva e în comă și trage să moară. Mi-am dat seama că și eu trebuia să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să cunoască adevărul. Și să scutească presa și televiziunea de corvoada unor adresări imprecise, mincinoase și lirice, de tipul „domnul deputat“, „domnul senator“ sau „domnul ministru“. Dacă e șacal, să i se spună entității la modul propriu: șacal. Dacă e hipopotam, e dinozaur, e suină, asta-i situația. De ce să pierdem vremea cu delicatesuri, când politicienii ne invită să cunoaștem îndeaproape recensământul din Ferma Animalelor? Un înger La o onomastică unde majoritatea invitaților nu se cunosc între ei, un fost redactor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pic de milă sau remușcare! Fără popă, fără cruce, fără lumânări, fără agheasmă... Mame cu prunci la sân, fete, băieței, tineri, tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, toți, de-a valma, pluteau, cu burțile umflate în sus, ca niște hipopotami hidoși intrați în putrefacție, pe suprafața tulbure a Oceanului Planetar. De ce, Doamne? De ce? Să vă iubiți unul pe altul precum v-am iubit Eu. (Ioan 15:18) Halal "iubire", Doamne ferește! Toți suntem vremelnici pentru veci Rar ning fagii frunzele deșarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Acum! Pe toți! Vă arăt eu vouă... Era o dezlănțuire demențială, o erupție violentă și necontrolată, putând avea pentru noi consecințe nefaste. Globurile oculare erau injectate cu o roșeață care îi invada din ce în ce mai mult albul ochilor spălăciți și bulbucați, de hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era apogeul crizei. În tot acest timp, militarul înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aicea cum a dus-o și cum o duce, și-apoi el e un copil față de mine și Andrei. S-ar spune că ăla l-a crescut, Gilbert Trandafir, știut prin stațiuni și de Gibi Mărețu, din pricina conformației lui de hipopotam, iar Motănica a cam răsuflat ușurată când a scăpat de Laur. Să fi avut zece-unșpe ani când Gibi l-a luat ca pe o slugă acolo la el la Vădăstrița, unde-și făcuse Într-o vreme un fel de crescătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a castrat pe toate, În afară de Gilbert, desigur, el e tartorul, bestia asta neagră, la care Laur spuse că s-ar putea să aducă la culoare cu tac-su, da’ ce te faci că Gabi Mărețu seamănă mai degrabă cu un hipopotam decât cu pisoiul ăsta. Da’ ce-ar fi fost de capu’ lu’ tac-su, i-am spus, să-i facă Motănica program ca motanului ăsta? N-are altă treabă decât să mănânce și să fută, asta ar fi fost soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lucru: câștigul pe trei zile de alergătură pe plajă cu avem nămol de la Techirghiol, cine mai poftește, cine mai dorește nămol de dat pe cap și pe picioare pentru doamne domni și domnișoare. Asta-i oricum o treabă pentru putința hipopotamului de Gilbert, care n-are cum să se descurce pe crepetul de soare cu cele o sută treizeci de ocale ale lui, deși nu e vorba că ar găsi el pe cineva dacă n-aș apărea eu sau fii-su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
București, 1954, Surorile ștrengărițe, București, 1960; Anna Seghers, Nuntă la Haiti, București, 1955; Pavel Antokolski, Pe-o ulicioară dincolo de Arbat, București, 1956 (în colaborare cu Anton Antonescu); Racine, Teatru. Fedra, pref. Elena Vianu, București, 1959; S. I. Marșak, Despre un hipopotam. Cum să te porți. Poveste despre doi pisoi, București, 1960; Marțial, Epigrame, București, 1961; La Fontaine, Fabule, pref. N.N. Condeescu, București, 1963; Vladimir Ciokov, Versuri, București, 1964; Marcel Aymé, Omul care trece prin zid, pref. trad., București, 1965; Stephen Leacock
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
trăiesc grangurii greu? În China, în Grecia, în Italia, în Senegal, în Canada, în Franța, în Germania, în Suedia, în Egipt, Doamne!, și pe unde am mai fost, peste tot grangurii trăiau bine. Ce masă, ce restaurant, ce mîncare (zebră, hipopotam, antilopă, girafă etc.) a fost servită în Africa de Sud, după ce am vizitat un bidonville, situat pe 40 km pătrați, la 6o km de Johannesburg. Zeci de mii de cutii de carton, pline cu negrișori mucoși și flămînzi, bolnavi, cu cranii golașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o faună și o floră mai degrabă bogată. Se întîlnesc mai multe specii de acacia, sicomori, palmieri, plante acvatice, în special papirus și lotus. Trăiesc tot felul de animale domestice. Animalele sălbatice au dispărut. Nu mai sînt lei, leoparzi, gheparzi, hipopotami, crocodili. Herodot spunea că Egiptul este un dar făcut de Nil. Valea aceasta lungă și fertilă a atras omul din cele mai vechi timpuri. Cum deșertul secetos este doar la cîteva sute de metri de albia rîului, mari vestigii istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mamă. Te am pupat. Aud cum închide telefonul și nu știu ce să fac. Am rămas în picioare, în spatele ușii, rezemat de un pe rete. Secretara n-a apărut, probabil că o fi ieșit să fumeze un pachet de țigări. E liniște. Hipopotamul din birou nu mai face nici un zgomot. Brusc, îi aud vocea. Domnu’ Piersic. Mai sunteți acolo, dom’le? Pentru câteva clipe, mă gândesc să plec pe furiș, apoi realizez penibilul situației și mă recompun rapid. Deschid puțin ușa și bag
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să vreau, am surprins ceva din conversația lui telefonică. Îi spun că am un prieten care a fost în aceeași situație, că și a micșorat stomacul prin operație, iar acum se simte foarte bine și a început să facă jogging. Hipopotamul mă privește uluit, în timp ce vorbesc încep să mi dau seama că am făcut o gafă nepermisă. Mă gândesc cum s-o dreg, mă gândesc că uneori chiar vorbesc prea mult și că ar trebui să învăț să mi mai țin
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în timp ce vorbesc încep să mi dau seama că am făcut o gafă nepermisă. Mă gândesc cum s-o dreg, mă gândesc că uneori chiar vorbesc prea mult și că ar trebui să învăț să mi mai țin gura. Fără avertisment, hipopotamul începe să râdă. Chiar are un râs de hipopotam. E adevărat că n-am văzut nici un hipopotam râzând, dar îmi închipui că așa ar trebui să arate. Să ce? Să-mi micșorez stomacul? Hai, dom’le, că ești copil. Păi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
făcut o gafă nepermisă. Mă gândesc cum s-o dreg, mă gândesc că uneori chiar vorbesc prea mult și că ar trebui să învăț să mi mai țin gura. Fără avertisment, hipopotamul începe să râdă. Chiar are un râs de hipopotam. E adevărat că n-am văzut nici un hipopotam râzând, dar îmi închipui că așa ar trebui să arate. Să ce? Să-mi micșorez stomacul? Hai, dom’le, că ești copil. Păi eu vreau să-l dublez, nene. Asta m-am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o dreg, mă gândesc că uneori chiar vorbesc prea mult și că ar trebui să învăț să mi mai țin gura. Fără avertisment, hipopotamul începe să râdă. Chiar are un râs de hipopotam. E adevărat că n-am văzut nici un hipopotam râzând, dar îmi închipui că așa ar trebui să arate. Să ce? Să-mi micșorez stomacul? Hai, dom’le, că ești copil. Păi eu vreau să-l dublez, nene. Asta m-am chinuit să-i explic lu’ idiotu’ ăsta de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
vijelie furioasă. Se adaugă „asaltul” a fel de fel de gângănii și de lighioane, fie țânțari însetați de sânge ori muște sâcâitoare, fie, în cealaltă extremă, coloși agresivi, ca elefanții și, în secvențe care își au trepidația lor, „monștrii apelor”, hipopotamii și crocodilii. Cu mic, cu mare, necuvântătoarele africane răspund prompt la apelul unui povestitor care nu mai știe ce pățanii să înșire ca să stârnească și să întrețină interesul. Un ingredient ar fi trebuit să fie și umorul. Dar incidentele ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
de viață lungă, și nu doar atît, o dare de seamă agreabilă - cît de jinduitor-agreabile au ajuns să ne fie modelele... - despre le seul sage de ma génération, cum l-a arătat Cioran. Despre înțelepciune, speranță, libertate în sine și... hipopotami: "A doua poveste care mi s-a întipărit în minte e cea cu hipopotamul din grădina zoologică de la Budapesta. Tata se afla acolo într-o zi toridă de vară, iar hipopotamul stătea scufundat în apă, complet imobil, nu i se
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
jinduitor-agreabile au ajuns să ne fie modelele... - despre le seul sage de ma génération, cum l-a arătat Cioran. Despre înțelepciune, speranță, libertate în sine și... hipopotami: "A doua poveste care mi s-a întipărit în minte e cea cu hipopotamul din grădina zoologică de la Budapesta. Tata se afla acolo într-o zi toridă de vară, iar hipopotamul stătea scufundat în apă, complet imobil, nu i se vedeau decît ochii și nările. Singura mișcare pe care o făcea era să clipească
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
arătat Cioran. Despre înțelepciune, speranță, libertate în sine și... hipopotami: "A doua poveste care mi s-a întipărit în minte e cea cu hipopotamul din grădina zoologică de la Budapesta. Tata se afla acolo într-o zi toridă de vară, iar hipopotamul stătea scufundat în apă, complet imobil, nu i se vedeau decît ochii și nările. Singura mișcare pe care o făcea era să clipească alene. Lentoarea cu care i se lăsau pleoapele pe ochi transmitea o stare de beatitudine și lene
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
și nările. Singura mișcare pe care o făcea era să clipească alene. Lentoarea cu care i se lăsau pleoapele pe ochi transmitea o stare de beatitudine și lene paradisiacă. Tata ar fi dorit - mi-a spus - să fie ca acel hipopotam, care reprezenta un ideal greu de atins, și anume, să te poți bucura de existență în totală destindere și impasibilitate." }inta, mai complicată, în fapt, decît o închipuie concretețea imaginii, a cuiva "cu harul detașării și al transcenderii". Care, și
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
de curînd, în registrul comic. Camera ascunsă e metoda prin care oamenii erau păcăliți - e drept, nu umiliți. La Ciao Darwin ideea de om a fost oarecum pusă la îndoială. Să fii frumoasă și proastă rămîne demn. Să fii un hipopotam îngălat, știrb și strîmb, hm, asta nu mai e de colea, e de curtea miracolelor. Nu altfel a fost paranghelionul aceleiași Antene 1. Pe scenă se foiau diferite exemplare humanoide pline de viață brută, autarhici, autosuficienți și ingenui ca niște
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
Gheorghe Grigurcu Recomandîndu-se drept o „vietate-înfricoș ată stînd pitită într-un crîng” și chiar „un hipopotam al mainimicului”, Ioan Moldovan se situează la antipodul grandilocvenței, nu o dată transcrise pe portativ uranic, al generației șaizeciste pe care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul altă strategie a poeticii, dar fără doar
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
albumul. - N-am nimic împotrivă. Dar nu era vorba că începem, azi, exercițiile cu micuța Walburga? - Io zic că mîine e un bun început. Azi Walburga cea mică are treabă cu Walburga cea mare. Hansi scoase un oftat ca de hipopotam și făcu un gest larg cu mîna, către cameră, pereți, fereastră, tavan, balcon, aer, cer și pămînt. - Hadernsee..., murmură el, înainte de a păși peste prag. - Hadernsee...murmură și Klaus, după ce închise ușa din scînduri groase, tocite. Se întinse pe pat
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
1934 (Nopți și zile în Africa ecuatorială. Amintirile unui fost judecător în Congo belgian), nu exclude impresiile percutante privind fauna acelor meleaguri: "}ara elefanților cu dinți de cîte 50-90 kilograme - sper să mă întorc cu cîțiva din acești dinți -, a hipopotamilor care se plimbă în turme de cîte o sută, a bivolilor sălbatici, a maimuțelor, a crocodililor de cîte 5-6 metri, cari se încălzesc nesupărați de nimeni pe nisip, a papagalilor, în fine, și a sute de păsărele minuscule cu culori
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
românul cel mai "ahotnic" al faunei africane a fost Mihai Tican Rumano, copil de țărani din Berevoieștii Muscelului, a cărui rîvnă de călător a născut peste 40 de volume. în paginile acestora reînvie vînători de pantere și gorile, de elefanți, hipopotami și crocodili, fiecare dintre ele cu reguli specifice și ritualuri impuse de credințele ancestrale ale indigenilor. De remarcat că unele animale, asemenea lui "moș Ben" al lui Faulkner, ajung să capete identitate și nume: "în Africa trăia pe la sfîrșitul deceniului
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]